3r-219/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Miron 3r-219/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A Gavriliţa DECIZIE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând recursul declarat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus”, avocatul Radu Dumneanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Consrus” constată: La 26 martie 2013, reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus”, avocatul Radu Dumneanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul examinării Actului de control nr. 3-502495, IFS mun. Chişinău a emis decizia nr. 515/1/5 din 15 februarie 2013, prin care s-a dispus încasarea la buget a TVA în valoare de 101983 lei, încasarea penalităţii de întârziere în legătură cu presupusa neachitare în termen a TVA, în valoare de 3285 lei, încasarea unei amenzi în valoare de 300595 lei, pentru presupusa diminuare a TVA, încasarea unei amenzi în valoare de 3000 lei, pentru întocmirea neadecvată a declaraţiilor TVA pentru perioadele fiscale L/09/2012 – L/11/2012. Indică că temei de emitere a deciziei în cauză au servit concluziile actului de control, prin care s-a stabilit eronat faptul că SRL „Consrus” nu ar fi achitat TVA la buget în sumă de 101983 lei, nu ar fi întocmit corespunzător declaraţiile privind TVA pentru perioadele fiscale L/09/2012 – L/11/2012, cât şi nu ar fi achitat în termen TVA.

Susţine că temei de emitere a concluziilor indicate a fost invocat faptul că reprezentantul SRL „Ravelin Com” nu ar fi avut dreptul de semnătură, precum şi faptul că anumite rubrici ale facturilor fiscale, care confirmau relaţiile economice cu SRL „Consrus” sunt semnate de managerul societăţii respective şi nu de persoana cu funcţie de răspundere a acesteia. 1 Astfel, contrar prevederilor legislaţiei fiscale s-a dispus atragerea la răspundere fiscală a SRL „Consrus” pentru încălcările admise de fapt de către reprezentanţii SRL „Ravelin Com”. Relatează că concluzia indicată în actul de control este neîntemeiată, deoarece conform art. 232 din Codul fiscal, la răspundere pentru încălcarea fiscală este tras doar contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit încălcarea dată.

Respectiv, nu există vre-un temei legal de tragere la răspundere fiscală a SRL „Consrus”, deoarece de către agentul economic menţionat nu a fost comisă nici o încălcare fiscală în acest sens şi, respectiv, lipseşte temeiul prevăzut de art. 231 din Codul fiscal privind tragerea la răspundere fiscală. Indică că netemeinicia tragerii la răspundere fiscală a SRL „Consrus” rezultă inclusiv din sensul normelor Codului fiscal, şi anume art. 3 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 117 alin. (2). Invocă că având în vedere că SRL „Ravelin Com” nu a denunţat tranzacţiile efectuate cu SRL „Consrus”, nu a fost instituită răspundere fiscală pentru erorile indicate în actul contestat, iar semnarea din numele întreprinderii respective a facturilor fiscale de către persoane pe care IFS nu le consideră autorizate, nu reprezintă temei de sancţionare a SRL „Consrus”.

Consideră că urma să fie atrasă la răspundere fiscală SRL „Ravelin Com” şi nu SRL „Consrus”. Mai indică că aprecierea dată de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal pe mun. Chişinău este neîntemeiată şi necorespunzătoare art. 102 alin. (1) Cod fiscal, deoarece potrivit prevederilor articolului menţionat se deduce că, în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai TVA pe valorile materiale şi serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Susţine că potrivit prevederilor art. 102 alin. (6) Cod fiscal, contribuabililor li se permite trecerea în cont a sumei TVA plătite sau care urmează a fi plătite de către furnizor şi este posibilă în prezenţa facturii fiscale pe TVA pentru bunurile de mărfuri şi materiale.

Relatează că toate documentele, pentru evidenţa de bunuri de mărfuri şi materiale care au fost achiziţionate, au fost întocmite în strictă conformitate cu prevederile art. 111 şi 118 ale Codului fiscal şi pe deplin achitate de SRL „Consrus”. În suma achitată a fost inclusă şi TVA, care urma să fie plătită de către furnizor în buget, obligaţie prevăzută de art. 169 alin. (2) Cod fiscal. Indică că SRL „Consrus” şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi careva încălcări a legislaţiei fiscale nu a admis. Totodată, invocă că la 19 februarie 2013 decizia dată a fost contestată, deşi cazul dat a fost examinat de şeful adjunct al Inspectoratului Fiscal pe mun. Chişinău, cu participarea reprezentanţilor SRL „Consrus” în termen de 30 zile, iar decizia pe marginea contestaţiei până în prezent nu a fost emisă, respectiv nu a fost eliberată SRL „Consrus”.

Solicită admiterea acţiunii, anularea actului nr. 3-502495, întocmit de către Inspectoratul Fiscal principal de Stat al secţiei control fiscal nr. 5 a DCF nr. 1 a IFS mun. Chişinău, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal nr. 515/1/5 din 15 februarie 2013, emisă de şeful adjunct al IFS pe mun. Chişinău, Victor Sîrbu. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06 februarie 2015 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. La 03 decembrie 2015, SRL „Consrus” a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia. Totodată, a indicat că ținând cont de faptul că la 06 februarie 2015 a fost emis doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti, cererea de apel motivată va fi depusă după primirea hotărârii integrale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2014 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus”, avocatul Radu Dumneanu, prezentând apelantului termen până la 27 mai 2015 ora 15:00 pentru depunerea apelului motivat. De asemenea, apelantul a fost preîntâmpinat despre posibilitatea restituirii cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiei instanţei de apel şi numită şedinţa de judecată pentru data de 27 mai 2015 ora 15:00. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 a fost restituită cererea de apel a Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus” împotriva hotărârii primei instanţe, din motivul neînlăturării neajunsurilor.

La 24 iunie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Consrus” fiind reprezentată de avocatul Radu Dumneanu, a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 27 mai 2015, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi remiterea cauzei la Curtea de Apel Chişinău pentru a fi judecată în ordine de apel. În motivarea recursului a invocat că încheierea din 14 aprilie 2015 prin care nu s-a dat curs cererii de apel, nu a fost recepţionată, fiind restituită Curţii de Apel Chişinău, deoarece pe plicul şi în avizul de recepţie a fost indicat eronat denumirea societăţii şi anume a fost indicat SRL „Consensus” în loc de SRL „Consrus”, instanţa fiind informată că pe adresa indicată nu există aşa adresat.

Mai mult că în adresa avocatului această încheiere nici nu a fost expediată. A mai menţionat că încheierea emisă la 27 mai 2015 a fost expediată în adresa SRL „Consrus”, abia la 15 iunie 2015. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 195), însă careva acte ce ar confirma recepţionarea acesteia, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului şi temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond din considerentele ce urmează. 3 În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. După cum rezultă din materialele dosarului prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2015 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus”, avocatul Radu Dumneanu împotriva hotărârii primei instanţe, acordând apelantului termen până la 27 mai 2015 pentru prezentarea apelului motivat.

Totodată, apelantul a fost preîntâmpinat despre restituirea cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiilor instanţei de apel. Tot actele pricinii atestă că urmare a neînlăturării de către apelant a indicaţiilor instanţei de apel până la 27 mai 2015, prin încheierea din 27 mai 2015 cererea de apel a SRL „Consrus” împotriva hotărârii primei instanţe a fost restituită. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). La caz, se constată că într-adevăr reprezentantul apelantei SRL „Consrus” nu a înlăturat neajunsurile indicate de instanţa de apel şi nu depus cererea de apel motivată în interiorul termenului acordat de instanţa de apel prin încheierea din 14 aprilie 2015, adică până la 27 mai 2015. Instanţa de recurs reţine însă, că deşi materialele dosarului indică că copia încheierii instanţei de apel din 14 aprilie 2015 a fost expediată în adresa recurentului pentru executare la 12 mai 2015, se constată că aceasta nu a fost înmânată şi recepţionată de SRL „Consrus”, dar a fost restituită în adresa Curţii de Apel Chişinău, deoarece pe plicului şi avizul de recepţie a fost indicat ca destinatar SRL „Consensus” şi nu SRL „Consrus”.

Faptul dat fiind menţionat şi de către lucrătorul oficiului poştal, care a indicat că scrisoarea nu a fost înmânată, deoarece că pe adresa dată se află o altă firmă (f. d. 128 – 129). Prin urmare, se constată că neexecutarea de către SRL „Consrus” a indicaţiilor instanţei de apel din încheierea din 14 aprilie 2015, se datorează faptului că încheierea menţionată nu a fost adusă la cunoştinţa apelantului SRL „Consrus”, circumstanţe ce nu pot fi imputate ultimei, fapt ce indică la ilegalitatea încheierii instanţei de apel din 27 mai 2015. De menţionat, că dreptul la o cale de atac este consfinţit şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în jurisprudenţa sa constantă Înalta Curte a reiterat că articolul 6 §1 din Convenţie nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanţă.

Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Astfel fiind, se constată a fi neîntemeiată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 prin care a fost restituită cererea de apel apelantei, fapt ce impune admiterea recursului declarat de reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată 4 „Consrus”, avocatul Radu Dumneanu, casarea încheierii instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel de la faza primirii cererii de apel. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus”, avocatul Radu Dumneanu.

Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Consrus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău de la faza primirii cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5