2ra-362/15 — Declararea nulităţii a actelor juridice, recunoaşterea dreptukui de proprietate personală asupra bunului imobil

prima instanță: L. Gafton, dosarul nr. 2ra-362/15 instanța de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc, DECIZIE 18 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Gennai Francesco, reprezentat de avocatul Ceban Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Gennai Francesco împotriva Tatianei Mîţu, Ecaterinei Mîţu, Întreprinderii cu Capital Străin „Armanda Cons” Societatea cu Răspunde Limitată, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial mun.

Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de antrepriză și recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunului imobil şi obligarea rectificării înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile și la cererea reconvențională a Ecaterinei Mîţu împotriva lui Gennai Francesco cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Gennai Francesco şi menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 noiembrie 2013, prin care acțiunea inițială şi acțiunea reconvențională au fost respinse ca fiind neîntemeiate, constată: La 16 ianuarie 2012, Gennai Francesco, reprezentat de avocatul Ceban Alexandru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Mîţu, Ecaterinei Mîţu , ÎCS „Armanda Cons” SRL, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial mun.

Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de antrepriză și recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunului imobil şi obligarea rectificării înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că este cetățean a Republicii Italiene, iar din 19 august 2006, este căsătorit cu Mîţu Ecaterina, căsătoria lor fiind înregistrată de către Oficiul Stării Civile mun. Chișinău și trecută în registrul de stare civilă sub numărul de înregistrare nr.912. Susține că după încheierea căsătoriei, soția sa Mîţu Ecaterina a obținut cetățenia Republicii Italiene, locuind și activând preponderent în afara Republicii Moldova.

Relevă că în anul 2008, a decedat mătușa sa, Maria Rosa, care i-a lăsat moștenire un teren, pe care dînsul l-a vîndut, iar cota-parte din banii obţinuţi din realizarea acestei averi succesorale i-a învestit într-un apartament în scopul obținerii unei surse de venit în urma oferirii imobilului în locațiune. Menţionează că pentru transferarea mijloacelor bănești dobândiți prin moștenire din Italia și în vederea minimalizării riscului, a deschis la BC „Moldova-Agroindbank” SA un cont valutar în euro nr.22521316392, la care la 27 ianuarie 2009 a transferat suma de 54 950 euro şi un cont valutar în euro în BC „Energbank” SA, la care la 28 ianuarie 2009 a transferat suma de 54 400,50 euro. Mai invocă că la 31 ianuarie 2009, dânsul personal şi de inul singur a încheiat cu ÎCS „Armada Cons” SRL contractul de antrepriză nr.98/13F, prin care a procurat la prețul de 70 500 euro apartamentul deja construit în varianta gri, situat în mun.

Chișinău, bd. Dacia 49/14, ap.71, iar ulterior acest contract a fost prezentat băncilor BC „Moldova-Agroindbank” SA şi BC „Energbank” SA privind justificarea operațiunii de achitare a apartamentului. Afirmă că în temeiul contractului de antrepriză nr. 98/13F din 31 ianuarie 2009, a plătit preţul convenit al apartamentului în sumă totală de 70 500 euro, şi anume: la 02 februarie 2009, prin ordinul de plată în valută străină nr. 1, BC „Moldova-Agroindbank” SA a transferat de pe contul său valutar nr.22521316392 suma de 40500 euro la contul ÎSC „Armada Cons” SRL nr.222401711258790, prin care la destinația plății a fost indicat contractul nr. 98/13F din 31 ianuarie 2009 şi la descrierea operațiunii - plata pentru spațiu locativ situat în mun.

Chișinău bd. Dacia 49/14, ap. 71, iar la 03 februarie 2009, prin ordinul de plată nr. 1, BC „Energbank” a transferat de pe contul său valutar nr.279485 suma de 30 000 euro la contul ÎSC „Armada Cons” SRL nr.222401711258790. Potrivit reclamantului, după plata integrală a preţului convenit, urma , la înştiinţarea ÎCS „Armada Cons” să recepţioneze apartamentul, însă deoarece, nu a avut posibilitate de a recepționa personal apartamentul, la 04 februarie 2009, a întocmit la notarul privat Popa Lucia procura nr.265, prin care a împuternicit-o pe mama soției sale, Mîţu Tatiana, în vederea documentării recepționării imobilului procurat de dânsul, iar în procură a indicat expres că ultima urmează pe numele său, să cumpere un imobil și să-l administreze, inclusiv, şi să depună documentele de proprietate pentru înregistrare la Oficiul Cadastral Teritorial.

Susține că, tot atunci, a întocmit procurile nr.266 și nr.267, prin care le-a împuternicit pe Mîţu Ecaterina şi Mîţu Tatiana să dispună și de contul bancar nr.2233710795.978 deschis pe numele său la BC „Energbank” SA, precum şi de conturile bancare nr.22521316392 și nr.22251309967 deschise pe numele său la BC „Moldova Agroindbank” SA, împuternicindu-le în mod expres să semneze în numele său şi pentru el oriunde va fi necesar. Indică că în pofida faptului că a acționat cu bună-credință și în strictă conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, a întreprins toate măsurile și a suportat toate cheltuielile, pârâții profitînd de lipsa sa din țară, manifestând reaua- credința și încâlcind legislația, au acționat în urma înțelegerii dolosive și contrar drepturilor și intereselor sale.

Astfel încît, la 21 octombrie 2011, în urma obținerii de la Oficiul Cadastral Teritorial mun. Chișinău, a extrasului din Registrul bunurilor imobile, a fost informat că apartamentul nr. 71 situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 49/14, a fost înscris nu în temeiul contractului de antrepriză nr.98/13F din 31 ianuarie 2009, ci în temeiul contractului de investire nr.98/13F din 30 iunie 2008. Concomitent, obţinînd în aceiaşi zi şi copia contractului de investire nr.98/13F din 30 iunie 2008, a aflat că acest contract, sub același nr.98/13F, însă datat cu ziua de 30 iunie 2008, a fost încheiat nu de Mîţu Tatiana, ci de soția sa Mîţu Ecaterina şi ÎCS „Armada Cons” SRL.

Mai indică că contrar voinței sale și în lipsa consimțământului său exteriorizat, la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, nu a fost prezentat pentru înregistrare contractul de antrepriză nr.98/13F din 31 ianuarie 2009, ci contractul de antrepriză nr.98/13F din 30 iunie 2008, care a fost încheiat ilegal, respectiv, din considerentele expuse, contractul de antrepriză nr.98/13F din 30 iunie 2008, urmează a fi declarat nul. Insistă, că fără acordul său şi în lipsa unui contract de cesiune a creanţelor, ilegal a fost substituit de pîrîţi în drepturile ce decurg din contractul de antrepriză nr. 98/13F din 31 ianuarie 2009, iar ulterior lipsit şi de bunul imobiliar proprietate personală a lui, dobîndit în timpul căsătoriei din contul valorificării moştenirii primite cu titlu gratuit.

Consideră că prin acţiunile pîrîţilor au fost încălcate prevederile art. 1 al Primului Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează protecţia proprietăţii personale. Cu referire la prevederile art. 231 din Codul civil, susţine că contractul de antrepriză nr. 98/13F din 30 iunie 2008 urmează a fi declarat nul, deoarece a fost încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre Mîţu Tatiana, care acţiona în temeiul procurii din numele său, şi ÎCS „Armada Cons” SRL, mai mult că acest contract, conform art. 220 din Codul Civil, contravine ordinii publice şi bunelor moravuri, prin existenţa faptei de dobîndire ilicită a imobilului prin înşelăciune şi abuz de încredere.

Solicită declararea nulității contractului de antrepriză nr. 98/13 F din 30 iunie 2008, dispunerea desființării retroactive cu restabilirea situației juridice a părților și terțelor existente la momentul întocmirii și semnării contractului de antrepriză nr. 98/13 F din 30 iunie 2008 și obligarea Oficiului Cadastral Teritorial mun. Chișinău să efectueze rectificarea înscrisurilor în Registrul Bunurilor imobile cu invocarea dreptului său personal de proprietate asupra apartamentului nr. 71 din mun. Chișinău, bd. Dacia 49/14 şi excluderea proprietarului Mîţu Ecaterina. Totodată a solicitat încasarea de la Mîţu Ecaterina şi Mîţu Tatiana în mod solidar a taxei de stat în sumă de 200 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 1 500 lei și repararea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei.

Prin precizările formulate la 08 aprilie 2013, Gennai Francesco a solicitat declararea nulității absolute a contractului de antrepriză nr. 98/13 din 30 iunie 2008, actului de predare-primire a imobilului din 15 mai 2009, cât și a acordului adițional din 15 mai 2009. Totodată a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate personală asupra apartamentului nr. 71 situat în mun. Chișinău, bd. Dacia 49/14, radierea din registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate în devălmăşie asupra ap. 71, bd. Dacia 49/14 mun.

Chişinău cu intabularea dreptului de proprietate personală al său asupra apartamentului respectiv, cît şi încasarea din contul pîrîţilor în beneficiul său, în mod solidar, a taxei de stat în sumă de 25000 lei, a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică şi obligarea pîrţilor la reparaţia, în mod solidar, a prejudiciului moral prin echivalent bănesc în sumă de 300 000 lei, şi încasarea, în mod solidar, a tuturor cheltuielilor de judecată suportate suportate la judecarea pricinii în cauză.

Suplimentar la cele invocate din cererea iniţială a relatatat că la 03 februarie 2009 de pe contul său valutar nr. 2233710795 din BC „Energbank” SA, prin ordinul de eliberare a numeralului nr. 515001614 a fost extrasă suma de 10 000 euro, care în temeiul ordinului de încasare a numeralului nr. 506061622 din 03 februarie 2009 a fost depusă de pe contul de depozit nr. 2374748819.987 deschis în aceeași zi pe numele soției sale Mîţu Ecaterina în scopul obținerii profitului de procentele de depozit până la momentul când acestea mijloace bănești v-or fi necesari pentru finisarea apartamentului Menţionează că după achitarea integrală la contul ÎSC „Armanda Cons” SRL a prețului convenit pentru apartament şi dispunerea de pe contul de depozit pe numele soției a sumei de 10 000 euro, pe conturile sale bancare au rămas în total suma de 28 323,5 euro pentru acoperirea ulterioară a lucrărilor legate de finisarea ampatamentului precum și pentru procurarea mobilei și tehnicii de uz casnic.

Insistă că sumele de bani care au rămas pe conturile bancare pe numele său şi destinate finisării şi mobilării apartamentului, au fost extrase în rate periodic de către Mîţu Tatiana şi Mîţu Ecaterina, şi anume: la 02 martie 2009 Mîţu Ecaterina a extras suma de 10000 euro de pe contul bancar nr. 2233710795.978 BC „Energbank” SA în temeiul ordinului de eliberare a numerarului nr. 515001614; la 19 mai 2009 Mîţu Ecaterina a extras suma de 2000 euro de pe contul bancar nr. 2233710795.978 BC „Energbank” SA în temeiul ordinului de eliberare a numerarului nr. 515001614; la 12 iunie 2009 Mîţu Tatiana a extras suma de 6000 euro de pe contul bancar valutar nr. 22251309967 din BC „Moldova-Agroindbank” SA filiala nr. 12 Chişinău în temeiul ordinului de eliberare a numerarului nr. 13646; la 10 septembrie 2009 Mîţu Ecaterina a extras suma de 2970 euro de pe contul nr. 22251309967 din BC „Moldova- Agroindbank” SA filiala nr. 12 Chişinău în temeiul ordinului de eliberare a numerarului nr.13833; la 30 decembrie 2009 Mîţu Ecaterina a extras suma de 4888,62 euro de pe contul nr. 22251309967 din BC „Moldova-Agroindbank” SA filiala nr. 12 Chişinău în temeiul ordinului de eliberare a numerarului nr.11154.

La fel invocă că în octombrie 2011, soţia sa Mîţu Ecaterina, i-a declarat că doreşte să divorţeze de el şi să partajeze în părţi egale apartamentul său, la ce însă i-a comunicat că este imposibil, deoarece apartamentul î-i aparţine doar lui, fiind procurat din banii săi obţinuţi din moştenire,concomitent solicitînd prezentarea documentelor pe apartament şi doar atunci a aflat că a fost înşelat şi deposedat ilegal de apartament. La 03 noiembrie 2012, Mîţu Ecaterina a depus cerere reconvențională împotriva lui Gennai Francesco cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale a arătat că în anul 2006 a înregistrat căsătoria cu Gennai Franceso la Oficiul Stării Civile Chișinău, iar peste trei zile după nunta, în urma unor neînţelegeri, pîrîtul prima data a aplicat violenţa, a devenit foarte agresiv, a strigat, şi a lovit-o de cîteva ori, după care dînsa a pierdut cunoştinţa, însă a două zi, pîrîtul i-a cerut scuze, explicînd comportamentul său ca rezultat a unor tensiuni psihologice excepţionale, care nu se vor repeta mai mult niciodată. Luînd în consideraţie, că a avut sentimente profunde faţa de pîrît, l-a iertat, şi a încercat să uite de cel întîmplate. Cu toate acestea pe parcursul următorilor ani, pîrîtul foarte des s-a comportat inadecvat, sărind din rîs în plîns, strigînd şi creînd presiuni psihice, în legătura cu ce s-a aflat permanent în stare depresivă.

Susţine că ulterior, găsind o corespondenţa electronica amoroasă prin programul „skype”, a soţului cu o alta domnişoara, şi fiind copleşită de atmosfera tensionată în familie şi minciunile, a ajuns la o decizie de a înregistra oficial divorţul cu pîrît, fapt despre care i-a comunicat ultimului aproximativ la începutul lunii octombrie 2011. Afirmă că după ce i-a comunicat despre divorţ, pîrîtul a devenit agresiv, convingînd-o să refuze, în favoarea lui, de cota-parte din apartament aflat în proprietatea comună în devălmăşie, situat în mun. Chişinău, str. Dacia 49/14, ap. 71. Iar a doua zi, pîrîtul a insistat să intre în apartamentul mamei sale, unde dînsa locuia temporar, pentru a-i comunica despre partajarea apartamentului comun.

Ulterior, aplicînd forţa şi intimidări, a realizat o percheziţie adevărată în apartament, şi ca urmare a luat setul de documente ce ţin de procurarea, reparaţia şi îngrijirea apartamentului comun, şi cu toate acte pentru apartament a dispărut. Menţionează că peste trei zile a fost invitată de către pîrît la un avocat în scopul negocierii modului de partajare a apartamentului. La întîlnirea dată, pîrîtul i-a propus diferite modalităţi de a refuza în favoarea lui de cota sa parte, în schimbul unor obligaţii din partea lui, pe viitor, de a compensa preţul proprietăţii sale, la rîndul său, însă, dînsa i-a propus să vîndă apartamentul şi să împartă banii obţinuţi, în final, a fost preîntîmpinată de către pîrît că acesta a găsit o modalitate de a o lăsa fără bunuri, şi dacă nu va fi de acord cu propunerea lui, va fi acţionată în judecată.

Invocă că în luna aprilie 2012 a făcut cunoştinţa cu cerere de chemare în judecată privind contestarea contractului de antrepriză nr.98/13F din 30 iunie 2008, în care este acuzată de dobîndirea ilicită a proprietăţii comune în devălmăşie prin înşelăciune şi abuz de încredere.

În calitate de, aşa numitul, temei juridic pentru recunoaşterea contractului nul, reclamantul a invocat art.220 din Codul Civil, şi anume că contractul respectiv contravine ordinii publice şi bunurilor moravuri, deoarece consideră că este un fapt de dobîndire ilicită a imobilului prin înşelăciune şi abuz de încredere, fapt care constituie componenţa de infracţiune conform Codului Penal al RM, însă în opinia ei, această abordare reprezintă o încălcare gravă a prezumţiei de nevinovăţie prevăzută de art. 21 din Constituţia RM, şi ca urmare aduce lezarea onoarei şi demnităţii sale, deoarece orice dobîndire ilicită a bunurilor prin înşelăciune şi abuz de încredere trebuie să fie dovedită ca atare prin sentinţa judecătorească, respectînd procedurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Apreciază acuzaţiile aduce ei foarte grave şi inadecvate, care au un scop ilegal, de a obţine dreptul de proprietate asupra părţii sale în proprietate comună în devălmăşie. Suplimentar, reclamanta a invocat că la 26 octombrie 2012, a aflat că a fost dat publicităţii un articol în ziarul «Панорама», comandat de către pîrîtul Francesco Gennai, unde dînsul a expus toate minciunile şi acuzaţiile false, ce în plus dovedeşte intenţiile lui de a o intimida şi a o dezechilibra psihic în scopul obţinerii unei cote-părţi ai apartamentului. Astfel, din cauza situaţiei stresante, minciunilor expuse în cerere de chemare în judecată, şi comportamentului ilegal şi agresiv al pîrîtului, demonstrat în timpul căsătoriei şi după divorţ, susţine că la momentul actual, se tratează psiho-neurologic pentru restabilirea echilibrului emoţional, şi reîntoarcerea credinţei în normele moralităţii şi sinceritatea oamenilor.

Consideră că comportamentul fostului său soţ întruneşte toate semnele definiţiilor a violenţei în familie, violenţă fizică, psihologică şi economică descrise în art. 2 a Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei, din care motiv consideră îndreptăţită de a cere admiterea prezentei cereri. Solicită încasarea de la Gennai Francesco în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei şi taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin cererea privind completarea obiectului acţiunii, înaintată la 04 ianuarie 2013, Mîţu Ecaterina a solicitat suplimentar şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21 noiembrie 2013, acțiunea inițială și acțiunea reconvențională au fost respinsă ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel din Chișinău din 16 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Gennai Francesco și menținută hotărârea primei instanțe. La 30 decembrie 2014, Gennai Francesco, reprezentat de Ceban Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea instanţei de fond şi decizia instanţei de apel, considerîndu-le emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, fără elucidarea şi constatarea deplină a circumstanţelor importante pentru soluţionarea justa a pricinii, susţinînd că concluziile primei instanţe, expuse în hotărîri, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Afirmă că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel nu au luat în consideraţie că contractul de antrepriză nr.98/13F din 31 ianuarie 2009, încheiat de el, fără consimţămîntul său, a fost substituit de intimaţi cu Contract de antrepriză nr.98/13F din 30 iunie 2008 contestat, care este un contract simulat, încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic, iar în sensul art.221 Cod civil actul juridic simulat este nul. Susţine că nu corespund realităţii afirmaţiile instanţelor ierarhic inferioare precum că invocînd că, contractul de antrepriză din 31 ianuarie 2009 a fost substituit cu cel din 30 iunie 2008, dînsul nu a prezentat actul de recepţie finală a apartamentului în temeiul contractului de antrepriză menţionat.

Deoarece atît în instanţa de fond cît şi în instanţa de apel au fost prezentate şi examinate originalele următoarelor acte, în 2 exemplare fiecare: Acordul adiţional la contractul de antrepriză nr.98/13F din 31 ianuarie 2009, prin care a fost modificat conţinutul art.5 din contractul de antrepriză nr.98/13F din 31 ianuarie 2009 referitor la ordinea de plată a costului apartamentului; Actul de predare-primire a imobilului, creat în temeiul contractului de antrepriză nr.98/13F din 31 ianuarie 2009, în care este indicat precum că imobilul a fost recepţionat de recurent, însă, acest act nu a fost semnat de el şi pe unul din exemplare se conţine menţiunea „T.Мыцу no доверенности №98/13/F om 04.02.09”.

Filele acestui act sunt cusute şi sigilate cu ştampila umedă a ÎCS „Armada Cons” SRL. Prin urmare, consideră că instanţa de fond şi instanţa de apel au săvîrşit încălcări grave, care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, or prin negarea depravată a faptului prezentării probelor (actelor în original) instanţele de fond şi de apel au încălcat grav drepturile şi libertăţile fundamentale ale sale. Insistă că cu concursul instanţelor de fond şi apel, a fost lipsit de proprietatea sa personală. La 25 februarie 2015 Mîţu Ecaterina a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia decizie instanţei de apel din 16 septembrie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 31 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 17 vol.III). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 decembrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Tatianei Mîţu, Ecaterinei Mîţu, ÎCS „Armada Cons” şi Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, Gennai Francesco, în urma concretizării revendicărilor a solicitat declararea nulității absolute a contractului de antrepriză nr. 98/13 din 30 iunie 2008, actului de predare-primire a imobilului din 15 mai 2009, cât și a acordului adițional din 15 mai 2009. Totodată a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate personală asupra apartamentului nr. 71 situat în mun.

Chișinău, bd. Dacia 49/14, radierea din registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate în devălmăşie asupra ap. 71, bd. Dacia 49/14 mun. Chişinău cu intabularea dreptului său de proprietate personală asupra apartamentului respectiv, cît şi încasarea din contul Tatianei Mîţu, Ecaterinei Mîţu, ÎCS „Armada Cons” în beneficiul său, în mod solidar, a taxei de stat în sumă de 25000 lei, a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică şi obligarea pîrţilor la reparaţia, în mod solidar, a prejudiciului moral prin echivalent bănesc în sumă de 300 000 lei, şi încasarea, în mod solidar, a tuturor cheltuielilor de judecată suportate suportate la judecarea pricinii în cauză La rândul său Eâcaterina Mîţu a depus cerere reconvenţională împotriva lui Gennai Francesco, solicitînd încasarea de la Gennai Francesco în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei şi taxa de stat în mărime de 100 lei.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia respingerii atît a acţiunii iniţiale, cît şi celei reconvenţionale. Din conţinutul recursului declarat rezultă că recurentul Gennai Francesco invocă dezacordul cu hotărârile nominalizate numai în partea respingerii acţiunii iniţiale. În conformitate cu art. 442 alin (1) CPC judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Verificând legalitatea hotărârilor instanţelor de judecată, în partea contestată, în raport cu prevederile aplicabile la caz şi argumentele aduse în recurs,instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare au aplicat corect normele de drept procedural şi material care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii echitabile participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la 19 august 2006 între Gennoi Francesco şi Mîţu Ecaterina a fost înregistrată căsătoria, care a fost trecută în registrul de stare civilă la nr. 912 (f.d.

52 vol.I). Tot materialul probator atestă că prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 18 aprilie 2012, căsătoria între Gennai Francesco şi Ecaterina Mîţu a fost desfăcută (f.d. 186 vol.I). Este cert şi faptul că la 30 iunie 2008 între ÎCS „Armada Cons” SRL şi Mîţu Ecaterina a fost încheiat contractul investiţional nr. 98/13F privind construirea spaţiului locativ. Conform prevederilor contractuale ultima a comandat şi s-a obligat să achite, iar întreprinderea s-a obligat să construiască apartamentul nr.13F din str. Dacia 49/14, mun. Chişinău, etajul 15 cu suprafaţa totală de 96,7 m.p. Preţul apartamentului a fost convenit de părţi în mărime de 70 500 euro. Ulterior, însă, prin acordul adiţional din 15 mai 2009, părţile au modificat obiectul contractului, fiind stabilit apartamentul nr. 71, etajul 14 situat pe aceiaşi adresă şi cu suprafaţa stabilită iniţial (f.d.

34-46, 51 vol.I). La aceiaşi dată, şi anume, 15 mai 2009, între SRL „Armada Cons” şi Mîţu Ecaterina a fost semnat actul de transmitere-primire a obiectului imobiliar, construit în temeiul contractului investiţional nr. 98/13F din 30 iunie 2008, prin care SRL „Armada Cons” a transmis, iar Mîţu Ecaterina a primit în proprietate apartamentul nr. 71 situat în mun. Chişinău, str. Dacia 49/14 cu suprafaţa de 96,3 m.p. (f.d. 47-50). La fel, extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, OCT Chişinău la 21 octombrie 2011 atestă că apartamentul nr. 71 situat în mun. Chişinău, str. Dacia 49/14 cu suprafaţa de 96,3 m.p., nr. cadastral 0100114.010.01.071 aparţine cu drept de proprietate lui Gennai Francesco şi Mîţu Ecaterina cu cota-parte egală, drept înregistrat la 21 mai 2009 (f. d. 33 vol.I).

Prin urmare, este incontestabil că apartamentul nr. 71 situat în mun. Chişinău, str. Dacia 49/14, constituie proprietate comună în devălmăşie a lui Gennai Francesco şi Mîţu Ecaterina, fiind dobândită de ultimii în timpul căsătoriei şi în condiţiile art. 320 alin. (2) din Codul civil înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Conform art. 19 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Conform art. 20 alin. (3) Codul familiei, sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.

Iar la alin.(5) al aceluiaşi articol este stipulat că proprietate în devălmăşie a soţilor sunt bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobîndite de către el în perioada cît soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia. De altfel, la caz au relevanţă şi prevederile art. 371 Cod civil, care la fel indică că bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.

Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. Raportând la caz prevederile normei enunțate, instanţa de recurs constată drept corectă menţiunea primei instanţe cu privire la netemeinicia pretenţiei lui Gennai Francesco cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate personală asupra apartamentul nr. 71 situat în mun. Chişinău, str. Dacia 49/14, or, fiind incontestabil că imobilul menţionat a fost procurat de către Gennai Francesco şi Mîţu Ecaterina în timpul căsătoriei, respectiv cazului din speţă este aplicabil institutul proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor.

Instanţa de recurs constată a fi fără suport legal şi susţinerea recurentului Gennai Francesco precum că intimaţii au substituit contractul de antrepriză din 31 ianuarie 2009 cu cel din 30 iunie 2008, or reieşind din obligaţia probaţiunii, prevăzută de art. 118 CPC, recurentul nu au adus, în susţinerea celor invocate, probe incontestabile care ar atesta substituirea actului contestat în scopul dobîndirii ilicite a bunului imobil litigios de către intimata Mîţu Ecaterina.

Respectiv, în condiţiile menţionate justificat instanţele ierarhic inferioare au respins şi pretenţia lui Gennai Francesco cu privire la declararea nulităţii a contractului de antrepriză nr. 98/13 din 30 iunie 2008, actului de predare-primire a imobilului din 15 mai 2009, cât și a acordului adițional din 15 mai 2009, corect remarcând că această pretenţie este lipsită de suport legal şi probatoriu, or Gennai Francesco nu a făcut dovada faptului că actele menţionate au fost încheiate în urma înţelegerii dolosive sau că actele juridice menţionate contravin legii, ordinii publice sau bunelor moravuri. În susţinerea aprecierilor redate, instanţa de recurs reţine că potrivit art. 231 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte poate fi declarat nul de instanţa de judecată.

Însă, cum corect au constatat şi instanţele inferioare, actele juridice contestate de către Gennai Francesco nu pot fi declarate nule, deoarece pentru a fi considerat nul actul juridic prin prisma normei citate este necesară existența înțelegerii dolosive dinte reprezentant și cealaltă parte, fără a fi manifestată voința reprezentatului, aceasta din urma fiind înlocuită cu voința reprezentantului. Pe cînd la caz probe în acest sens nu au fost prezentate, în timp ce art. 211 Cod civil, stabileşte expres necesitatea de a fi făcută dovada faptului că actul juridic a fost încheiat în rezultatul săvîrșirii de către reprezentat în mod intenționat cu rea voință a unor acțiuni care contravin voinței reprezentatului.

Or, deşi recurentul în argumentarea pretenţiilor cu privire la declararea nulităţii actelor menţionate se axsează la existenţa contractului de antrepriză nr. 98/13F din 31 ianuarie 2009, cu toate acestea instanţei nu a fost prezentat actul menţionat în original, sau confirmat în modul stabilit, încît, nefiind dovedită nici provenienţa acestuia, iar ca urmare, nu poate avea nici efecte juridice şi nici pusă în discuţie valabilitatea acestuia. Aşa fiind, este evident că temeiuri de facto şi de iure pentru declararea nulităţii contractului de antrepriză nr. 98/13F din 30 iunie 2008 şi acordurilor adiţionale la acesta, precum şi recunoaşterea dreptului de proprietate personală a lui Gennai Francesco asupra apartamentului nr. 71 situat în mun.

Chişinău, str. Dacia 49/14, în speţă nu au fost stabilite şi ca urmare justificat au fost respinse de către instanţele ierarhic inferioare. În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la respingerea şi altor capete de cerere formulate de către Gennai Francesco cu privire la încasarea cheltuielilor suportate la judecarea cauzei şi recuperarea prejudiciului moral, corect fiind menţionat că aceste cerinţe sunt subsecvente celei principale. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale şi respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Totodată instanţa de recurs, având în susţinere prevederile art. 442 alin (1) CPC, consideră inoportun de a se pronunţa cu privire la temeinicia sau netemeinicia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 noiembrie 2013 în partea necontestată Pentru considerentele mai sus expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Gennai Francesco, reprezentat de Ceban Alecxandru.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gennai Francesco împotriva Tatianei Mîţu, Ecaterinei Mîţu, Întreprinderii cu Capital Străin „Armanda Cons” Societatea cu Răspunde Limitată, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial mun. Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de antrepriză și recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunului imobil şi obligarea rectificării înscrisurilor din Registrul bunurilor imobile și la cererea reconvențională a Ecaterinei Mîţu împotriva lui Gennai Francesco cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva