3ra-109/16 — Constatarea încălcării dreptului la informaţie şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: C. Valah dosarul nr. 3ra-109/16 instanţa de apel: A. Panov, A. Minciună, M. Moraru ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Străisteanu Gheorghe împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 27 iulie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 03 iulie 2015, Străisteanu Gheorghe a depus cererea de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 27 mai 2015 s-a adresat cu o cerere către Inspectoratul de Poliţie Buiucani mun. Chişinău, în baza Legii privind accesul la informaţie, în care a relatat incidentul ce a avut loc la 24 mai 2015 şi a solicitat să fie informat despre data, ora şi angajaţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Buiucani mun.

Chişinău la care se poate adresa pentru a face cunoştinţă cu materialele acumulate pe cazul dat. Însă, pe marginea cazului relatat nu a primit răspuns şi nici nu a fost informat dacă a fost examinată plângerea din 24 mai 2015 conform Codului contravenţional și dacă a fost adoptată o careva decizie. Prin urmare, consideră că i-a fost încălcat dreptul la informaţie şi dreptul la examinarea cererii în termenul de 15 zile stabilit prin Legea privind accesul la informaţie, iar în baza Legii contenciosului administrativ şi Codului civil al RM este îndreptăți să solicite repararea prejudiciul material şi moral cauzat prin neexaminarea în termen a cererii, cu obligarea examinării cererii din 27 mai 2015 conform legislaţiei.

Solicită, constatarea încălcării dreptului la informație și dreptul la examinarea cererii în termenul stabilit, obligarea Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău să examineze cererea din 27 mai 2015 în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare și să-i prezinte informația solicitată, și repararea prejudiciului moral în mărime de 13 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 iulie 2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe și menținută hotărîrea primei instanțe. În favoarea concluziei enunțate, instanța de apel a reținut scrisoarea Inspectoratului de Poliție Buiucani mun.

Chișinău nr. 9033 din 29 mai 2015 (f.d. 28), concluzionînd că lui Străisteanu Gheorghe i-a fost dat răspuns la cererea din 27 mai 2015 și i s-a adus la cunoștință rezultatul măsurilor întreprinse pe marginea cazului dat. La 07 decembrie 2015, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt emise intenționat vădit ilegal și contravin tuturor prevederilor legislației naționale și internaționale.

Astfel, menționează că faptul înregistrării în Registrul de evidență al Inspectoratului de Poliție Buiucani, a informației precum că la 29 mai 2015 i-a fost expediat răspuns la cererea din 27 mai 2015, nu constituie temei de respinge a cerințelor înaintate, întrucît la cererea din 27 mai 2015 nu a primit nici un răspuns, iar informația solicitată nu i-a fost prezentată. Prin urmare, consideră că atîta timp cît lipsește o informație sau un aviz de recepționare a răspunsului dat, expedierea răspunsului nu constituie o probă și un temei de respingere a acțiunii, iar în susținerea argumentelor în acest sens invocă decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 09 septembrie 2015 emisă într-o cauză similară.

Mai indică reclamantul că, instanțele ierarhic inferioare au ignorat intenţionat atît probele prezentate în susținerea cerințelor înaintate cît și prevederile legislaţiei în vigoare, inclusiv hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 07 iulie 2008 - Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii și încheierii judecătoreşti și hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 06 din 11 noiembrie 2013, privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel. Totodată, susţine că instanţele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea, în special prevederile Legii privind accesul la informație care este o lege specială ce apără dreptul fundamental al cetățenilor la informație publică și personală.

Or, în cazul constatării încălcării dreptului la informaţie şi dreptului de a examina cererea privind solicitarea unei informaţii în termenul stabilit de lege, în mod obligatoriu se repară şi prejudiciul moral cauzat, încasarea acestuia, constituind o obligaţie impusă prin Lege. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas