3ra-300/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Ghervas dosarul nr. 3ra-300/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena Revinghin-Truşin, reprezentată de către avocatul Ion Stegărescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Revinghin-Truşin împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Penitenciarului nr. 9 - Pruncul cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Elena Revinghin-Truşin şi Departamentul Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iulie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 07 mai 2014, Elena Revinghin-Truşin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi Penitenciarului nr. 9-Pruncul cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 30 august 2013 a înregistrat căsătoria cu Denis Truşin, care activează în sistemul penitenciar al Ministerului Justiţiei al RM în calitate de plutonier de justiţie al Serviciului pază şi escortă al Penitenciarului nr. 9 - Pruncul. Menţionează că la moment, ea nu este angajată în câmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului său. Afirmă că aşteaptă să se nască primul copil.

Susţine că s-a adresat la Penitenciarul nr. 9 – Pruncul cu o cerere, prin care a solicitat achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate la locul de muncă a soţului, însă prin răspunsul Penitenciarului nr. 9 – Pruncul nr. 11-R-1/14 din 21 martie 2014 i-a fost respinsă cererea, fiindu-i comunicat că contabilitatea Penitenciarului nr. 9 – Pruncul nu este în drept să-i achite indemnizaţia cu privire la concediul prenatal şi postnatal pe motiv că la salariul efectivului de trupă şi corpului 1 de comandă din sistemul penitenciar nu se calculează cotele de asigurări sociale de stat şi colaboratorii sistemului penitenciar nu achită contribuţii de asigurări sociale, aceştia nu au calitatea de asiguraţi şi, respectiv, ea nu poate beneficia de indemnizaţia pentru concediul de maternitate.

Invocă că ulterior, prin intermediul avocatului său, dânsa a înaintat Departamentului Instituţiilor Penitenciare o cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate la locul de muncă a soţului, însă nu a primit nici un răspuns. Consideră că refuzurile pârâţilor sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece conform art. 124 alin. (1) din Codul muncii, femeilor salariate, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea soţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut de art. 123 alin. (2) din Codul muncii.

Remarcă că conform art. 7 alin. (5) din Legea privind indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute în prezentul articol. De asemenea, conform art. 16 alin. (1) şi (4) din Legea menţionată, asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate. Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilit conform art. 7. Indică că art. 5 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din Legea enunţată prevede că asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizaţie de maternitate.

Modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern. Menţionează că în susţinerea concluziei enunţate, vin şi dispoziţiile pct. pct. 6 şi 21 alin. (1) şi alin. (6) din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005. Susţine că în legătură cu refuzurile ilegale al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul şi al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de a-i stabili, calcula şi achita indemnizaţia pentru concediul de maternitate la locul de muncă a soţului, la întreţinerea căruia se află, i-a fost cauzat un prejudiciu moral.

Solicită a recunoaşte ilegal refuzul Penitenciarului nr. 9 – Pruncul din 21 martie 2014 şi a Departamentului Instituţiilor Penitenciare de a-i stabili, calcula şi achita indemnizaţia pentru concediul de maternitate de la locul de muncă a soţului, la întreţinerea căruia se află ea, obligarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare de a-i stabili, calcula şi achita indemnizaţia pentru concediul de maternitate de la locul de muncă a soţului, la întreţinerea căruia se află şi încasarea în mod solidar de la pârâţi în beneficiul ei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral a sumei, precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 iulie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscut ilegal refuzul Penitenciarului nr. 9 – Pruncul şi al Departamentului Instituţiilor Penitenciare de a stabili şi calcula Elenei Revinghin-Truşin indemnizaţia pentru concediul de maternitate, obligat Departamentul Instituţiilor Penitenciare să calculeze şi să achite soţiei angajatului Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Elena Revinghin-Truşin indemnizaţia unică pentru concediul prenatal şi postnatal cu o durată totală de 126 zile pentru naşterea copilului Nicolai Truşin, născut la 17 iunie 2014 şi încasate de la Departamentul Instituţiilor Penitenciare în beneficiul Elenei Revinghin-Truşin cheltuielile de judecată în sumă de 2500 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către Elena Revinghin-Truşin şi Departamentul Instituţiilor Penitenciare şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 ianuarie 2015, Elena Revinghin-Truşin, reprezentată de către avocatul Ion Stegărescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti în partea respingerii acţiunii cu privire la încasarea integrală a cheltuielilor de judecată, considerând că la caz fost aplicată o normă materială, care nu trebuia să fie aplicată şi nu a fost aplicată norma materială, care trebuia să fie aplicată, eroarea comisă a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Menţionează că instanţele judecătoreşti şi-au motivat soluţia de respingere a pretenţiilor, contrazicându-se însuşi pe ele, prin faptul că prejudiciul moral se compensează numai atunci când a fost cauzat prin fapte ce lezează drepturile personale nepatrimoniale ale persoanei vătămate, atunci există un raport direct între natura valorilor lezate şi natura prejudiciului.

Susţine că întrucât instanţa de judecată, raportând circumstanţele de fapt la circumstanţele de drept, la practica judiciară stabilită pe această categorie de cauze, la Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 52, consideră că Elenei Revinghen- Truşin i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia RM, prin obligarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare să calculeze şi să achite soţiei angajatului Penitenciarului nr. 9 – Pruncul al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Elena Revinghin-Truşin, indemnizaţia unică pentru concediul prenatal şi postnatal cu o durată totală de 126 zile pentru naşterea copilului Nicolai Truşin, născut la 17 iunie 2014, care putea fi evitat, reţinând de fapt refuzul ilegal şi neîntemeiat.

Afirmă că instanţele judecătoreşti incorect au stabilit că prezenta cauză nu prezintă o complexitate sporită, astfel, este oportună încasarea sumei de doar 2500 lei, care va acoperi şi cheltuielile pentru xerox, serviciile poştale şi călătoria avocatului în transportul obştesc. Or, instanţele judecătoreşti i-au pus ei obstacole de a nu se mai adresa la acelaşi avocat pentru a-şi apăra dreptul recunoscut de lege sau 3 nu rămâne instanţelor ca să dea indicaţie ei la care avocaţi ar trebui să se adreseze pentru a-şi putea apăra dreptul recunoscut de lege.

Solicită instanţei de recurs de a da apreciere corectă prejudiciului moral şi cheltuielilor de asistenţă juridică, încasând de la pârâţi în beneficiul ei prejudiciul moral şi cheltuielile de asistenţă juridică suportate în mărime de 6602,50 lei şi totodată, compensarea cheltuielilor suportate în apel în sumă de 1500 lei şi pentru redactarea recursului în mărime de 1000 lei, în temeiul art. 96 alin. (1) şi alin. (11) CPC. Prin referinţa din 09 martie 2015 Departamentul Instituţiilor Penitenciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 ianuarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Elena Revinghin-Truşin, reprezentată de către avocatul Ion Stegărescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Elena Revinghin-Truşin, reprezentată de către avocatul Ion Stegărescu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Elena Revinghin-Truşin, reprezentată de către avocatul Ion Stegărescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Elena Revinghin-Truşin, reprezentată de către avocatul Ion Stegărescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5