2ra-1555/17 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1555/17 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Mămăligă dosarul nr. 2ra-1555/17

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, D. Manole

D E C I Z I E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Grigoreț Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoreț Serghei

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului General de

Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 prin care s-a

respins apelul declarat de Grigoreț Serghei, s-a admis apelul declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratul General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 27 septembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre de respingere

a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 16 decembrie 2015, Grigoreț Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului

General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 09 iunie 2015 în orașul

Fălești, în privința lui, de către agentul constatator inspectorul companiei nr.2 INP

Nord, locotenent de poliție Fîrfa Andrei, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenția prevăzută de art. 241 alin.(1) Cod contravențional.

Conform procesului-verbal menționat, agentul constatator i-a incriminat faptul

că, la 09 iunie 2015, ora 07:45, în apropierea orașului Fălești pe traseul 216 km 22,

conducând autoturismul de model „VAZ 2105”, cu numărul de înmatriculare xxxxx,

a ignorat cerințele legale de a stopa, ignorând astfel prevederile pct.11 alin. (1) lit. c)

al Regulamentului circulației rutiere.

1

Astfel, indică că, prin decizia agentului constatator din 09 iunie 2015 i-a fost

aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în baza art. 236 alin. (l)

Cod contravențional, în mărime de 20 unități convenționale, precum și 4 puncte de

penalizare.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și cu decizia de

sancționare contravențională, în calitatea sa procesuală de contravenient la acel

moment, a depus contestație în ordinea prevăzută de art. 448 Cod contravențional,

prin care a solicitat declararea nulității acestora și încetarea procesului

contravențional, din motivul lipsei faptei contravenționale incriminate.

Urmare a celor relatate, prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 31 iulie 2015 a

fost admisă contestația lui, cu încetarea procesului contravențional constatat de

agentul constatator prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 09 iunie 2015,

din lipsa faptului contravenției prevăzute de art. 241 alin. (l) Cod contravențional.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015 s-a respins ca nefondat

recursul declarat de către agentul constatator și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Bălți din 31 iulie 2015.

Menționează reclamantul că, după cum rezultă din cuprinsul hotărârii

Judecătoriei Bălți din 31 iulie 2015 și decizia Curții de Apel Bălți din 21 octombrie

2015, în cadrul examinării contestației s-a stabilit cu certitudine lipsa faptului

contravenției incriminate prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 09 iunie

2015.

Susține că, în urma tragerii nelegitime la răspundere contravențională și

sancționării contravenționale cu amendă în mărime de 20 unități convenționale și 4

puncte de penalizare, i-a fost cauzat un prejudiciu material și moral.

Referitor la prejudiciul material relevă că în legătură cu întocmirea procesului-

verbal cu privire la contravenție din 09 iunie 2015 și emiterii deciziei de sancționare,

a încheiat cu avocatul Radu Holban contractul de asistență juridică nr. 356 din 30

iunie 2015 pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime în instanța

judecătorească la examinarea contestației, achitând avocatului onorariu în mărime de

2 000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria EZ nr. 083826 din 29 iulie 2015.

Consideră că, cheltuielile pentru asistența juridică au fost reale, necesare și

rezonabile ca cuantum, având în vedere volumul de lucru efectuat de către avocat.

Totodată, în afară de cheltuielile de asistență juridică, în legătură cu cauza

contravențională reclamantul susține că a suportat și cheltuieli poștale în sumă de

11,75 lei pentru expedierea la 15 iunie 2015 a contestației sale în ordinea art. 448 din

Codul contravențional la sediul autorității din care face parte agentul constatator;

cheltuieli de transport în sumă de 512 lei, ce constituie costul benzinei pentru

deplasarea cu automobilul propriu împreună cu apărătorul Holban Radu de trei ori pe

ruta Fălești-Bălți tur-retur la ședințele de judecată din 10 iulie 2015 și 31 iulie 2015,

la Judecătoria Bălți și la ședința de judecată din 21 octombrie 2015 la Curtea de Apel

Bălți.

Astfel, ca urmare a tragerii ilegale la răspundere contravențională și aplicării

ilegale a sancțiunii contravenționale, i-a fost cauzat un prejudiciu material real sub

formă de cheltuieli suportate în legătură cu acest proces, în sumă totală de 2 523,75

lei.

În ce privește prejudiciul moral, a specificat că prin acțiunile nelegitime ale

agentului constatator descrise mai sus, i-au fost cauzate suferințe psihice, manifestate

2

prin retrăiri sufletești, stări de neliniște, de frustrare și anxietate, fiind tras la

răspundere contravențională și sancționat contravențional neîntemeiat și ilegal, în

situația în care nu a existat faptul contravenției incriminate, ceia ce s-a constatat prin

hotărârile judecătorești irevocabile.

Solicită reclamantul, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de

2 523,75 lei, prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei și cheltuielilor de judecată în

legătură cu prezentul litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 27 septembrie 2016

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, fiind încasat de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Grigoreț Serghei suma

de 2 011,75 lei cu titlu de prejudiciu material, despăgubirea pentru prejudiciul moral

în sumă de 2000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 516,25 lei, iar în total

suma de 4 528 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Grigoreț Serghei, s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Inspectoratul General de Poliție al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru municipiul

Chișinău din 27 septembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins

integral, ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată a lui Grigoreț Serghei.

La 06 iunie 2017, prin intermediul Oficiului poștal, Grigoreț Serghei a declarat

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că a fost emisă cu interpretarea

eronată a normelor de drept material.

Astfel, recurentul arată că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că speței

date nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece această lege

nu prevede posibilitatea reparării prejudiciului cauzat prin aplicarea sancțiunii

contravenționale de către agentul constatator.

În această privință, recurentul menționează că, potrivit jurisprudenței CEDO,

procesul-verbal cu privire la contravenție reprezintă o acuzație penală în sensul art. 6

alin. (1) al Convenției.

Prin urmare, consideră că beneficiază de aceleași drepturi și garanții ca și al

persoanelor acuzate și pedepsite nelegitim în cadrul unui proces penal.

De asemenea, relevă că, examinarea pricinii civile în ordine de apel este o

continuare a judecării fondului cauzei, iar instanța de apel trebuia să respecte toate

rigorile procedurale, fiind obligată să se pronunțe la adoptarea deciziei asupra tuturor

pretențiilor din acțiune prin prisma motivelor invocate în cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 26 ianuarie

2017 a fost expediată în adresa părților la 15 februarie 2017, fapt confirmat prin

3

scrisoarea de însoțire cu nr. 30042 (f.d. 158 Vol. I), însă careva date privind

recepționarea deciziei de către recurent la materialele dosarului nu există.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Grigoreț Serghei s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 06 iunie 2017, în

termen.

La 18 iulie 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de către Grigoreț Serghei cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

La 09 august 2017, Inspectoratul General de Poliție al Ministerului Afacerilor

Interne a depus referință, în care a invocat caracterul neîntemeiat al recursului și a

solicitat declararea lui ca inadmisibil.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 20 septembrie 2017, recursul declarat de către Grigoreț

Serghei, a fost considerat admisibil și transmis Colegiului lărgit pentru a fi examinat

în fond.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în instanța

de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

După cum rezultă din materialele dosarului, la 09 iunie 2015 de către agentul

constatator inspectorul companiei nr.2 din cadrul Inspectoratului Național de

Patrulare Nord, locotenentul de poliție Fîrfa Andrei, a fost întocmit în privința lui

Grigoreț Serghei procesul-verbal cu privire la contravenție prevăzută de art. 241

alin.(1) Cod contravențional.

Prin decizia agentului constatator din 09 iunie 2015, lui Grigoreț Serghei i-a

fost aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în baza art. 236 alin.

(l) Cod contravențional, în mărime de 20 unități convenționale, precum și 4 puncte de

penalizare.

Actele cauzei mai atestă că, prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 31 iulie 2015

a fost admisă contestația lui Grigoreț Serghei, fiind încetat procesul contravențional

constatat de agentul constatator prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 09

iunie 2015, din lipsa faptului contravenției prevăzute de art. 241 alin. (l) Cod

contravențional.

4

La fel, prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015 s-a respins ca

nefondat recursul declarat de către agentul constatator și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Bălți din 31 iulie 2015.

Înaintând acțiunea în judecată, Grigoreț Serghei a solicitat repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în conformitate cu Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii depuse de Grigoreț Serghei, încasând de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Grigoreț Serghei suma

de 2 011,75 lei cu titlu de prejudiciu material, despăgubirea pentru prejudiciul moral

în sumă de 2000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 516,25 lei, cu respingerea

în rest a pretențiilor înaintate.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat

asupra netemeiniciei pretențiilor înaintate de Grigoreț Serghei, emițând în acest sens

o hotărâre nouă de respingere a cererii de chemare în judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, cererea de chemare în

judecată nu cade sub incidența prevedeilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Astfel, instanța de apel a conchis că, speța dată nu întrunește condițiile

obligatorii reglementate de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 și prin urmare,

reclamantul nu este îndreptățit la repararea prejudiciului în temeiul acestei legi.

Instanța de recurs constată, însă, că deși la soluționarea pricinii au fost stabilite

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile instanței de apel sunt incorecte, fiind aplicate greșit și interpretate eronat

de către instanța de apel normele de drept material aplicabile la caz.

În susținerea poziției enunțate, Colegiul reiterează prevederile art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, care definește acțiuni ilicite, ca fiind acțiuni sau inacțiuni ale

organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului

de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al

căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia

nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. c) al legii enunțate, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma efectuării

ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării,

punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru

(funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile

persoanelor fizice sau juridice.

Potrivit art. 7 din aceiași lege, în cazurile menționate la art.3, persoanei fizice

sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul și alte venituri provenite

din muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de care a fost privată în urma

acțiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a

arestului ilegal și ținerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile bănești și dobînzile

aferente, obligațiile împrumuturilor de stat și cîștigurile aferente) confiscată ori

5

trecută în venitul statului de către instanța judecătorească sau ridicată de organul de

urmărire penală, precum și averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a

executării sentinței judiciare și cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în

legătură cu acțiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică; f)

cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de aceasta a

unor acțiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în

organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Iar, în conformitate cu art. 13 alin. (1), repararea prejudiciului specificat la art.7

lit. a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul

când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul

local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea

ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se

repară de către aceste organe.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că, dispozițiile

conținute în art. 3 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 în virtutea cărora

justițiabilul poate solicita repararea prejudiciului material și moral cauzat de

autoritățile statului nu sunt exhaustive, fapt ce se desprinde din prevederile art. 13 din

aceeași lege, care extinde spectrul acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală,

procuraturii și instanțelor de judecată susceptibile reparării, astfel că, prejudiciul

moral și material cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Instanța de recurs reține că, art. 13 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 nu

poate fi privit ca o normă lipsită de efecte juridice care nu poate să confere

beneficiarilor dreptul de a cere repararea prejudiciului cauzat de organele de drept pe

motiv că ipoteza menționată în această prevedere legală nu este reflectată și în art. art.

3 și 6 din lege, or, în acest sens, persoana îndreptățită prin prisma principiului

legalității poate beneficia în deplină măsură de fiecare dintre mecanismele oferite de

lege.

În contextul dat, Colegiul relevă că, în sensul art. 13 alin. (1) din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998, hotărârea Judecătoriei Bălți din 31 iulie 2015 și decizia

Curții de Apel Bălți din 21 octombrie 2015 prin care a fost încetată procedura

contravențională intentată neîntemeiat pe numele lui Grigoreț Serghei, reprezintă

acele premise faptice și legale în temeiul cărora recurentul este îndreptățit să solicite

repararea prejudiciului material și moral cauzat de agentul constatator prin

sancționarea contravențională.

În speța dedusă judecății prezintă relavanță și art. 383 alin. (3) din Codul

contravențional, conform căruia persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional se repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile

suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau

răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.

În acest sens, instanța de recurs invocă și jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului (hotarârea din 01 februarie 2005 cauza Ziliberberg contra

Moldovei, cererea nr. 61821/00), unde, între altele, Curtea a notat că, caracterul

general al Codului cu privire la contravențiile administrative și scopul pedepselor,

care este atât de a pedepsi, cât și de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că, în

sensul articolului 6 al Convenției, reclamantul a fost acuzat de o abatere penală (a se

vedea cauza Lauko v. Slovakia, hotărârea din 2 septembrie 1998, Reports 1998-VI, §

6

58). Mai mult, Curtea a reamintit că Codul cu privire la contravențiile administrative,

conține prevederi cu privire la chestiuni precum: circumstanțele atenuante și

agravante, răspunderea pentru tentativa de comitere a unei contravenții, precum și

legitima apărare, care în esență indică natura penală a contravențiilor administrative.

În această ordine de idei, se constată că, instanța de apel nu a calificat corect,

din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ceia ce a dus la emiterea

unei soluții greșite.

Rezultă astfel, că instanța de apel a examinat cauza cu derogare de la

prevederile legale aplicabile speței și nu a examinat fondul cauzei prin prisma art. 13

al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

Așa fiind, se prezumă că, instanța de judecată examinând acțiunea, nu a stabilit

organul responsabil de repararea prejudiciului, or, după cum a fost reliefat,

prejudiciul moral și material cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale

de către alte organe decât instanța de judecată, se repară de către aceste organe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că, instanța de apel nu a înlăturat greșelile primei instanțe și nu a

pătruns în esența raportului juridic ivit în speță, lăsând fără apreciere și examinare

cerința reclamantului privind repararea prejudiciului din contul Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

În contextul dat, Colegiul notează că la rejudecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel urmează să aprecieze circumstanțele cauzei în raport cu normele de

drept aplicabile speței, rezultând și din poziția și obiecțiile participanților la proces.

Totodată, Colegiul menționează că din interpretarea art. 6 CEDO, pronunțarea

de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre

garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din

21.01.1999).

Pentru considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Grigoreț Serghei.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoreț Serghei împotriva

7

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului General de Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

8