3ra-129/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă N. Mazur dosarul nr.3ra-129/14 instanţa de apel A. Panov T. Pelin Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Pociumban împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 24 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 28 august 2012, Vasile Pociumban a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Vasile Pociumban a indicat că în baza ordinului nr. 34 din 05 mai 1985 a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în funcţia de poliţist al Comisariatului de Poliţie Glodeni, unde a activat în diferite funcţii pînă la 01 martie 2010. De la 01 martie 2010 prin ordinul nr. 44 a fost eliberat din organele afacerilor interne pe motiv de vîrstă cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI. Vechimea în muncă constituie 25 de ani 10 luni. Conform art. 14 al. (1) al Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, mărimea pensiei i s-a stabilit în următoarele proporţii: pentru vechimea în muncă 20 ani şi peste limita de vîrstă – 55 % şi pentru fiecare an pentru vechimea de 20 de ani – 3 % din sumele respective ale salariului şi în total 70 % din aceste sume.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2012 a fost recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a-i achita lui Vasile Pociumban salariul pentru 1096 ore de muncă suplimentare la funcţia de bază în funcţia de ofiţer operativ de serviciu unitatea de gardă a Comisariatului de Poliţie Glodeni pentru perioada 01 1 martie 2009 – 01 martie 2010. De asemenea, s-a dispus încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Vasile Pociumban salariul pentru 1096 ore de muncă suplimentare la funcţia de bază în mărime de 47,169 lei.

La 19 iulie 2012 s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere prin care a solicitat să i se recalculeze mărimea pensiei de la 01 iulie 2012, făcând referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2012. Prin răspunsul din 20 august 2012 i s-a explicat că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2012 nu obligă Ministerul Afacerilor Interne să efectueze careva recalculări ale pensiei. Consideră refuzul pârâtului ilegal. Prin urmare, Vasile Pociumban solicită modificarea şi majorarea pensiei cu 2750,50 lei şi încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne diferenţa de pensie pentru 12 luni până la 01 iulie 2012 în sumă de 33018 lei şi diferenţa de 2751,50 lei lunar de la 01 iulie 2012 până la data emiterii hotărârii.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013 a fost admis recursul declarat de către Vasile Pociumban, casată hotărârea primei instanţe cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2013 acţiunea lui Vasile Pociumban a fost admisă şi a fost declarat ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/3-P-25a/p/121708 în efectuarea recalculării pensiei reclamantului. A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne de a recalcula pensia lui Vasile Pociumban în baza documentelor care atestă veniturile realizate pentru munca suplimentară în perioada 01 martie 2009 – 01 martie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

La 02 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. Recurentul, Ministerul Afacerilor Interne, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au încălcat şi aplicat greşit normele de drept procedural şi material, care s-a manifestat prin neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată, aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată, precum şi interpretarea eronată a legii.

Consideră că instanţele de judecată aplicând art. 44 alin. (2) din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 şi pct. 3 alin. (2) şi (3) din Hotărîrea Guvernului cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire şi plată a pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994, au extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se referă, considerând că plata pentru munca suplimentară constituie plată cu caracter permanent.

2 Astfel, instanţa de apel a dat o calificare juridică corectă raportului material litigios, determinând corect norma aplicabilă, însă din cauza înţelegerii greşite a sensului acesteia a formulat o concluzie greşită cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor, considerând eronat că recurentul este obligat să recalculeze pensia intimatului, fără a lua în consideraţie că plata solicitată are un caracter unic şi compensatoriu şi nu poate fi inclusă în calculul pensiei. Atît de către instanţa de apel cît şi de prima instanţă a fost considerat că suma pe care a primit-o intimatul cu titlul de compensare pentru munca suplimentară în perioada 01 martie 2009 – 01 martie 2010 este suma ce trebuia să-i fie achitată ca supliment la salariul de bază, iar faptul că acesta suma a fost achitată doar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2012 nu denotă că e o plată compensatorie şi unică.

Plata pentru orele suplimentare prestate în ultimul an de activitate de către intimatul Vasile Pociumban, plată încasată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2012 a fost calificată de către instanţa de apel şi de fond eronat ca plată permanentă.

Menţionează că de către intimat a fost prestată munca suplimentară şi nu cumularea funcţiilor, ceea ce denotă că plata pentru munca suplimentară prestată nu constituie sporuri la salariu de bază care formează salariul lunar, ci sunt nişte plăţi achitate în cazul prestării unei munci în afara duratei normale a timpului de muncă, respectiv sunt plăţi cu caracter unic şi compensatoriu, iar faptul că intimatul a prestat muncă suplimentară în perioada 01 martie 2009 – 01 martie 2010 ce a constituit ultimul an de serviciu în organele afacerilor interne, perioadă din care se calculează pensia reieşind din soldă, constituie doar o coincidenţă de perioade, nu şi temei de includere în calcul la pensie a plăţilor încasate conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 iunie 2012. Mai consideră că dacă intimatul ar fi cumulat funcţii, atunci plata pentru cumularea funcţiilor, ce constituie plăţi cu caracter permanent, ar fi fost inclusă în calcul la pensie, situaţie diferită de cea din speţa dată.

Prin referinţa depusă de Vasile Pociumban la 10 ianuarie 2014 acesta a solicitat declararea recursului Ministerului Afacerilor Interne ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4