2ra-2105/16 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral

2ra-2105/16 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Iorgov dosarul nr. 2ra-2105/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Nichita împotriva

Inspectoratului Național de Patrulare Ungheni și Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu Alexandru

Gureu cu privire la repararea prejudiciului material și moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Ion Nichita, casată integral hotărârea Judecătoriei

Rîșcani municipiul Chișinău din 27 noiembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre cu

privire la admiterea parțială a acțiunii

c o n s t a t ă

La 25 august 2014, Ion Nichita a depus în Judecătoria Ungheni cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Național de Patrulare Ungheni cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 10 martie 2014, a primit prin

poștă procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI02406511 din 04 martie

2014, conform căruia prin decizia agentului constatator i-a fost aplicată o amendă în

mărime de 30 unități convenționale și 4 puncte de penalizare pentru faptul comiterii

contravenției prevăzute de art. 236 alin. (2) din Codul contravențional.

Menționează că în legătură cu faptul că procesul-verbal cu privire la

contravenție enunțat a fost întocmit în lipsa sa, acesta a fost atacat în termenii

stabiliți, în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (2) din Codul contravențional,

însă, din motive cel puțin stranii, nu a fost citat de instanța de judecată pentru

examinarea acestei contestații.

Susține că la 03 iulie 2013, a primit prin poștă încheierea executorului

judecătoresc Lilia Scoriei nr. 079s-675/14 din 01 iulie 2013 privind intentarea

1

procedurii de executare pe marginea procesului-verbal cu privire la contravenție

nr.MAI02406511 din 04 martie 2014.

Afirmă că drept urmare, a solicitat executorului judecătoresc Lilia Scoriei

suspendarea executării pînă cînd se va expune instanța de judecată asupra

contestației depuse, iar prin scrisoarea din 07 iulie 2014, executorului judecătoresc

1-a informat despre admiterea cererii de suspendare.

Relevă că a contestat repetat documentul executoriu menționat atît în

instanța de judecată, cit și la Inspectoratul național de patrulare Ungheni, în modul și

ordinea stabilită de art. 448 din Codul contravențional, precum și a depus contestația

și în instanța de judecată pentru a exclude repetarea celor întâmplate.

Mai relevă că, a fost citat de către Judecătoria Ungheni pentru ziua de

18 iulie 2014, ora 12.00 pentru examinarea contestației depuse.

Invocă că la prima ședință de judecată privind examinarea contestației,

agentul constatator nu s-a prezentat, fiind prezent doar el, iar în aceste condiții,

precum și pentru a asigura respectarea principiului contradictorialității, instanța a

amânat examinarea cauzei pentru data de 28 iulie 2014, ora 10.40.

Menționează că prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 28 iulie 2014 a fost

încetat procesul contravențional pe motiv că nu există faptul contravenției.

Susține că la 13 august 2014, executorul judecătoresc Aurica Țăruș a emis,

în temeiul art. 25 din Codul de executare, un act de constatare a faptului, conform

căruia s-a constatat că, Ion Nichita a suportat cheltuieli în mărime de 1204,25 lei,

formate din cheltuieli pentru expedierea corespondenței în sumă de 24,25 lei, fapt

confirmat prin chitanțele poștale de expediere a corespondenței în adresa Liliei

Scoriei - 7,75 lei; Judecătoriei Ungheni - 8,25 lei și a pârâtului - 8,25 lei; cheltuieli

de deplasare în ședințele de judecată din 18 iulie 2014 și 28 iulie 2014 în sumă de

640 lei, fapt confirmat prin bonurile de plată din 18 iulie 2014 și 28 iulie 2014,

eliberate de SA „Petrom Moldova” Ungheni, în sumă de cîte 320 lei fiecare;

cheltuieli legate de deplasare la Judecătoria Ungheni pentru ridicarea hotărârii

judecătorești respective și depunerea acesteia la Inspectoratul național de patrulare

Ungheni și la sediul executorului judecătoresc Aurica Țăruș pentru depunerea

cererii de constatare a faptului și a stării de fapt, inclusiv pentru achitarea serviciilor

respective - 340 lei, fapt confirmat prin bonul de plată din 13 august 2014, eliberat

de SA „Petrom Moldova” Ungheni; cheltuieli pentru serviciile executorului

judecătoresc privind constatarea faptului și a stării de fapt în sumă de 200 lei, fapt

confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1408131205140022 din 13

august 2014.

Afirmă că în același act de constatare a fost menționat că în ziua de 13

august 2014, el s-a deplasat din direcția s. Ratuș, r-nul Criuleni spre or. Ungheni la o

distanță de 120 km cu autoturismul personal, prin urmare, pentru o singură

deplasare în Judecătoria Ungheni la examinarea cauzei contravenționale menționate,

el a suportat cheltuieli în mărime de cel puțin 320 lei, deoarece distanța de la

domiciliul său pînă la sediul Judecătoriei Ungheni constituie cel puțin 120 km într-o

direcție, iar consumul mediu de combustibil al autoturismului, cu care s-a deplasat,

2

este de aproximativ 7,3 litri la 100 km. Astfel, pentru o singură deplasare, el a

cheltuit suma de 323,40 lei.

Relevă că distanța parcursă de el în ziua de 13 august 2014 cu autoturismul

personal în legătură cu deplasarea acestuia în or. Ungheni a fost mai mare de 120 de

km, întrucât după plecarea la sediul executorului judecătoresc, el s-a deplasat la

sediul pârâtului, precum și în instanță pentru ridicarea hotărârii judecătorești

menționate. Deci, în legătură cu ultima deplasare, el a suportat cheltuieli de

transport în mărime de 340 lei.

Invocă că cheltuielile suportate de reclamant, în legătură cu restabilirea

dreptului încălcat și constatate prin actul de constatare, întocmit de executorul

judecătoresc, în sumă de 1204,25 lei constituie prejudiciu material și, respectiv,

acesta urmează a fi reparat integral.

Mai invocă că în vederea soluționării problemei pe cale amiabilă, precum și

în scopul respectării procedurii prealabile stabilite de lege, pârâtul a fost notificat în

modul stabilit, însă fără careva rezultate.

Menționează că documentul executoriu și, anume, procesul-verbal cu privire

la contravenție din 04 martie 2014 a fost eliberat contrar prevederilor legii, deoarece

contestația suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin proces-

verbal. Prin urmare, nu este clar în ce condiții a fost eliberat acest pretins document

executoriu, or, pârâtul nu și-a executat obligația de expediere în instanță a

contestației depuse și a cauzei contravenționale.

Consideră că prin aceste acțiuni i-a fost cauzat un prejudiciu moral

substanțial, determinat de multiplele situații stresante, frustrări și decepționări

profunde în calitatea exercitării de către pârât a atribuțiilor ce îi revin, precum și

sancționarea contravențională a sa fără vreun temei legal și în lipsa faptului

contravenției, precum și provocarea stresului psiho-emoțional major.

Afirmă că pe lîngă repararea prejudiciului material cauzat, pârâtul urmează

să poarte răspundere și pentru prejudiciul moral cauzat, mărimea căruia fiind

estimată la suma de 7425 lei, această compensare fiind una echitabilă, proporțională

suferințelor cauzate și în măsură să-i aducă satisfacție.

Solicită încasarea de la pârât a sumei de 1204,25 lei, cu titlu de prejudiciu

material, a sumei de 7425 lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de

judecată.

La 05 decembrie 2014, Ion Nichita a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la Inspectoratul Național

de Patrulare Ungheni și Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției a sumei de 1204,25 lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de

7425 lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

La 08 decembrie 2014, Ion Nichita a înaintat un demers, prin care a solicitat

strămutarea pricinii spre examinare după competență la Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 10 decembrie 2014 a fost

strămutată pricina de la Judecătoria Ungheni la instanța competență, Judecătoria

Rîșcani mun. Chișinău.

3

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 ianuarie 2015 a

fost atras în proces Alexandru Gureu în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 noiembrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Ion Nichita, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial și a fost încasată de la

Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției în beneficiul

lui Ion Nichita suma de 1204,25 lei, cu titlu de prejudiciul material.

La 08 iulie 2016, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept

material și procedural.

Menționează că nu este de acord cu concluzia instanței de apel precum că

urmare a contestării procesului-verbal cu privire la contravenție din 04 martie 2014,

întocmit de către agentul constatator, colaborator al Inspectoratului Național de

Patrulare, Ion Nichita a fost absolvit de răspundere contravențională, ca rezultat al

încetării procesului contravențional pe motiv de lipsă a faptului contravenției și prin

urmare, sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 383 din Codul contravențional în

ceea ce privește dreptul persoanei de a pretinde compensarea cheltuielilor în proces.

Susține că conform art. 1404 alin. (1) și (3) din Codul civil, prejudiciul

cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în termen legal a unei

cereri de către o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere din

cadrul ei se repară integral de autoritatea publică, iar obligația de reparare a

prejudiciului nu se naște in măsura in care cel prejudiciat a omis, cu intenție ori

culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale.

Afirmă că repararea prejudiciului prevăzut de art. 1404 alin. (2) din Codul

civil este condiționat de acțiunile solicitantului și, anume, în cazul în care cel

prejudiciat omite cu intenție ori din culpă gravă înlăturarea prejudiciului prin

mijloace legale, obligația de reparare nu se naște.

Relevă că conform art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional,

persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară

și să primească repararea prejudiciului cauzat de acțiunile nelegitime ale autorității

competente să soluționeze cauza contravențională.

Mai relevă că dreptul persoanei de recuperare a prejudiciului cauzat survine

numai în cazul și perioada procesului contravențional, iar procesul contravențional a

fost finalizat, fapt confirmat prin hotărârile emise pe cauza contravențională,

totodată, intimatul avea dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului material în

cadrul procesului contravențional, însă acesta din motive necunoscute nu a făcut-o.

4

Invocă că este eronată și concluzia instanței de apel precum că conform

actului de constatare a faptului, întocmit la 13 august 2014 de către executorul

judecătoresc Aurica Țăruș, act ce nu este contestat de intimat, cheltuielile suportate

de către Ion Nichita în legătură cu procesul de judecată ce viza contestarea

procesului-verbal cu privire la contravenție au constituit 1204,25 lei, fapt ce rezultă

și din bonurile și chitanțele anexate (f. d. 13-15).

Reține că prin proba pe care a admis-o instanța de judecată și, anume, actul

de constatare a faptului, întocmit de către executorul judecătoresc Aurica Țăruș la

13 august 2014 s-a constatat, de fapt, numai existența bonurilor de plată eliberate de

către SA „Petrom-Moldova” și ÎS „Poșta Moldovei”, dar în nici un fel acest act nu

demonstrează cheltuielile suportate de către intimat în legătură cu examinarea

contestației asupra procesului-verbal cu privire la contravenție.

Consideră că instanța de apel a aplicat în mod eronat prevederile art. 130

alin.(l) și (4) CPC.

Menționează că în conformitate cu art. l66 lit. h) CPC, reclamantul urmează

a soluționa cauza pe cale extrajudiciară, dacă o astfel de cale este prevăzută de lege

sau de contractul părților.

Susține că intimatul urma să înainteze, prin prisma prevederilor Legii nr.190

din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare, o cerere, petiție, prin care să solicite

recuperarea prejudiciului atît material cît și moral, prin cerere fiind respectată

procedura prealabilă de soluționare a litigiului, însă la materialele pricinii nu există

o cerere adresată Inspectoratul Național de Patrulare al IGP, cu adresa juridică

mun.Chișinău, str. Doina,102, prin care să fie respectată procedura prealabilă de

soluționare a cauzei, iar instanța de apel nu a luat în considerație la examinarea

cererii de apel argumentul invocat de către recurent.

Afirmă că la materialele dosarului există o cerere, adresată Inspectoratului

Național de Patrulare Ungheni, cu adresa or. Ungheni, str. Decebal, 51 și un aviz de

recepție, însă conform pct. 24 subpct. 2) al Regulamentului privind organizarea și

funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 283 din 24 aprilie 2013, inspectoratul

național de patrulare se creează în scopul asigurării și menținerii ordinii publice,

securității circulației rutiere, reacționarii prompte și operative la manifestările

negative, prezenței masive și evidente a Poliției în locuri publice și de agrement,

precum și sporirii climatului de siguranță în societate. Inspectoratul național de

patrulare coordonează activitatea tuturor serviciilor de patrulare subordonate

Inspectoratului. Raza de acoperire a Inspectoratului național de patrulare cuprinde

municipii, orașe și centre raionale al căror număr de populație depășește 20 mii

locuitori, precum și traseele naționale.

Consideră că intimatul nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de art.

166 lit. h) CPC, or, faptul că acesta a expediat o notificare pe o adresa la care nu se

află Inspectoratul Național de Patrulare al IGP nu poate fi considerat ca plauzibil,

deoarece acesta nu a avut posibilitatea reală de a primi această notificare pe motiv

că nu se află pe această adresă.

5

Prin referința depusă la 09 septembrie 2016 Ion Nichita a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Național

de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

7