2ra-577/15 — Încasarea datoriei pentru energia termică şi cheltuielile de judecată

dosarul nr. 2ra-577/15 prima instanţă: Gh. Bîrnaz instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 19 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Sergiu Brînză, în interesele lui Demcova Liubovi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 împotriva lui Demcov Alexandr, Demcov Andrei, Demcova Liubov, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică şi cheltuielile de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care apelul declarat de Demcova Liubovi a fost admis şi modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 07 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 08 noiembrie 2012, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 a depus cerere de chemare în Judecată împotriva lui Demcov Alexandr, Demcov Andrei, Demcova Liubov, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că, în baza contului personal deschis de ÎMGFL nr. 22 pe numele pîrîţilor, SA „Termocom” în procedura planului, a livrat energie termică. Din cauza neachitării serviciilor prestate de SA „Termocom” în procedura planului, la data de 01.10.2012, s-a format o datorie în mărime de 8 313,92 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale.

Astfel, pîrîţii au încălcat prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi ne comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării/reconectării acestora de la 1 sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, precum şi art. art. 58-60 Cod Locativ, în care se stipulează că locatarii sunt obligaţi să achite lunar plata pentru serviciile locativ-comunale. Menţionează reclamantul că, la momentul de faţă IMGFL-22 şi SA „Termocom”, în procedura planului, se află într-o situaţie financiară precară, creată din cauza rău-platnicilor, dintre care fac parte şi pîrîţii.

Cere ÎMGFL nr. 22, încasarea, în mod solidar, de la Demcov Alexandr, Demcov Andrei, Demcov Liubov, a datoriei pentru serviciile prestate de SA „Termocom”, în procedura planului, în mărime de 8313,92 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat, în mărime de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea, în mod solidar, de la Demcov Alexandr Boris, Demcov Andrei Boris şi Demcov Liubov Pavel, domiciliaţi în mun. Chişinău, str. Grădinilor, 58, ap.7, în beneficiul ÎMGFL-22, datoria de plată formată de pînă la 01.09.2013, pentru energia termică, în sumă de 8262,98 lei RM şi cheltuielile de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în sumă de 270 lei RM, în total suma de 8532 (opt mii cinci sute treizeci şi doi) lei, 98 bani.

La data de 25 octombrie 2013, Demcova Liubovi a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 octombrie 2013, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, apelul declarat de Demcova Liubovi, a fost admis. S-a modificat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 octombrie 2013 prin micşorarea sumei încasate, în mod solidar, de la Demcov Alexandr, Demcov Andrei şi Demcova Liubov în beneficiul ÎMGFL nr. 22, cu titlu de datorie, de la 8262, 98 lei (opt mii două sute şaizeci şi doi lei, 98 bani) pînă la suma de 1462 lei (una mie patru sute şaizeci şi doi lei). În rest, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 07 octombrie 2013, a fost menţinută. La data de 26 ianuarie 2015, avocatul Sergiu Brînză, în interesele lui Demcova Liubovi, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi modificarea acesteia prin dispunerea achitării cheltuielilor de judecată suportate de pîrît, în mărime de 4800, de către reclamant. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. Instanţa a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea.

Susţine recurentul că, deşi, în apelul depus, apelanta a cerut instanţei de apel, inclusiv, dispunerea achitării tuturor cheltuielilor de judecată de către reclamant, motivându-şi cerinţa şi prezentând instanţei copiile autentificate ale bonurilor de plată cu nr.nr. 363828 şi 363829 din 05.06.13 şi respectiv, 06.06.13, care confirmă cheltuielile de asistenţă juridică şi care, potrivit art.90 lit. i) Cod de procedură civilă, fac parte din cheltuielile de judecare a pricinii, instanţa a ignorat totalmente această cerinţă, fără a se expune asupra acesteia. Consideră recurentul că această circumstanţă contravine flagrant 2 exigenţelor legale stipulate de art.373 alin. (5) Codul de procedură civilă şi încalcă drepturile legale ale recurentei/apelantei, inclusiv, cel la un proces echitabil.

Examinînd cererea de recurs declarată de Străisteanu Gheorghe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt 3 irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii în instanţa de apel, asupra căror, instanţa s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Sergiu Brînză, în interesele lui Demcova Liubovi, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de avocatul Sergiu Brînză, în interesele lui Demcova Liubovi, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4