3ra-746/13 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – M. Moraru dosarul nr. 3ra-746/13 DECIZIE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doagă examinând recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Mîrza împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 01 decembrie 2010, Vasile Mîrza a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că de la 03 august 2007 este pensionar al organelor afacerilor interne, ultima funcţie pe care a deţinut-o a fost de inspector principal al secţiei „A” a Departamentului serviciilor operative al MAI RM.

Menţionează că la concedierea din OAI în legătură cu pensionarea, DEF a MAI i-a eliberat certificatele de salarizare şi pecunior de unde a constatat că contrar prevederilor anexei nr. 7 la Legea nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, plăţile salariale de la 07 aprilie 2006 i s-au efectuat cu diminuare, nefiind luat în calcul faptul că el în calitate de inspector principal al secţiei „A” a Departamentului serviciilor operative al MAI se atribuia la categoria conducătorilor subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne.

Conform prevederilor anexei nr. 7 la Legea nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi anexei nr. 2 (tabelul nr. 1) la Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12.06.2006 de la 07 aprilie 2006 si până la 13 aprilie 2007 pârâtul urma să-i calculeze salariul de funcţie în mărimea de 1600 lei stabilit conform grilei mijlocii de salarizare pentru funcţia de inspector principal a subdiviziunii subordonate MAI. Iar ţinând cont de practica MAI 1 aplicată în domeniul salarizării, MAI urma să-i stabilească salariul de funcţie în mărime de 1600 lei. La fel a indicat că sporurile, plăţile suplimentare şi indemnizaţiile la salariul de bază primite în acesta perioadă, urmau a fi calculate din salariul de funcţie de 1600 lei şi nu din cel de 773 lei, stabilit de către pârât.

Mai invocă că la 07 aprilie 2006 prin ordinul MAI nr. 104 ef. a fost numit în funcţia de inspector principal al Departamentului serviciilor operative al MAI. Astfel, consideră că de la 07 aprilie 2006 şi până la 03 august 2007 pârâtul urma să-i stabilească şi să-i achite salariul de funcţie în mărime de 1600 lei cu sporurile, plăţile suplimentare şi indemnizaţiile la salariul de bază calculate, reieşind din acest salariu de funcţie.

Solicită ridicarea excepţiei de ilegalitate şi de a recunoaşte ilegale prevederile ordinului MAI nr. 240 din 07 iulie 2006 cu privire la retribuirea muncii efectivului de trupă şi corpului de comandă al organelor afacerilor interne, ordinului MAI nr. 402 din 15 noiembrie 2006 cu privire la aprobarea Regulamentelor privind salarizarea în organele afacerilor interne, pe motiv că aceasta contravine prevederilor anexei nr. 7 la Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi anexei nr. 2 (tabelul nr. 1) la Hotărârea Guvernului RM privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice nr. 650 din 12 iunie 2006. Obligarea MAI să modifice ordinul nr. 240 din 07 iulie 2006 şi ordinul MAI nr. 402 din 15 noiembrie 2006 prin aducerea acestora în concordanţă cu prevederile enunţate din data adoptării ordinilor date.

Recunoaşterea ilegalităţii refuzului MAI de a-i achita restanţele salariale la concedierea din organele afacerilor interne şi obligarea pârâtului de a-i achita diferenţa neachitată la salariul de funcţie, sporurile, plăţile suplimentare şi indemnizaţiile, care în perioada 07 aprilie 2006 – 03 august 2007 i s-au plătit incorect, fără a se ţine cont de prevederile anexei nr. 7 la Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi anexei nr. 2 (tabelul nr. 1) la Hotărârea Guvernului RM privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice nr. 650 din 12 iunie 2006. Obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a-i stabili, recalcula şi achita pensia pe linia MAI, reieşind din mărimea salariului de funcţie, adausurilor, sporurilor şi indemnizaţiilor la salariul de întreţinere, care urmau a-i fi stabilite şi achitate în conformitate cu prevederile nominalizate şi nu din salariul de funcţie stabilit şi achitat incorect de către angajator conform ordinelor MAI nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 lei.

La fel în temeiul Legii nr. 824-XII din 24 decembrie 1991 privind indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei, a solicitat obligarea MAI să indexeze sumele neplătite în termen şi încasarea din contului pârâtului a cheltuielilor de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare Vasile Mîrza, reprezentat de către avocatul Vadim Pavalachi a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând anularea ordinelor Ministerului Afacerilor Interne nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, în partea ce ţine de stabilirea şi calcularea ilegală a salariilor de funcţie lui Vasile Mîrza, obligarea Ministerului Afacerilor Interne RM să recalculeze şi să achite integral lui diferenţa salarială şi de ajutor material, care s-a acumulat începând cu anul 2006 şi până în prezent conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2 2005, încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui suma de 21320,60 lei, obligarea pârâtului să recalculeze şi să achite diferenţa de indemnizaţie de concediere în mărime de 14565,60 lei, să recalculeze şi să achite diferenţa de pensie, reieşind din recalculul salariului de funcţie conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui cu titlu de repararea prejudiciului moral suma de 10000 lei.

În susţinerea pretenţiilor enunţate a indicat că a activat în cadrul organelor afacerilor interne, în diferite funcţii a corpului de conducere, ultima deţinută în cadrul MAI fiind de inspector principal al secţiei „A” a Departamentului serviciilor operative al MAI, în grad de locotenent-colonel de politie. Menţionează că la 03 august 2007 a demisionat din cadrul organelor afacerilor interne cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI, fiindu-i stabilită pensie în baza dosarului de pensionare nr. 018305 în mărime de 1592,53 lei lunar.

Afirmă că din motiv că începând cu perioada 2006 şi până în prezent, achitarea drepturilor salariale ale lui s-au efectuat în mod diminuat, la data de 07 septembrie 2010, s-a adresat cu cerere prealabilă către Preşedintele Comisiei Ministerului Afacerilor Interne, unde a invocat că în derogare de la prevederile Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, anexa nr. 7, începând cu 01 ianuarie 2006 şi până în prezent plăţile salariale s-au efectuat cu diminuare, nefiind luate în consideraţie că Legea nominalizată stabileşte mărimea salariilor pentru funcţiile corpului de ofiţeri ai aparatului central al departamentelor şi direcţiilor subordonate MAI.

Consideră că Direcţia economie şi finanţe al Ministerului Afacerilor Interne, în baza ordinelor MAI nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, a stabilit salariile de funcţie contrar prevederilor normelor legale. Astfel prin acţiunile date, pârâtul a cauzat prejudicii de ordin material colaboratorilor, mai mult că toate adaosurile, suplimentele şi indemnizaţiile la salariu se calculează reieşind din salariul de funcţie stabilit, ulterior şi calcularea pensiei.

Insistă că a solicitat prin cererea prealabilă anularea ordinelor indicate în partea ce ţine de stabilirea şi calcularea ilegală a salariilor de funcţie, recalcularea şi achitarea integrală a restanţelor salariale, care s-au acumulat începând cu data de 01 ianuarie 2006 şi până la 03 august 2007 din motivul ignorării prevederilor Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi recalcularea pentru perioada anilor 2006-2007 şi achitarea integrală a diferenţei la ajutorul material, conform prevederilor art. 22 alin. (2) al Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005, precum şi stabilirea pe viitor în privinţa sa a pensiei recalculate conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Indică că prin scrisoarea Direcţiei Juridice a Ministerului Afacerilor Interne nr. 22/M-350/10 din 05 octombrie 2010 recepţionată la 04 noiembrie 2011 s-a refuzat în admiterea pretenţiilor.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, anulate ca ilegale ordinele Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, în partea ce ţine de stabilirea şi calcularea salariului de funcţie în privinţa lui Vasile Mîrza, obligat MIA al RM să recalculeze şi să achite lui Vasile Mîrza diferenţa de pensie, reieşind din recalculul salariului de funcţie conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005, din ziua pensionării. În rest acţiunea a fost respinsă. 3 La 30 ianuarie 2013, Ministerul Afacerilor Interne la RM a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că la emiterea acesteia instanţa a admis încălcarea normelor de drept material şi procesual. Indică că conform art. 19, alin. (1) al Legii cu privire la sistemul de salarizare in sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 grilele de salarii pentru funcţiile corpului de ofiţeri ai aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne sunt specificate in anexa nr. 7. Urmare a modificărilor operate la Legea nominalizată prin Legea nr. 442-XVI din 28 decembrie 2006, în denumirea compartimentului II din anexa nr.7 la Legea nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 a fost inclusă sintagma „si ale corpului de conducere al aparatului central al departamentelor şi direcţiilor subordonate”.

Afirmă că respectiv, tabelul nr. 1 din anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006 a fost expus în redacţie nouă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 251 din 02 martie 2007, conform căreia corpul de conducere al Departamentului serviciilor operative a fost salarizat la nivelul aparatului central. Susţine că din conţinutul compartimentului II din anexa nr.7 la Legea nr. 355- XVI din 23 decembrie 2005 şi în conformitate cu tabelul nr. 1 din anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.650 din 12 iunie 2006 reiese că la nivelul aparatului central pot fi salarizate doar funcţiile corpului de conducere (şef secţie până la şef departament) începând cu anul 2007, dar nu cu anul 2006, intimatul în perioada menţionată a deţinut funcţia de „inspector” şi anume inspector superior în perioada 07 aprilie 2006- 23 iunie 2006 şi inspector principal 23 iunie 2006-03 august 2007 a secţiei DSO.

Consideră cerinţele cu privire la recunoaşterea ilegalităţii ordinelor MAI nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006 neîntemeiate, deoarece aceste ordine au fost elaborate întru executarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi a Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006. Afirmă că prin răspunsul nr. 22/M-350/10 din 15 octombrie 2010 intimatul a fost informat că salarizarea efectivului Direcţiei operative, inclusiv a lui a fost efectuată conform pct. 19 şi tabelului nr. 2 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. La fel a indicat că intimatul a omis termenul de adresare în judecată prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ.

Susţine că intimatul s-a adresat cu petiţie către MAI la 07 septembrie 2010, astfel era în drept să se adreseze în instanţa de judecată la data de 05 noiembrie 2010 şi nicidecum la 01 decembrie 2010, pe când termenul de 30 zile prevăzut de articolul nominalizat este un termen de prescripţie. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 25 ianuarie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 209). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 ianuarie 2013 în termen.

4 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Actele cauzei denotă că la 01 decembrie 2010 Vasile Mîrza a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, prin care a solicitat anularea ordinelor Ministerului Afacerilor Interne nr. 240 din 07 iulie 2006 şi nr. 402 din 15 noiembrie 2006, în partea ce ţine de stabilirea şi calcularea ilegală a salariilor de funcţie lui Vasile Mîrza, obligarea Ministerului Afacerilor Interne RM să recalculeze şi să achite integral diferenţa salarială şi de ajutor material, care s-a acumulat începând cu anul 2006 şi până în prezent conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005, încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui suma de 21320,60 lei, obligarea MAI al RM să recalculeze şi să achite diferenţa de indemnizaţie de concediere în mărime de 14565,60 lei, să recalculeze şi să achite diferenţa de pensie, reieşind din recalculul salariului de funcţie conform prevederilor anexei nr. 7 a Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 şi încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui cu titlu de repararea prejudiciului moral suma de 10000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii şi admiterea parţială a acesteia. Instanţa de recurs constată că prima instanţă a ajuns la o astfel de soluţie fără a verifica şi a da o apreciere cuvenită argumentelor invocate de către reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, în speţă se constată că reprezentantul pârâtului, Ministerul Afacerilor Interne al RM, în cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe, fapt care este reflectat atât în referinţele (f. d. 136-139, 179-182), cât şi în procesul-verbal al şedinţei de judecată din 01 octombrie 2012 (f. d. 193 verso), a insistat atât asupra netemeiniciei acţiunii în fond, cât şi asupra faptului că aceasta a fost înaintată cu omiterea termenului de prescripţie prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ.

Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs constată că reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne al RM în cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe, până la încheierea dezbaterilor judiciare, alături de netemeinicia acţiunii în fond, a invocat şi prescripţia, ca temei de respingere a acţiunii. Cum rezultă însă din hotărârea judecătorească contestată cu recurs, prima instanţă nu s-a pronunţat nici într-un mod în privinţa argumentelor reprezentantului pârâtului cu privire la omiterea de către reclamant a termenului de prescripţie de adresare în judecată.

5 Faptul dat constituie o încălcare la judecarea cauzei, or în sensul art. 271 Cod civil, instanţa de judecată era obligată să examineze şi să verifice temeinicia acestei susţineri, prin care pârâtul, ca parte în proces, îşi realizează dreptul său la aplicarea termenului de prescripţie în interes propriu. Ca consecinţă se reţine că examinarea cauzei, în sensul suscitat, a avut loc cu încălcarea normelor de drept procedural, cât şi normelor de drept material, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecare, prima instanţă trebuie să ţină cont de cele menţionate şi să emită o hotărâre legală şi întemeiată, respectând principiile disponibilităţii şi iniţiativei în obţinerea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile.

Totodată, instanţa de recurs remarcă că deşi, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC prevede că instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă de contencios administrativ, competente de a judeca aceste pricini în prima instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, cauza dată urmează a fi trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Centru mun.

Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Mîrza împotriva Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Valeriu Doagă 6