2ra-594/15 — Cu privire la recuperarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-594/15 prima instanţă: Gh. Mîra instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanțelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Gînga Serghei împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi a Procuraturii Generale a Republicii Moldova privind recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 05 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Gînga Serghei și admis apelul declarat de către Ministerul Finanțelor cu modificarea hotărîrii primei instanţe, constată La 06 august 2012 Gînga Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne şi Procuraturei Generale privind recuperarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Gînga Serghei a invocat că în anul 2008 împotriva lui a fost intentat un dosar penal în cadrul căruia acesta se învinuia în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal. Prin sentinţa Judecătoriei Soroca din 12 iunie 2009 a fost achitat, sentinţa fiind menţinută de Curtea de Apel Bălţi şi de Curtea Supremă de Justiţie. Consideră reclamantul că în urma acţiunilor de urmărire penală ilegale, precum şi în urma învinuirilor aduse neîntemeiat, i s-a cauzat un prejudiciu moral. Solicită Gînga Serghei încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei, precum şi obligarea procurorului raionului Soroca să dezmintă învinuirea înaintată printr-o publicaţie în ziarul „Observatorul de Nord”.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 07 august 2012 s-a restituit cererea de chemare în judecată înaintată de Gînga Serghei împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale privind incasarea prejudiciului moral. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 octombrie 2012, încheierea Judecătoriei Soroca din 07 august 2012, a fost casată cu restituirea cauzei pentru examinare în prima instanţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2013,a fost admisă acțiunea parțial. S-a încasat din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gînga Serghei suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă (f.d.91,96-97). 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Gînga Serghei și admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor.

S-a modificat hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04 iunie 2013 în partea sursei de la care urmează a fi încasat prejudiciul şi anume: s-a încasat în beneficiul lui Gînga Serghei 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor. În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută (f.d.123-127). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 mai 2014, a fost respins recursul declarat de către Gînga Serghei cu menținerea deciziei Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2013 (f.d.145-150) La 10 februarie 2014, Ministerul Finanțelor a depus recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea parțială a actului judecătoresc contestat și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea în această parte o nouă hotărîre prin care să fie micșorat suma prejudiciului moral pînă la 1 000 lei.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 09 decembrie 2013, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților procesului copia deciziei motivate (f.d.128). Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat la 10 februarie 2014, este depus în termen deoarece potrivit avizului de recepție anexat la materialele pricinii se atestă că recurentul a recepționat copia deciziei instanței de apel, la 11 decembrie 2013 (f.d.130). În motivarea recursului Ministerul Finanțelor a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina în mod arbitrar.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 11 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referința depusă de către Gînga Serghei la 03 martie 2015, a invocat că consideră recursul declarat de către Ministerul Finanțelor este unul neîntemiat și depus înafara termenului procedural.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar 2 alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Ministerul Finanțelor, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanțelor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ministerul Finanțelor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 3