2ra-572/15 — Recunoaşterea dreptului pierdut la spaţiu locativ, evacuare şi radierea vizei de domiciliu

prima instanţă: V.Puica dosarul nr. 2ra-572/15 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, N.Craiu ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei împotriva lui Balţatu Alexandru şi Balţatu Ina cu privire la recunoaşterea dreptului pierdut la spaţiu locativ, evacuare şi radierea vizei de domiciliu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 29 mai 2014, c o n s t a t ă La 23 martie 2013, Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Balţatu Alexandru şi Balţatu Ina cu privire la recunoaşterea dreptului pierdut la spaţiu locativ, evacuare şi radierea vizei de domiciliu.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, Balţatu Alexandru a activat în sistemul penitenciar în perioada 12 mai 1999 – 07 octombrie 2010, iar în anul 2002 a fost cazat, împreună cu membrii familiei, în odaia nr.97 a căminului Departamentului Instituţiilor Penitenciare, situat pe str. Titulescu, 35, mun.Chişinău. La 08.02.2013 în adresa pîrîtului Balţatu Alexandru s-a expediat somaţia nr.5/586, cu aviz recomandat, prin care s-a solicitat eliberarea odăii nr.97 din căminul situat pe str.Titulescu, 35, mun.Chişinău, în termen de 15 zile, menţionîndu-se caz contrar va fi înaintată acţiunea privind evacuarea din spaţiu locativ. Însă, din conţinutul adeverinţei factorului poştal rezultă că, pîrîtul nu a fost găsit la domiciliu în zilele de 11 februarie 2013, 14 februarie 2013 şi 20 februarie 2013, fapt ce a împiedicat transmiterea somaţiei.

1 Totodată, menţionează că conform certificatului eliberat de Direcţia financiară a Departamentului Instituţiilor Penitenciare, în perioada lunilor iulie 2012 –ianuarie 2013, în total şapte luni, nu s-a consumat energie electrică în odaia nr.97, repartizată lui Balţatu Alexandru. Consideră că circumstanţele enunţate confirmă că Balţatu Alexandru, împreună cu membrii familiei, nu locuiesc mai mult de şase luni în spaţiul locativ în litigiu, ceea ce constituie temei prevăzut de art.63 din Codul cu privire la locuinţe, de pierdere a dreptului la folosirea încăperii de locuit, în virtutea lipsei persoanei. La fel indică că, conform prevederilor art.94 din Codul cu privire la locuinţe evacuarea pîrîţilor din încăperea de locuit se face pe cale judiciară, cu dispunerea radierii vizei de domiciliu de pe adresa menţionată.

Solicită reclamantul, recunoaşterea lui Balţatu Alexandru şi Balţatu Ina cu dreptul pierdut la spaţiul locativ - odaia nr.97 din căminul situat pe str. Titulescu, 35, mun.Chişinău, evacuarea lui Balţatu Alexandru şi Balţatu Ina din odaia nr.97 din căminul situat pe str. Titulescu, 35, mun.Chişinău, cu radierea vizei de domiciliu de pe adresa indicată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 29 mai 2014 acţiunea depusă de Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei împotriva lui Balţatu Alexandru şi Balţatu Ina cu privire la recunoaşterea dreptului pierdut la spaţiu locativ, evacuarea şi radierea vizei de domiciliu, a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei şi menţinută hotărârea primei instanţei. La 17 ianuarie 2015, Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material. În acest sens susţine, că prevederile art.7 din Codul cu privire la locuinţe instituie obligaţia folosirii permanentă de către chiriaşi a încăperilor locative, iar lipsa acestora mai mult de şase luni din încăpere, atrage după sine pierderea dreptului la folosirea spaţiului locativ din odaia repartizată.

Menţionează că, în cazul dat, nu a fost stabilit nici un temei prevăzut de art.63 al Codului cu privire la locuinţe, pentru menţinerea dreptului intimatului şi a membrilor familiei sale de a se folosi de spaţiul locativ în litigiu peste termenul stabilit. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 13 noiembrie 2014. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărârii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4