3ra-942/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Şt. Niţă dosar nr.3ra-942/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 09 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Străisteanu Gheorghe împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Inspectoratului Naţional de Patrulare cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotarîri, prin care acţiunea a fost respinsă integral c o n s t a t ă La 08 octombrie 2013 Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Inspectoratului Naţional de Patrulare, intervenient Direcţia de Poliţie mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 05 septembrie 2013 în baza Legii privind accesul la informaţie, a expediat în adresa Inspectoratului General al Poliţiei o cerere, prin care a solicitat să fie informat în termenul stabilit de lege dacă suma de 100 lei, achitată cu titlu de amendă conform procesului- verbal nr. 3124 din 31 august 2013 întocmit de către agentul constatator, a fost admisă.

Susţine că termenele stabilite de art. 16 şi 17 a Legii privind accesul la informaţie sunt imperative şi urmează a fi respectate întocmai. Pîrîtul însă a ignorat prevederile legale şi nu a expediat vreun răspuns la cerere în termenul stabilit. Or, în opinia acestuia, anume Inspectoratul General al Poliţiei este vinovat de nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale şi neprezentarea informaţiei, deoarece conform art. 17 a Legii privind accesul la informaţie, readresarea cererii către Inspectoratul Naţional de Patrulare este posibilă doar cu acordul solicitantului şi cu obligaţia de a-1 informa în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii.

Pîrîtul nu a prezentat careva probe ce ar confirma informarea lui privind readresarea cererii altui furnizor şi primirea acordului pentru readresarea cererii, iar înscrisurile din registrul de evidenţă a corespondenţei a Inspectoratului Naţional de Patrulare nu pot fi calificate ca dovadă de expediere a informaţiei solicitate, deoarece lipseşte dovada recepţionării de către acesta a răspunsului. Deci, prin aceste inacţiuni, au fost încălcate prevederile Legii privind accesul la informaţie şi cauzat lui un prejudiciu moral de 11200 lei. Cere reclamantul constatarea faptului încălcării dreptului lui de acces liber la informaţie şi la soluţionarea în termen legal a cererii din 05 septembrie 2013, obligarea prezentării informaţiei solicitate, repararea prejudiciului moral de 11200 lei şi a cheltuielilor de transport de 400 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 octombrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării de către Inspectoratul General al Poliţiei şi Inspectoratul Naţional de Patrulare a dreptului reclamantului de acces liber la informaţie şi la soluţionarea în termen legal a cererii nr. S-2057/13 din 10 septembrie 2013, a fost încasat de la Inspectoratul General al Poliţiei în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă integral. La 05 martie 2015 Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a menţionat că, decizia instanţei de apel este emisă cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Astfel, în cadrul şedinţelor de judecată a prezentat suficiente probe ce ar confirma faptul că prin cererea din 05 septembrie 2013 a solicitat doar o informaţie ce urma a fi prezentată în termen de 15 zile. Deşi intimatul a prezentat extrasul din Registrul de evidenţă al INP precum că ar fi fost expediat un răspuns în adresa recurentului, acesta susţine că un astfel de răspuns în realitate nu a primit, nefiind prezentat vreun aviz de recepţie în acest sens.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs la 05 martie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 28 ianuarie 2015. Astfel, prin prisma normei procedurale enunţate, se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. După cum s-a stabilit, la 05 septembrie 2013 Străisteanu Gheorghe s-a adresat către Inspectoratului General al Poliţiei cu o cerere, prin care a solicitat ca în termenul legal să fie informat dacă a fost admisă suma achitată de acesta în mărime de 100 lei pentru sancţiunea aplicată Iui de către agentul constatator a Inspectoratului General al Poliţiei din data de 31 august 2013 (f.d. 7). Or, conform avizului de recepţie de la f.d. (6), cererea a fost recepţionată de intimat la data de 09 septembrie 2013. Deoarece în termenul stabilit recurentul nu a primit răspuns la cererea sa, s-a adresat cu prezenta acţiune în instanţa de judecată.

Prima instanţă la adoptarea hotărîrii a constatat că, cererea lui Străisteanu Gheorghe nu a fost soluţionată în termenul stabilit de lege, fiindu-i astfel încălcat acestuia dreptul de acces liber la informaţie şi la soluţionarea în termenul legal a cererii, din care considerente a admis acţiunea reclamantului în partea dată. Totodată, deoarece în cadrul şedinţelor de judecată Străisteanu Gheorghe a primit informaţia solicitată la cererea lui din 05 septembrie 2013, instanţa a respins pretenţia cu privire la obligarea prezentării informaţiei pretinse. La fel, instanţa a admis în parte şi capătul de cerere cu privire la încasarea cheltuielilor de transport. Instanţa de apel, la rîndul său, a ajuns Ia concluzia de respingere a acţiunii reclamantului, pe motiv că acesta a primit răspuns la cererea lui din 05 septembrie 2013, inclusiv în cadrul şedinţei din prima instanţă.

Totodată, a indicat că acesta a abuzat de drepturile lui şi la înaintarea cererii nu a invocat care era necesitatea obţinerii informaţiei şi ce drepturi i-au fost lezate. La fel, a considerat ca fiind neînsemnat argumentul lui Străisteanu Gheorghe vis-a-vis de nerecepţionarea răspunsului solicitat contrasemnătură în termenul stabilit, pe motiv că aceasta nu influenţează asupra drepturilor fundamentale a reclamantului. Or, concluziile instanţei de apel sunt neîntemeiate din considerentele ce urmează. Conform art. 1 al. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Prin nesoluţionarea în termen legal al unei cereri se înţelege refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a primi o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege sau faptul de a nu răspunde persoanei în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către autoritatea publică, dacă prin lege nu este prevăzut alt termen de soluţionare a cererii. Este susceptibilă de a fi furnizată orice informaţie oficială aflată în posesia şi la dispoziţia furnizorului de informaţii, indiferent de provenienţa informaţiei. Dreptului persoanelor de a solicita informaţia oficială îi corespunde obligaţia corelativă a furnizorului de a-i remite informaţia solicitată. Conform art. 11 al.

(1) lit. 1) a Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000, furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal. Materialele cauzei atestă faptul că, cererea lui Străisteanu Gheorghe a fost recepţionată de Inspectoratul General al Poliţiei la data de 09 septembrie 2013 (f.d.61), iar la 13 septembrie 2013 a fost readresată Direcţiei de Poliţie mun. Chişinău pentru examinare (f.d.62). Deşi din conţinutul fişei de control-evidenţă de la f.d. (20) rezultă că răspunsul a fost expediat în adresa solicitantului la data de 07 octombrie 2013, aceasta nu poate fi reţinută ca probă, în cazul în care la înscrierea dată lipseşte şi un aviz de recepţie a răspunsului dat.

Ba mai mult, art. 16 al. (1) al Legii privind accesul la informaţie stabileşte că, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie. Or, raportînd circumstanţele cauzei la norma enunţată, rezultă că intimatul a omis termenul legal de furnizare a informaţiei. Mai mult ca atît, informaţia solicitată de facto a fost recepţionată de recurent abia în cadrul şedinţelor din prima instanţă.

Avînd în vedere că nu au fost administrate alte probe ce ar confirma faptul că recurentul a primit în termen răspunsul la cererea de acces la informaţie din 05 septembrie 2013, rezultă că prima instanţă corect a recunoscut lezarea dreptului lui Străisteanu Gheorghe de a primi răspuns la cerere în termenul prevăzut de lege, deoarece nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri produce efecte juridice, împiedicîndu-1 pe Străisteanu Gheorghe de a-şi realiza un interes al său, interes ce face obiectul cererii la care nu a primit răspunsul solicitat în termen. întemeiat prima instanţă a respins pretenţia cu privire la obligarea prezentării informaţiei pretinse, în situaţia în care Străisteanu Gheorghe a primit de facto informaţia solicitată la cererea lui din 05 septembrie 2013 în cadrul şedinţelor de judecată.

Instanţa de recurs constată că recurentul nu a contestat hotărîrea primei instanţe în partea respingerii capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, iar prin recursul declarat a pretins la menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 octombrie 2014, din care cauză Colegiul nu se va expune asupra legalităţii hotărîrii în partea dată. Cu titlu de consecinţă, rezultă ilegalitatea deciziei instanţei de apel, or accesul la informaţiile oficiale constituie un drept fundamental al persoanei de a fi informat, o modalitate de control asupra activităţii autorităţilor/instituţiilor publice, de stimulare a formării opiniilor şi participării active a populaţiei la procesul de luare a deciziilor în spirit democratic.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 06 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Străisteanu Gheorghe împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Inspectoratului Naţional de Patrulare cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat