3ra-122/15 — Anularea actului administrativ

Judecătoria Centru dosarul nr. 3ra-122/15 Judecător: Şt.Niţă Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Traciuc, M.Anton, L.Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mîrza Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mîrza Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014, CONSTATĂ: La 01.12.2010, Mîrza Vasile a depus cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că de la 03.08.2007 este pensionar al organelor afacerilor interne, ultima funcţie pe care a deţinut-o a fost de inspector principal al secţiei „A” a Departamentului serviciilor operative al MAI.

Menţionează că, la concedierea din organele afacerilor interne în legătură cu pensionarea, DEF a MAI i-a eliberat certificatele de salarizare şi pecuniar de unde a constatat că contrar prevederilor anexei nr. 7 la Legea nr. 355-XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi anexei nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 650 din 12.06.2006 privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, plăţile salariale de la 07 aprilie 2006 i s-au efectuat cu diminuare, nefiind luat în calcul faptul că el în calitate de inspector principal al secţiei „A” a Departamentului serviciilor operative al MAI se atribuia la categoria conducătorilor subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne.

Conform prevederilor anexei nr. 7 la Legea nr. 355-XVI din 23.12.2005 şi anexei nr. 2 (tabelul nr. 1) la Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12.06.2006, de la 07 aprilie 2006 si pînă la 13 aprilie 2007 pîrîtul urma să-i calculeze salariul de funcţie în mărimea de 1 600 lei stabilit conform grilei mijlocii de salarizare pentru funcţia de inspector principal a subdiviziunii subordonate MAI. Iar ţinînd cont de practica MAI aplicată în domeniul salarizării, MAI urma să-i stabilească salariul de funcţie în mărime de 1 600 lei. 1 La fel a indicat că sporurile, plăţile suplimentare şi indemnizaţiile la salariul de bază primite în acesta perioadă, urmau a fi calculate din salariul de funcţie de 1 600 lei şi nu din cel de 773 lei, stabilit de către pîrît.

Mai invocă că la 07 aprilie 2006 prin ordinul MAI nr. 104ef. a fost numit în funcţia de inspector principal al Departamentului serviciilor operative al MAI. Astfel, consideră că de la 07 aprilie 2006 şi pînă la 03 august 2007 pîrîtul urma să-i stabilească şi să-i achite salariul de funcţie în mărime de 1 600 lei cu sporurile, plăţile suplimentare şi indemnizaţiile la salariul de bază calculate, reieşind din acest salariu de funcţie.

Solicită ridicarea excepţiei de ilegalitate şi de a recunoaşte ilegale prevederile ordinului MAI nr. 240 din 07 iulie 2006 cu privire la retribuirea muncii efectivului de trupă şi corpului de comandă al organelor afacerilor interne, ordinului MAI nr. 402 din 15 noiembrie 2006 cu privire la aprobarea Regulamentelor privind salarizarea în organele afacerilor interne, pe motiv că aceasta contravine prevederilor anexei nr. 7 la Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23.12.2005 şi anexei nr. 2 (tabelul nr. 1) la Hotărîrea Guvernului RM privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice nr. 650 din 12.06.2006.

Obligarea MAI să modifice ordinul nr. 240 din 07 iulie 2006 şi ordinul MAI nr. 402 din 15 noiembrie 2006 prin aducerea acestora în concordanţă cu prevederile enunţate din data adoptării ordinilor date. Recunoaşterea ilegalităţii refuzului MAI de a-i achita restanţele salariale la concedierea din organele afacerilor interne şi obligarea pîrîtului de a-i achita diferenţa neachitată la salariul de funcţie, sporurile, plăţile suplimentare şi indemnizaţiile, care în perioada 07 aprilie 2006 - 03 august 2007 i s-au plătit incorect, fără a se ţine cont de prevederile anexei nr. 7 la Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23.12.2005 şi anexei nr. 2 (tabelul nr. 1) la Hotărîrea Guvernului RM privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice nr. 650 din 12.06.2006.

Obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a-i stabili, recalcula şi achita pensia pe linia MAI, reieşind din mărimea salariului de funcţie, adausurilor, sporurilor şi indemnizaţiilor la salariul de întreţinere, care urmau a-i fi stabilite şi achitate în conformitate cu prevederile nominalizate şi nu din salariul de funcţie stabilit şi achitat incorect de către angajator conform ordinelor MAI nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 lei. La fel în temeiul Legii nr. 824-XII din 24.12.1991 privind indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei, a solicitat obligarea MAI să indexeze sumele neplătite în termen şi încasarea din contului pîrîtului a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor, reclamantul a solicitat anularea ordinelor Ministerului Afacerilor Interne nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, în partea ce ţine de stabilirea şi calcularea ilegală a salariilor de funcţie lui Vasile Mîrza, obligarea Ministerului Afacerilor Interne RM să recalculeze şi să achite integral diferenţa salarială şi de ajutor material, care s-a acumulat începînd cu anul 2006 şi pînă în prezent conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23.12.2005, încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui suma de 21 320,60 lei, obligarea pîrîtului să recalculeze şi să achite diferenţa de indemnizaţie de concediere în mărime de 14 565,60 lei, să recalculeze şi 2 să achite diferenţa de pensie, reieşind din recalculul salariului de funcţie conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23.12.2005 şi încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui cu titlu de repararea prejudiciului moral suma de 10 000 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulate ca ilegale ordinele Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, în partea ce ţine de stabilirea şi calcularea salariului de funcţie în privinţa lui Vasile Mîrza, obligat MAI să recalculeze şi să achite lui Vasile Mîrza diferenţa de pensie, reieşind din recalculul salariului de funcţie conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23.12.2005, din ziua pensionării. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013, s-a admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, s-a casat integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2013, acţiunea reclamantului Mîrza Vasile a fost admisă, fiind dispusă anularea ordinelor Ministerului Afacerilor Interne al RM nr.240 din 07.07.2006 şi nr.402 din 15.11.2006 în partea privind calcularea şi stabilirea salariului de funcţie al reclamantului Mîrza Vasile. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să recalculeze şi să-i achite reclamantului Mîrza Vasile diferenţa la salariu şi la ajutorul material pentru perioada 01.01.2006 - 03.08.3007 în sumă de 21 320,60 lei, diferenţa la indemnizaţia de concediere în sumă de 14 565,60 lei. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să recalculeze pensia reclamantului Mîrza Vasile, reieşind din salariul de funcţie prevăzut la art.7 al Legii nr.355-XVI din 23.12.2005, pentru perioada 03.08.2007 - 05.11.2013.

S-a dispus încasarea din contul Ministrului Afacerilor Interne al RM în beneficiul reclamantului Mîrza Vasile despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 3 000 lei. La 18.11.2013, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05.11.2013, cu pronunţarea unei noi decizii de respingere a acţiunii lui Mîrza Vasile. În motivarea apelului, apelantul a invocat că, instanţa de fond incorect a apreciat că cererea de chemare în judecată a fost înaintată în interiorul termenului de prescripţie.

În acest sens, MAI a indicat că, acţiunea înaintată în instanţa de judecată de către Mîrza Vasile a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie de 30 zile, întrucît răspunsul la cererea prealabilă a reclamantului din 07.09.2010 a fost expediat acestuia la data de 05.10.2010, pe cînd acţiunea a fost depusă la 01.12.2010, iar termenul de prescripţie de 30 zile a început să curgă la data recepţionării răspunsului sau expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia adică 07.10.2010. La fel a menţionat că, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pricinii, şi anume faptul că reclamantului a demisionat la 03.08.2007, iar cererea de chemare în instanţa de judecată a fost înaintată la 01.12.2010.

Astfel, acţiunea urma să fie respinsă ca prescrisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014, apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi doptată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca tardivă. 3 În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, art. 271 CC, menţionînd că acţiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie de 30 zile, întrucît cererea a fost depusă la 01.12.2010, iar termenul de prescripţie de 30 zile a început să curgă la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii prealabile, la 07.10.2010.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 10.11.2014, Mîrza Vasile a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2013. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de apel eronat a conchis asupra tardivităţii acţiunii, deoarece cererea prealabilă a fost înaintată la 07.09.2010, la care a primit răspuns la 04.11.2010, iar acţiunea a înaintat-o la 01.12.2010, în interiorul termenului de 30 zile de la data recepţionării răspunsului la cererea prealabilă, ceea ce corespunde prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ.

La 22.01.2015, Ministerul Afacerilor Interne al MAI a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Mîrza Vasile, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat declararea lui ca inadmisibilă. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a calculat termenul în interiorul căruia urma să înainteze acţiunea în instanţa de judecată.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că recursul lui Mîrza Vasile conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a drepturilor recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a lui, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 4 Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Mîrza Vasile, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat Mîrza Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mîrza Vasile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mîrza Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5