3ra-318/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-318/15 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comercială „Daris - Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 25 martie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 24 iulie 2013, SC „Daris - Plus” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că prin decizia nr. 2154/1/3 din 22 mai 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, societatea a fost obligată de a achita la bugetul de stat TVA în sumă de 30000 lei, penalităţi pentru neachitarea în termen a TVA în sumă de 2290 lei, amendă în mărime de 30% pentru diminuarea TVA în sumă de 9000 lei, amendă în sumă de 100 lei pentru întocmirea incorectă a declaraţiilor privind TVA, amendă în mărime de 10% din sumele plătite prin virament prin intermediari în sumă de 18000 lei.

Susţine că tranzacţia cu ÎM „Ri&Iz Grup” SRL efectuată la 20 august 2012, a fost legală, iar faptul neîncălcării art. 101 alin. (1), art. 102 alin. (1), 115 şi 94 lit. a) din Cod fiscal, poate fi argumentat prin aceea că întreprinderea nu poate fi răspunzătoare de prezentarea Declaraţiei cu privire la TVA a întreprinderii ÎM „Ri&Iz Grup” SRL, care este cealaltă parte contractantă, ceea ce înseamnă că 1 ultimei i se cere să suporte pe deplin consecinţele acţiunilor furnizorilor săi, care au omis să-şi execute obligaţiile de plată a TVA la buget. Remarcă că pârâtul nu a constatat legătura dubioasă şi nu a prezentat date cu caracter afirmativ cu privire la intenţia de rea-credinţă a contribuabilului la diminuarea TVA.

Relatează că la 20 august 2012, ÎM „Ri&Iz Grup” SRL a figurat în baza de date a IFS ca plătitor de TVA, deci temei de declarare a nulităţii tranzacţiei nu se constată, căci de acest drept beneficiază doar participanţii la această tranzacţie. Mai indică că factura fiscală FB 2080437 din 20 august 2012, care a stat la baza tranzacţiei corespunde tuturor prevederilor legale şi nu poate fi calificată ca document nejustificat. Afirmă că nu au fost încălcate prevederile pct. 5 art. 10 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, deoarece nu au fost efectuate decontări prin intermediari, ci prin acte de cesiune care sunt reglementate de Codul civil. Consideră că pârâtul a emis decizia în lipsa unor probe, fără analiza situaţiei de fapt şi a circumstanţelor cazului, luând în consideraţie doar interesele sale, acţionând astfel intenţionat în defavoarea SC „Daris - Plus” SRL.

De asemenea, menţionează că a la 18 iunie 2013 a contestat decizia pârâtului, care însă, prin decizia nr. 532 din 04 iulie 2013 a respins-o. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 274 Cod fiscal, art. 166, 167 CPC, prevederile Legii contenciosului administrativ. Solicită anularea deciziei IFS Chişinău nr. 2154/1/3 din 22 mai 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25 martie 2014 a fost admisă acţiunea SC „Daris - Plus” SRL şi anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 2154/1/3 din 22 mai 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 27 ianuarie 2015, IFS pe mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi normele de drept procedural.

Susţine că în cadrul controlului fiscal efectuat prin metoda verificării tematice (act nr. 3-509815 din 08 aprilie 2013), de către colaboratorii Direcţiei Generale Control Fiscal, s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 101 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 115 alin (1) din Codul fiscal prin trecerea neîntemeiată în cont a TVA în sumă de 30000 lei aferentă serviciilor procurate de la ÎM „RI&IZ Grup” SRL în baza facturii fiscale seria FB nr. 2080437 din 20 august 2012 în valoare de 180000 lei, încălcarea prevederilor art. 10 pct. 5 din Legea cu privire la 2 antreprenoriat şi întreprinderi prin efectuarea decontărilor prin intermediari în sumă totală de 180000 lei. Menţionează că intimatul se expune împotriva deciziei nr. 2154/1/3 din 22 mai 2013 emisă de IFS pe mun.

Chişinău, argumentând că întreprinderea nu poate suporta consecinţele neexecutării obligaţiilor fiscale de către furnizorii săi, de asemenea contribuabilul menţionează că factura fiscală FB nr. 2080437 din 20 august 2012 eliberată de ÎM „RI&IZ Grup” SRL corespunde tuturor prevederilor legale, nu a fost anulată şi este reflectată în declaraţia privind TVA pentru perioada fiscală L/08//2012 în evidenţa contabilă a întreprinderii, iar contractul de cesiune, care a stat la baza decontărilor considerate ca fiind efectuate prin intermediari, este o operaţiune legală reglementată de Codul civil.

Remarcă că în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) din Codul fiscal, subiecţii impozabili stipulaţi la art. 94 lit. a) sunt obligaţi să declare conform art. 115 şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art. 114, suma TVA care se determină ca diferenţă dintre sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate de cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile (serviciile) livrate lor şi anume TVA achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv TVA la valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinându-se cont de dreptul de trecere în cont conform art. 102 alin. (1) din Cod fiscal, care prevede că în cazul achitării TVA la buget subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. 112 li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate plătitori ai TVA pe valorile materiale, serviciilor procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procedura desfăşurării activităţii de întreprinzător.

La fel, indică că în rezultatul controlului fiscal s-a stabilit că în perioada fiscală L/08/2012 SC „Daris-Plus” SRL a trecut în cont TVA în sumă de 30000 lei aferentă serviciilor (încărcare/descărcare a pietrişului din vagoane) procurate de la ÎM „Ri&Iz Grup” SRL în baza facturii fiscale seria FB nr. 2080437 din 20 august 2012, iar ÎM „Ri&Iz Grup” SRL nu-şi onorează obligaţiile faţă de buget şi a fost anulată ca plătitor TVA la 21 august 2012. Însă, conform declaraţiei privind TVA pentru perioada fiscală L/08/2012 prezentată de ÎM „Ri&Iz Grup” SRL valoarea livrărilor impozitate cu TVA a constituit 133445 lei, TVA 26689 lei, iar valoarea livrărilor înscrise în facturile fiscale eliberate în L/08/2012 potrivit informaţiei Serviciului Fiscal a constituit 5644704 lei, TVA 1128941 lei.

Mai indică că conform actului de verificare la 01 septembrie 2012, între SC „Daris-Plus” SRL şi ÎM „Ri&Iz Grup” SRL datoria creditoare înregistrată în baza facturii fiscale FB nr. 2080437 în valoare 180000 lei şi 30000 lei a fost stinsă la data de 30 august 2012 prin contractul nr. 30/08/2012-13 de cesiune a creanţelor din 30 august 2012, potrivit căruia datoria creditoare în sumă de 180000 lei a fost 3 cesionată de către SRL „Geamond Grup”, acesta devenind noul creditor al SC „Daris-Plus” SRL. Afirmă că conform evidenţei contabile, livrări şi procurări, încasări sau achitări de mijloace băneşti între SC „Daris-Plus” SRL şi SRL „Geamond Grup” nu s-au înregistrat, iar conform actului de verificare la data de 31 decembrie 2012, datoria debitoare a SRL „Geamond Grup” s-a înregistrat în baza contractului 30/08/2012-10 de cesiune a creanţelor din 30 august 2012 prin cesionarea datoriei către SRL „Construct-VBC”, acesta devenind noul creditor al SC „Daris-Plus” SRL.

Conform evidenţei contabile, livrări şi procurări, încasări sau achitări de mijloace băneşti între SC „Daris-Plus” SRL şi SRL „Construct-VBC” nu s-au înregistrat, iar conform actului de verificare la situaţia din 31 decembrie 2012, datoria debitoare a SRL „Construct-VBC” s-a înregistrat în baza contractului nr. 3108/21 de cesiune a creanţelor din 30 august 2012 prin cesionarea datoriei către ÎI „Metalica Zuev”, aceasta devenind noul creditor al SC „Daris-Plus” SRL. Astfel, conform evidenţei contabile şi documentelor bancare SC „Daris- Plus” SRL a transferat mijloace băneşti către ÎI „Metalica Zuev” în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 201204-0098 din 13 aprilie 2012 obiectul căruia este procurarea mărfurilor.

Conform evidenţei analitice datorii pe termen scurt privind facturile comerciale ÎI „Metalica Zuev” nu a livrat în adresa SC „Daris-Plus” SRL careva mărfuri. Indică că în rezultat s-a constatat efectuarea decontărilor prin virament în sumă de 180000 lei prin intermediari, ÎI „Metalica Zuev” fiind intermediarul achitărilor obligaţilor financiare între SC „Daris-Plus” SRL şi ÎM „Ri & Iz Grup” SRL, ceea ce reiese din prevederile art. 10 pct. 5 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, faţă de întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontărilor efectuate, Organele Serviciului Fiscal de Stat, aplică sancţiuni pecuniare de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.

Menţionează că termenul „intermediar” semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavând către aceasta obligaţii financiare directe. Invocă că toate argumentele expuse mai sus de către IFS pe mun. Chişinău au fost ignorate de instanţa de apel. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către IFS pe mun. Chişinău inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost recepţionată de către reprezentantul recurentului IFS pe mun. Chişinău – Daria Storceac, contra semnătură la 19 noiembrie 2014, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele dosarului (f. d. 86). Cu toate acestea cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel a fost depusă de către recurentul IFS pe mun. Chişinău numai la 27 ianuarie 2015, prin urmare cu omiterea termenului de 2 luni, prevăzut art. 434 alin. (1) CPC În aceste condiţii, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 433 lit. b), cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Distinct de cele menţionate mai sus, având în susţinere norma enunţată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui IFS pe mun. Chişinău inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5