- Dosarul nr.
- 3ra-302/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 martie 2015
- Părțile
- Matei Valentina vs Oficiul Cadastral Teritorial Cimişlia
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-302/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: L. Curca dosarul nr. 3ra-302/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valentina Matei în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Matei împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Cimişlia cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Valentina Matei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 14 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă costată: La 27 decembrie 2013, Valentina Matei a depus cerere de chemare în judecată împotriva OCT Cimişlia cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acţiunii a invocat că familia Matei şi anume Gheorghi Matei, Alexandra Matei şi Valentina Matei, erau membrii unei gospodării de colhoz, iar a doua soţie a tatălui său, Maria Matei, doar a efectuat reparaţii curente, reparaţii capitale nefiind efectuate. Susţine că la înregistrarea primară a dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile care aparţin fie membrilor fostei gospodării de colhoz, fie membrilor fostei gospodării de fermier, în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor membrilor gospodăriei, inclusiv ale minorilor şi celor inapţi pentru muncă, conform extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor sau certificatului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale.
Afirmă că la înregistrarea primară a dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile care aparţineau fostei gospodării de colhoz urmează să fie indicat în Registrul bunurilor imobile datele tuturor membrilor gospodăriei, inclusiv ale minorilor, deci şi a ei, în calitate de membru al gospodăriei de colhoz, necesită a fi înscrisă în Registrul bunurilor imobile, fapt care nu a fost realizat de către pârât. 1 Indică că la 25 septembrie 2013, cu nr. M – 26/13, a înaintat un demers către pârât prin care a solicitat să fie reparată greşeala comisă în anul 2002 şi să o înregistreze în calitate de proprietar, iar prin răspunsul pârâtului nr. M – 26/13-01- 10/522din 24 octombrie 2013, a fost refuzată admiterea acestei cereri.
Mai indică că la 01 noiembrie 2013, nefiind de acord cu răspunsul primit a înaintat o cerere prealabilă, iar prin răspunsul pârâtului nr. M – 26/13-01-10/606 din 29 noiembrie 2013, a fost refuzat în admiterea acestei cereri. Relatează că despre necesitatea de a se înscrie la înregistrarea primară a dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile care aparţineau fostei gospodării de colhoz, a aflat în luna septembrie 2013, invocând că nimeni nu i-a explicat şi nu i-a argumentat acest drept. Susţine că luând în consideraţie caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, deţine în continuare dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile care aparţineau fostei gospodării de colhoz, chiar dacă pârâtul nu-l recunoaşte.
Consideră că acţiunile pârâtului sunt abuzive care îi cauzează prejudiciu material şi prejudiciu moral. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 1, 3, 14, 16, 17, 20, art. 46, 27 din Constituţia RM, art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO, art. 29, 39 din Legea cadastrului bunurilor imobile, art. 315, 316 Cod civil, art. 5, 6, 331, 38 alin (1), 85 alin (1), 166, 167 CPC. Solicită obligarea OCT Cimişlia să o înregistreze pe Valentina Matei cu drept de proprietate comună în devălmăşie, ca membrul al fostei gospodării de colhoz, în Registrul bunurilor imobile, asupra bunului imobil cu nr. cadastral 2901303095 din str. Constantin Stere, 4, or. Cimişlia. Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 14 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 a fost respins apelul depus de Valentina Matei şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 decembrie 2014, Valentina Matei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie obligat OCT Cimişlia să o înregistreze pe ea cu drept de proprietate comună în devălmăşie, ca membru al fostei gospodării de colhoz, în Registrul bunurilor imobile, asupra bunului imobil cu nr. cadastral 2901303095 din str. Constantin Stere, 4, or.
Cimişlia, anulând decizia nr. 30/13-01-10/606 din 29 noiembrie 2013. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerând că nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărâre şi decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele adevărate ale pricinii, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural, a fost interpretată eronat legea. 2 Menţionează că împreună cu părinţii săi, Gheorghi Matei şi Alexandra Matei erau membrii unei gospodării de colhoz, fapt ce îi oferă temei de a înregistra dreptul de proprietate asupra bunului imobil din str. Constantin Stere, 4, or.
Cimişlia. Susţine că intimatul nu s-a prezentat la şedinţele de judecată, nu a prezentat nici referinţă atât în prima instanţă, cât şi nici în instanţa de apel, ceea ce a dus la judecarea cazului în lipsa acestuia. Consideră că necunoscând poziţia intimatului asupra cererii de chemare în judecată şi în lipsa referinţei, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în temeiul art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, urma să satisfacă cerinţele ei. Mai indică că în adresa instanţei de judecată nu a parvenit nici un răspuns de la intimat, iar în procedura de contencios administrativ, instanţa urma să amâne şedinţa de judecată, solicitându-i să prezinte poziţia asupra cererii de chemare în judecată.
Invocă că forma de gospodărie colhoznică a familiei Matei s-a reţinut, cel puţin până în anul 1969 - termenul de concediu de maternitate a mamei ei, mai mult ca atât invocă că a locuit împreună cu părinţii care au primit terenul şi au construit casa, fiind înregistrată ca gospodărie colhoznică, până în anul 1983. Consideră că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile legale şi a dat o altă interpretare eronată situaţiei de fapt constatate, aplicând prevederile Codului civil în redacţia anului 1964, care vin în contradicţie cu Constituţia, prevederile şi tratatele la care RM este parte, cât şi prevederile Codului civil în vigoare, a căror aplicare este primară, faţă de normele invocate de prima instanţă şi instanţa de apel.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 19 decembrie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valentina Matei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Valentina Matei, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valentina Matei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Valentina Matei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4