2ra-515/15 — Încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: N.Costin dosarul nr. 2ra-515/15 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, L.Bulgac ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Boescu Dmitri prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Boescu Dmitri împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, s-a casat hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 03 iunie 2014, fiind emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă La 16 decembrie 2013, Boescu Dmitri a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 17 ianuarie 2013 Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei a întocmit în privinţa sa un proces-verbal cu privire la contravenţie şi a emis decizia în baza art.225 alin. (1) Cod contravenţional.

Nefiind de acord cu actele întocmite de agentul constatator a depus la 02 august 2013 contestaţie la Judecătoria Centru mun.Chişinău şi prin hotărârea din 07 octombrie 2013 a fost admisă contestaţia şi s-a anulat procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator din 17 ianuarie 2013. Menţionează că, în cadrul procesului de judecată a fost reprezentat de avocatul Gujuman Fiodor, iar pentru serviciile de asistenţă juridică a achitat suma de 1 000 lei, în baza bonului de plată din 06 august 2013. 1 Consideră că în conformitate cu art.383 alin. (3) Cod contravenţional este în drept de a cere repararea cheltuielilor suportate în cadrul procesului contravenţional pentru serviciile avocatului.

Solicită reclamantul, încasarea de la Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 1 000 lei suportate în cadrul procesului contravenţional şi 500 lei suportate la examinarea pricinii. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 03 iunie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Boescu Dmitri cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 1 500 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, s-a casat hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 03 iunie 2014, fiind emisă o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul la cererea depusă de Boescu Dmitri împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1 000 lei. A fost respinsă cererea lui Boescu Dmitri împotriva Inspectoratului Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 500 lei.

La 24 decembrie 2014 Boescu Dmitri prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a ignorat prevederile art.383 alin. (3) Cod contravenţional. În acest sens susţine că dreptul recurentului la compensarea cheltuielilor suportate în cadrul procesului contravenţional a luat naştere după data cînd hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 07 octombrie 2013 a devenit definitivă. Astfel, chestiunea compensării acestor cheltuieli nu putea fi soluţionată prin hotărârea în cauză şi din aceste considerente s-a adresat cu cerere de chemare în judecată separată.

Verificînd legalitatea hotărârii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Boescu Dmitri 2 prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Boescu Dmitri prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Boescu Dmitri prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Boescu Dmitri prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Boescu Dmitri prin intermediul reprezentantului Gujuman Fiodor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4