2ra-597/15 — Repunerea în termen, încasarea prejudiciului în ordine de regres

dosarul nr.2ra-597/15 prima instanţă: A. Braga instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 19 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” împotriva lui Roghevici Veaceslav cu privire la repunerea în termen, încasarea prejudiciului în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Roghevici Veaceslav a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 23 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La data de 16 mai 2014, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva lui Veaceslav Roghevici cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres. În motivarea cererii reclamantul a invocat că prin Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de stat, s-a decis aplicarea în temeiul art. 254 alin. (4) Cod fiscal a amenzii în mărime de 50 000 lei.

Prin decizia menţionată s-a constatat că, contrar prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal şi contrar prevederilor art. 10 lit. e) din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28.04.1998, agentul economic, la prestarea serviciilor de transport pentru pasageri cu trenul pe ruta Chişinău-Ungheni, al subdiviziunii ÎS „Calea Ferată din Moldova”, n-a utilizat maşina de casă şi control la încasarea plăţilor în numerar de la pasageri în sumă de 17 lei pentru un bilet. Respectiv, nu au fost eliberate şi transmise bonurile de casă ale maşinii de casă şi control, inclusiv a fost depistat în maşina de casă şi control un excedent de bani în sumă de 78,3 lei, fapt depistat de colaboratorii MAI.

1 Indică reclamantul că în rezultatul cercetării cazului, a constatat că vinovat de încălcarea menţionată se face salariatul Veaceslav Roghevici, care activează în cadrul ÎS „Calea Ferată din Moldova” din 14.12.1995, iar din 10.02.1999 a fost transferat în funcţia de casier de bilete în tren în cadrul Gării Feroviare Chişinău unde activează pînă în prezent. Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de stat prin care s-a decis aplicarea în temeiul art. 254 alin. (4) Cod fiscal a amenzii în mărime de 50 000 lei, a fost executată în decurs de 72 ore, Î.S „Calea ferată din Moldova” a achitat în bugetul de stat suma de 25 000 lei. Invocă reclamantul că prin Ordinul 59/LVOC administraţia Gării Chişinău a dispus ca începînd cu luna iunie 2013 să se reţină cîte 20% lunar din salariul lui V. Roghevici pînă la stingerea prejudiciului material cauzat în mărime de 25 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău a fost admisă acţiunea lui V. Roghevici şi s-a anulat p. 1 din Ordinul nr.59/LVOC din 19.06.2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 a fost anulat p.1 al Ordinului nr. 59/LVOC din 19.06.2013. Indică reclamantul că la 26 mai 2014 a înaintat recurs împotriva Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014. Dat fiind că prin emiterea ordinului 59/LVOC se reţine a cîte 20% lunar din salariul lui V. Roghevici, reclamantul la acel moment nu trebuia să se adreseze instanţei de judecată pentru încasarea prejudiciului. Însă, după emiterea hotărârilor judecătoreşti prin care a fost anulat ordinul menţionat, Î.S „Calea Ferată din Moldova” a fost nevoită să se adreseze în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată în ordine de regres faţă de V. Roghevici şi din acest motiv, prin cererea suplimentară depusă (f.d.

61-62) solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată înaintate de ÎS „Calea Ferată din Moldova” către Veaceslav Roghevici cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres. Astfel, deoarece Ordinul prin care s-a dispus reţinerea de la V. Roghevici a sumei prejudiciului cauzat a fost anulat, solicită Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”încasarea în ordine de regres a sumei de 25 000 lei de la Roghevici Veaceslav. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 iulie 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă, s-a dispus a repune ÎS ”Calea Ferată din Moldova” în termenul de prescripţie pentru adresare în instanţa de judecată; S- a încasat de la Roghevici Veaceslav, născut la 14 septembrie 1975, în beneficiul ÎS ”Calea Ferată din Moldova”, cu sediul în mun.

Chişinău, str. Vlaicu Pîrcălab 48 suma de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat. La 21 august 2014,Roghevici Veaceslav a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 iulie 2014, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri în vederea respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de ÎS ”Calea Ferată din Moldova”. Suplimentar a solicitat încasarea cheltuielilor suportate în apel pentru asistenţa juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014, apelul declarat de Roghevici Veaceslav a fost admis, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 iulie 2014, şi emisă o hotărîre nouă prin s-a respins cererea ÎS „Calea Ferată din Moldova” de repunere în termen.

2 S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de ÎS „Calea Ferată dm Moldova” împotriva lui Veaceslav Roghevici cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres ca fiind tardivă. S-a încasat de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în folosul lui Veaceslav Roghevici 4000 lei cheltuieli de asistenţă juridică. La 02 februarie 2015, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 iulie 2014. În motivarea recursului, recurentul ÎS „Calea Ferată din Moldova” a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicat şi a interpretat eronat legea.

În special invocă recurentul că instanţa de apel a făcut referire la normele aferente prescripţiei extinctive la examinarea acţiunii (art. 277,279 Cod civil), însă instanţa de apel nu a aplicat norma art. 267 din Codul civil, în partea ce se referă la termenul de prescripţie. Astfel indică recurentul că instanţa de apel aplicînd prevederile art. 277, 279 Cod civil, urma să aplice şi art. 267 Cod civil. Susţine recurentul că recunoaşterea vinovăţiei la comiterea faptei contravenţionale şi executarea plăţii amenzii, intimatul a recunoscut de fapt datoria creată ca urmare a acţiunii delictuale, instanţa de apel nu a aplicat norma legală prevăzută la art. 277 alin. (2) Cod civil. Mai mult indică recurentul că instanţa de apel nu a aplicat norma care urma a fi aplicată şi anume art. 116 CPC.

Reclamantul menţionează că repunerea în termen nu poate fi supusă recursului şi apelului întrucît această normă nu îngrădeşte dreptul nici unui participant la proces şi asigură exercitarea accesului la justiţie prevăzut de art. 6 al. CEDO, iar instanţa de fond corect a concluzionat despre necesitatea repunerii în termen. La data de 10 martie 2015, Roghevici Veaceslav a depus referinţă asupra recursului declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova”, prin care a solicitat respingerea recursului ca depus tardiv şi fiind neîntemeiat. Examinînd cererea de recurs declarată de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate 3 eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea 4 situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, drept inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5