2ra-425/14 — Constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate, încasarea sumei, recunoaşterea legalităţii testamentului

prima instanţă – S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-425/14 instanţa de apel – E. Fistican, T. Pelin, V. Gurin ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maria Beţ în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Beţ împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Botanica mun.

Chişinău şi Tatianei Panait, înlocuită cu succesorii ei în drepturi Livia Roman, Corneliu Panait şi Emanuela Radu cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate, încasarea sumei, recunoaşterea valabilităţii testamentului, declararea nulităţii cererii cu privire la revocarea testamentului şi la cererea reconvenţională a Tatianei Panait înlocuită cu succesorii ei în drepturi Livia Roman, Corneliu Panait şi Emanuela Radu împotriva Mariei Beţ cu privire la evacuare din bunul imobil locativ şi obligarea transmiterii documentelor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Maria Beţ şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost admise parţial constată: La 25 mai 2009, Maria Beţ a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat Botanica mun. Chişinău cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a indicat că la 24 martie 2009 a decedat mătuşa ei - Lidia Sinicliu, născută la 29 octombrie 1923, care a domiciliat în apartamentul nr. 95 din mun. Chişinău, bd. Cuza Vodă, 17/4. Menţionează că din anul 1977 ea a dus o gospodărie comună şi a întreţinut-o pe mătuşa Lidia Sinicliu, acordându-i ei lunar pentru aceasta surse financiare şi produse alimentare (hrană), în sumă de 1500 lei.

Afirmă că fiind membru al familiei mătuşii din anul 1977 şi locuind împreună cu aceasta în apartamentul nominalizat ea a suportat toate cheltuielile financiare pentru serviciile comunale (gaz, electricitate, apă, telefon, etc.) pe parcursul folosirii apartamentului dat. Susţine că în anii 1994, 2007, 2009 din sursele financiare proprii a efectuat reparaţii curente al apartamentului suportând cheltuieli financiare în sumă de 8000 lei. Mai indică că la 11 septembrie 2007 mătuşa Lidia Sinicliu a testat ei toată averea sa care îi aparţinea, inclusiv apartamentul nr. 95 din bd. Cuza Vodă, 17/4, care ulterior a fost nemotivat revocat. Menţionează că în legătură cu decesul mătuşii sale, ea a suportat toate cheltuielile funerare care au constituit 29600 lei.

Solicită constatarea faptului acceptării succesiunii ca moştenitor legal asupra imobilului defunctei Lidiei Sinicliu şi anume apartamentului nr. 95 din bd. Cuza Vodă, 17/4, mun. Chişinău şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 iulie 2009 a fost admisă cererea Tatianei Panait, fiind atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu.

La 13 aprilie 2010, Maria Beţ a depus cerere de concretizare şi majorare a cerinţelor, solicitând încasarea de la pârâta Tatiana Panait pagubele materiale comise în sumă totală de 99320,47 lei, taxa de stat, onorariul achitat avocatului, recunoaşterea legalităţii testamentului din 11 septembrie 2007, înregistrat cu nr. 9/10095 şi autentificat de către notarul E. Petcu din numele Lidiei Sinicliu pe numele ei şi declararea nulităţii cererii Lidiei Sinicliu din 06 decembrie 2007, înregistrată de către notarul E. Petcu cu nr. 13/90 cu privire la revocarea testamentului din 11 septembrie 2007, înregistrat cu nr. 9/10095. În susţinerea cererii a indicat că din anul 1977 ea a dus o gospodărie comună şi a întreţinut-o pe mătuşa Lidia Sinicliu şi din ianuarie 2006 şi până la deces îi acorda lunar, pentru aceasta surse financiare şi produse alimentare (hrană), în sumă de 1500 lei, ce în total constituie 54000 lei.

Susţine că în anii 1994, 2007, 2009 din sursele financiare proprii a efectuat reparaţii curente al apartamentului suportând cheltuieli financiare în sumă de 8000 lei. Menţionează că în legătură cu ceremonia de înmormântare a Lidiei Sinicliu a suportat cheltuieli financiare, care au constituit 29600 lei. La fel a indicat că folosindu-se de apartamentul în litigiu în nume de membru a familiei Lidiei Sinicliu a suportat cheltuieli pentru serviciile comunale în sumă totală de 7720,47 lei. Astfel, consideră că i-au fost cauzate pagube materiale în sumă totală de 99320,47 lei, care urmează a fi recuperate de către Tatiana Panait. Ulterior, Tatiana Panait, reprezentată de către avocatul Mihai Popescu a depus cerere reconvenţională împotriva Mariei Beţ şi a solicitat evacuarea Mariei Beţ cu toţi membrii familiei sale din apartamentul nr. 95 din str. Cuza-Vodă 17/4.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că cele indicate de pârâtă, precum că a avut grijă de sora Lidiei Sinicliu şi i-a acordat sprijin material nu corespund realităţii. Afirmă că Maria Beţ nu este rusă cu Lidia Sinicliu, unicele rude fiind ea şi copiii săi. Menţionează până în prezent pârâta n-a transmis documentele în original, cum n-a eliberat nici apartamentul în litigiu. Susţine că neavând documentele este în imposibilitate de a intra în posesia moştenirii şi nu are posibilitate de a achita serviciile pentru apartament. Menţionează că din materialele cauzei rezultă că Lidia Sinicliu a întocmit testamentul pe numele Mariei Beţ la 11 septembrie 2007, iar la 06 decembrie 2007, aproximativ peste 3 luni, a revocat testamentul.

Consideră că Maria Beţ după revocarea testamentului nici pe departe nu avea dorinţă să o ajute pe Lidia Sinicliu. Susţine că Maria Beţ nu este rudă cu Lidia Sinicliu şi prezentându-se în calitate de nepoată duce organele de resort în eroare. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 08 februarie 2011 acţiunea iniţială a fost admisă parţial, încasat de la Tatiana Panait în beneficiul Mariei Beţ suma de 32888,63 lei, în rest acţiunea iniţială a fost respinsă, acţiunea reconvenţională a fost admisă integral, evacuată Maria Beţ din apartamentul nr. 95 din bd. Cuza-Vodă 17/4, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ şi obligată Maria Beţ să-i transmită Tatianei Panait documentele, ce certifică dreptul de proprietate a Lidiei Sinicliu asupra apartamentului nr. 95 din bd.

Cuza-Vodă 17/4, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2011 a fost admis apelul declarat de Maria Beţ, casată integral hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare. La 30 ianuarie 2012 Tatiana Panait, reprezentată de către avocatul Mihai Popescu a depus cerere reconvenţională împotriva Mariei Beţ şi a solicitat evacuarea Mariei Beţ cu toţi membrii familiei sale din apartamentul nr. 95 din str. Cuza-Vodă 17/4 şi obligarea ultimei de a transmite instanţei originalele documentelor de proprietate pe numele Lidiei Sinicliu. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 23 august 2012 a fost dispusă efectuarea expertizei. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2013 a fost reluat procesul. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 31 ianuarie 2013 a fost înlocuită şi concretizată calitatea Liviei Roman, lui Corneliu Panait şi Emanuelei Radu de intervenienţi accesorii în acţiunea iniţială şi calitatea de coreclamanţi în acţiunea reconvenţională, prin înlocuirea Tatianei Panait cu succesorii enunţaţi. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 03 aprilie 2013 a fost admisă parţial acţiunea iniţială, încasat din contul pasivului succesoral, şi anume din contul Liviei Roman, Corneliu Panait şi Emanuelei Radu, în mod solidar, suma de 44266, 64 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, cheltuieli comunale şi de judecată, iar în rest acţiunea iniţială concretizată a fost respinsă.

A fost admisă parţial acţiunea reconvenţională, dispusă evacuarea Mariei Beţ din apartamentul nr. 95 din bd. Cuza Vodă 17/4, mun. Chişinău, obligată Maria Beţ să transmită unuia dintre succesorii: Livia Roman, Corneliu Panait şi Emanuela Radu, documentele ce confirmă dreptul de proprietate a defunctei Lidia Sinicliu asupra apartamentului nr. 95 din bd. Cuza Vodă 17/4, mun. Chişinău, încasat din contul Mariei Beţ în beneficiul Liviei Roman, cheltuielile de judecată în sumă de 2450 lei şi încasat din contul Maria Beţ în beneficiul statului, diferenţa de taxă de stat compensată în sumă de 2179,61 lei. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 aprilie 2013 a fost corectată eroarea materială evidentă din cuprinsul dispozitivului hotărârii primei instanţe, pronunţată în dosarul nr. 2-4655/11, anume: la alineatul 2, după sintagma „în mod sodar”, se includ cuvintele „în folosul lui Beţ Maria”.

La 19 septembrie 2013 avocatul Mihai Popescu, reprezentantul Liviei Roman şi Corneliu Panait a depus cerere, prin care a solicitat încasarea de la Beţ Maria a cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 28089 lei şi datoriile pentru serviciile comunale a apartamentului în litigiu în sumă de 11085,99 lei, în total suma de 39174,99. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Maria Beţ şi menţinută hotărârea primei instanţe. La fel a fost încasat din contul Mariei Beţ în beneficiul Liviei Roman suma de 28089 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru acordarea asistenţei juridice.

La 29 octombrie 2013, Maria Beţ a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti, modificându- le şi anume a recunoaşte legal testamentul din 11.09.2007, înregistrat cu nr. 9/10095 şi autentificat de către notarul E. Petcu din numele Lidiei Sinicliu pe numele recurentei Maria Beţ, a recunoaşte nulă cererea Lidiei Sinicliu din 06 decembrie 2007, înregistrată de către notarul E. Petcu cu nr. 13/90 privind revocarea testamentului din 11 septembrie 2007, înregistrat cu nr. 9/10095, a încasa de la intimata Tatiana Panait (succesorii ei Livia Roman, Corneliu Panait, Emanuela Radu) pagubele materiale în suma totală de 99320,47 lei, taxa de stat, onorariul achitat avocatului în sumă de 16000 lei şi cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în sumă 5540 lei şi a respinge cererea reconvenţională a lui Tatiana Panait.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerând că în procesul examinării cauzei nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţa de apel ca fiind stabilite, concluziile acesteia expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, de asemenea a interpretat eronat legea, iar pricina a fost judecată de un judecător, şi anume Eugenia Fistican, care nu era în drept să participe la examinarea ei. Afirmă că în procesul examinării cauzei prima instanţă n-a ţinut cont de prevederile art. 239 CPC RM. Consideră că prima instanţă neargumentat a respins cererile recurentei şi ale reprezentantului de a fi audiaţi în şedinţa de judecată şi alţi 5 martori cărora le sunt cunoscute, direct şi indirect, fapte referitoare la pricină, fiind numai parţial admise de instanţa de apel.

Invocă că instanţele judecătoreşti neargumentat au micşorat suma cerinţelor invocate, încasând parţial de la Livia Roman, Corneliu Panait, Emanuela Radu, în mod solidar doar suma de 44266, 64 lei (cheltuieli de înmormântare, comunale, de judecată).

Susţine că instanţa de apel n-a fost obiectivă în procesul examinării cauzei, ce se confirmă şi prin încasarea suplimentară de la ea, care a suportat cheltuieli considerabile pentru înmormântarea defunctei, întreţinerea apartamentului litigios până la soluţionarea litigiului în instanţe, taxa de stat, taxa pentru efectuarea expertizelor în sumă de 28089 lei, iar în total suma de 30539 lei, cu titlu cheltuieli de judecată - asistenţă juridică acordată de avocatul Mihai Popescu, care n-a prezentat vre-un calcul al lucrărilor efectuate întru acordarea asistenţei juridice şi costul argumentat ale lor, lucrul acestuia constând doar în prezentarea cererii reconvenţionale a intimatei şi copiilor procurilor clienţilor din România.

Menţionează că în confirmarea cheltuielilor avocatul Mihai Popescu a prezentat în instanţa de apel numai copiile contractului de asistenţă juridică nr. 463 din 19 iulie 2013 semnat de o persoană, conform căruia trebuia să fie achitat onorariul doar în sumă de 200 Euro pentru 3 persoane. Indică că au fost prezentate copiile neautentificate în modul stabilit de lege a bonurilor nr. 820804 din iulie 2013, nr. nr. 819367, 819961, 250136 respectiv din anii 2009, 2011, două din care nu sunt semnate de beneficiar. Consideră că cele sus relatate s-au hotărât la iniţiativa judecătorului raportor Eugenia Fistican, căreia i-a fost exprimată recuzare, deoarece ea mai mulţi ani a lucrat în Biroul de avocaţi cu Mihai Popescu şi din informaţia parvenită, este „cumătră”.

Din motivul expus consideră că Eugenia Fistican n-a avut dreptul de a examina această cauză, mai mult ca atât, fiind raportor. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 19 septembrie 2013, la 29 octombrie 2013 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Maria Beţ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Este apreciat critic şi argumentul recurentei precum că judecătorul Eugenia Fistican n-a avut dreptul de a participa la examinarea prezentei cauze, pe motiv că mulţi ani a lucrat în Biroul de avocaţi cu avocatul Mihai Popescu, care reprezintă interesele părţii oponente şi precum că din informaţia parvenită, ei sunt şi cumetri, deoarece acesta poartă un caracter declarativ. Mai mult că recurenta Maria Beţ exercitându-şi dreptul său procedural a înaintat recuzare judecătorului Curţii de Apel Chişinău, Eugenia Fistican, care, în urma examinării, a fost respinsă prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, aceasta nefiind contestată de recurentă.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Maria Beţ, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Maria Beţ ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Maria Beţ se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov