2ra-558/15 — Cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat prin aceasta încălcare

Dosarul nr.2ra-558/15 prima instanţă: S. Gîrbu instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul” împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul” și menținută hotărîrea primei instanțe, constată La 26 februarie 2014, Societatea pe Acțiuni „Constructorul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Societatea pe Acțiuni „Constructorul” a indicat că la 30 iulie 2011 a depus la Judecătoria Teleneşti cerere de chemare în judecată privind anularea actelor administrative şi recunoaşterea dreptului de proprietate. Susține că pricina dată a fost examinată un timp îndelungat, cu pronunțarea unei hotărîri la 20 noiembrie 2013. Consideră Societatea pe Acțiuni „Constructorul” că Judecătoria Teleneşti neîntemeiat a tergiversat examinarea cauzei pe parcursul anilor 2011 - 2013. Solicită Societatea pe Acțiuni „Constructorul” constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 26 iunie 2014, a fost respinsă acțiunea depusă de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul” (f.d.69, 72-74). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul” și menținută hotărîrea primei instanțe, fără modificări (f.d.96-99). La 30 decembrie 2014, Societatea pe Acțiuni „Constructorul” a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat și a 1 hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral acțiunea. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat la 30 decembrie 2014, este depus în termen. În motivarea recursului Societatea pe Acțiuni „Constructorul” a invocat că instanţa de apel a examinat pricina în mod arbitrar şi în consecinţă a emis o decizie ilegală. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 06 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Justiției, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referința depusă la 16 martie 2015, Ministerul Justiție a solicitat ca recursul declarat să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Societatea pe Acțiuni „Constructorul”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii 2 recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Constructorul”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 3