2ra-2985/15 — Repararea prejudiciului prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil

prima instanţă, jud.: A. Danilov dosarul nr. 2ra-2985/2015 instanţa de apel, jud.: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarate de către Vasile Timoşin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Timoşin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii în termen rezonabil şi repararea de către stat a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Vasile Timoşin şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 03 martie 2015 c o n s t a t ă La 04 decembrie 2014 Vasile Timoşin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii în termen rezonabil şi repararea de către stat a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că, are calitatea de membru al Cooperativei de Construcţie a Garajelor- 13/1 (în continuare CCG nr. 13/1). La 28 mai 2009 s-a adresat în Judecătoria Botanica, mun. Chişinău cu cererea de chemare în judecată către CCG nr. 13/1 privind anularea hotărârilor adunării generale şi a cîrmuirii cooperativei, încasarea sumelor şi cheltuielile de judecată. Susţine că, în urma examinării pricinii în fond, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 27 mai 2010 acţiunea a fost admis şi s-a dispus anularea proceselor verbale nr. 1 din 23 aprilie 2005 a Adunării Generale al membrilor CCG nr. 13/1 şi procesele verbale al şedinţelor cîrmuirii CCG nr. 13/1 din 18 august 2005, 19 aprilie 2006, 28 aprilie 2007, 20 iunie 2007, 20 octombrie 2007 şi 15 noiembrie 2008. La 30 iunie 2010 s-a adresat instanţei cu o cerere privind emiterea unei hotărârii suplimentare privind încasarea cheltuielilor de judecată, care prin încheierea din 06 septembrie 2010 a fost respinsă. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2011, au fost admise apelurile declarate de Vasile Timoşin şi CCG nr. 13/1, iar cauza a fost remisă la rejudecare în prima instanţă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 14 mai 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012 a fost admis apelul lui Vasile Timoşin şi s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 14 mai 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată. Prin hotărîrea Judecătorii Botanica, mun. Chişinău din 20 septembrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău di 15 ianuarie 2014, apelul declarat de CCG nr. 13/1 a fost admis şi s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 20 septembrie 2013, iar prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 iunie 2014 recursul a fost considerat inadmisibil.

La 09 iunie 2014 i-a fost expediată încheierea nominalizată prin intermediul oficiului poştal care a fost recepționată la 12 iunie 2014. Afirmă reclamantul că, la 18 iunie 2014 s-a adresat instanţei de fond cu o cerere privind eliberarea titlului executoriu, iar la 24 iunie 2014 Judecătoria Botanica, mun. Chişinău i-a eliberat titlul executoriu, prin care s-a încasat de la CCG nr.13/1 în beneficiul său suma de 2 453 lei. Ulterior, la 26 iunie 2014 s-a adresat cu o cerere către CCG nr. 13/1 privind executarea titlului executoriu şi la 30 iulie 2014, pîrîtul şi-a onorat obligaţiunile şi a executat hotărîrea judecătorească. Astfel, susţine reclamantul că, durata examinării cauzei constituie 5 ani şi consideră că i s-a încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Solicită Vasile Timoşin, admiterea acţiunii, constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii în termen rezonabil şi repararea de către stat a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 03 martie 2015 acţiunea a fost respinsă. La 30 martie 2015, Vasile Timoşin a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 03 martie 2015, iar la 31 martie 2015 a depus apel suplimentar, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din s-a respins apelul declarat de Vasile Timoşin şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03 martie 2015. La 19 noiembrie 2015, Vasile Timoşin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii În motivarea recursului a menționat că, consideră decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe ca fiind neîntemeiate şi pasibile de a fi casate, în cazul în care instanţele de judecată nu au examinat multiaspectual probele prezentate la 2 materialele cauzei, şi nu au reţinut încălcările admise de instanţele de judecată, iar ca rezultat au emis hotărîri neîntemeiate.

Menţionează recurentul că, concluziile indicate în decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, contravin materialelor cauzei, care denotă contrariul Examinînd temeiurile recursului declarat de către Vasile Timoşin în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vasile Timoşin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vasile Timoşin ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Vasile Timoşin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4