3ra-388/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Z. Aramă dosarul nr. 3ra-388/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Constarexim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Constarexim” Societate cu Răspundere Limitată către Primăria or. Cimişlia privind anularea refuzului nr. 237 din 31.02.2014 emis de Primăria or.

Cimişlia de eliberare a certificatului de urbanism, obligarea de a elibera certificatul de urbanism pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de Comerzan Corin împotriva încheierii Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014, şi admis apelul declarat de Primăria or. Cimişlia, casată hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 13 mai 2014 SRL „Constarexim” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Cimişlia solicitând anularea scrisorii nr. 237 din 31.02.2014 emise de Primăria Cimişlia în privinţa refuzului în eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil în or.

Cimişlia, str. Ştefan cel Mare nr. 115, şi obligarea Primăriei or. Cimişlia la eliberarea certificatului de urbanism SRL „Constarexim”, pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil în or. Cimişlia, str. Ştefan cel Mare, nr. 115. În motivarea cererii a invocat că, la 25 februarie 2014 prin cererea nr. 111 a solicitat Primăriei oraşului Cimişlia eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil. Ulterior, la data de 01.04.2014 a recepţionat scrisoarea nr. 237 din 31.02.2014, prin care Primăria oraşului Cimişlia, informează despre refuzul eliberării certificatului de urbanism, respectiv. La data de 09.04.2014 reclamantul a depus o cerere prealabilă sub nr. de intrare 284(02-1) AG, prin care a solicitat anularea refuzului nr. 237 din 31.02.2014 şi eliberarea certificatului de urbanism.

Reclamantul SRL „Constarexim” menţionează, că din Planul Urbanistic General al or. Cimişlia rezultă existenţa mai multor subzone în care este divizat oraşul. Astfel, bunurile imobile situate în or. Cimişlia str. Ştefan cel Mare 115 cu codurile cadastrale 2901305101 şi 2901305102 nu sunt amplasate în apropierea zonei cu case particulare şi nici în cea a blocurilor locative multietajate, iar construcţia astfel de blocuri în viitor este imposibilă pe motivul amplasării în apropiere a două benzinării. Reclamantul menţionează, că din Planul de situaţie a străzii Ştefan cel Mare 115 din or. Cimişlia rezultă că în jurul terenurilor „Constarexim” SRL se află doar construcţii comerciale pe ambele părţi ale străzii.

De asemenea se mai invocă, potrivit Normativului în Construcţii „Staţii Multicarburant de alimentare a autovehiculelor cu combustibil lichid, hidrocarburi gazoase lichefiate şi gaz natural comprimat” (NCMG 05.03-2013 ), amplasarea staţiei de alimentare cu combustibil pe terenurile ce aparţin „Constarexim „SRL nu contravine legislaţiei în vigoare în general şi a normelor tehnice menţionate, contrar afirmaţiilor pârâtului. Totodată remarcă şi faptul că, Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări în domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii „URBANPROIECT” care este autorul Planului Urbanistic actualizat al or. Cimişlia, a informat despre posibilitatea amplasării staţiei alimentare cu combustibil în or.

Cimişlia, str. Ştefan cel Mare şi Sfânt 115. Acesta din urmă ar corespunde integral cu prevederile NCMG 05.03.-2013. Reclamantul în cerere mai motivează, că în refuzul Primăriei or. Cimişlia a fost indicat şi faptul că pe lotul învecinat a fost proiectat un obiectiv de menire social- culturală. Cu motivarea dată nu este de acord deoarece distanţa, la etapa de selectare a terenului, dintre staţiile de alimentare cu produse petroliere şi gaze cu rezervoare îngropate în sol pentru păstrarea carburanţilor lichizi şi terenurile clădirilor publice şi de menire socială va fi nu mai mică de 50 metri. Astfel distanţa de la benzinăria existentă a ÎCS „Bemol Retail” SRL, până la hotarul cel mai îndepărtat a lotului învecinat este mai mică de 50 m. Astfel în cazul în care Primăria a eliberat un certificat de urbanism pentru proiectarea unui obiectiv de menire socială, actul respectiv este lovit de nulitatea absolută.

Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014 cererea înaintată de Comerzan Corin cu privire la admiterea în proces în calitate de intervenient accesoriu a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 99). 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014 acţiunea a fost admisă integral, dispunându-se recunoaşterea ilegală a refuzului nr. 237 din 31.02.2014 emis de Primăria or. Cimişlia. A obligată Primăria or. Cimişlia să elibereze certificatul de urbanism „Constarexim” SRL pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil pe adresa or. Cimişlia, str. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.115 (f.d. 114-118). La 18.08.2014, Primăria or. Cimişlia a declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Cimişlia, din 10.07.2014, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată depusă de „Constarexim” SRL.

La 08.08.2014, Comerzan Corin a declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Cimişlia, din 10.07.2014, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată depusă de „Constarexim „SRL. Totodată a solicitat şi casarea încheierii judecătoriei Cimişlia, din 10.07.2014 prin a fost respinsă cererea apelantului privind atragerea lui în proces în calitate de intervenient accesoriu. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 a fost respins recursul declarat de Comerzan Corin împotriva încheierii Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014. A fost admis apelul declarat de Primăria or. Cimişlia, casată hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă.

La emiterea deciziei instanţa de apel în partea ce ţine de contestarea încheierii Judecătoriei Cimişlia din 10 iulie 2014 a reţinut că conform art. 67 alin. (1) CPC, persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanţă dacă hotărârea pronunţată ar putea să influenţeze drepturile sau obligaţiile lui faţă de una din părţi.

Astfel, instanţa de apel a considerat că, instanţa de fond legal şi întemeiat a respins cererea lui Comerzan Corin privind atragerea lui în proces în calitate de intervenit accesoriu, deoarece reieşind din materialele cauzei rezultă că, reclamantul contestă un act cu caracter normativ, emis de autoritatea administraţiei publice locale, la cererea persoanei interesate, prin care se aduce la cunoştinţă solicitantului date privind regimul juridic, economic, tehnic şi arhitectural urbanistic de exploatare a terenurilor şi construcţiilor. Or, hotărîrea care poate fi pronunţată pe marginea litigiului dat nu poate influenţa drepturile sau obligaţiunile lui Comerzan Corin faţă de unuia din părţi. În ce priveşte legalitatea hotărîrii primei instanţe, instanţa de apel a menţionat că instanţa de fond incorect a admis acţiunea şi a recunoscut ca fiind ilegal refuzul nr. 237 din 31.02.2014 emis de Primăria or.

Cimişlia şi a dispus anularea acestuia, totodată obligând Primăria să elibereze certificatul de urbanism pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil în or. Cimişlia, str. Ştefan cel Mare şi Sfânt 3 nr.115, deoarece, potrivit materialelor cauzei rezultă că, Planului Urbanistic General al oraşului Cimişlia inclusiv şi a obiectului în litigiu nr. 15150, a fost elaborat şi consultat cu cetăţenii oraşului, care ulterior a fost aprobat în anul 2010 de către consiliul orăşenesc Cimişlia. Apoi în anul 2011 a fost aprobat la Consiliul Republican al Arhitecţilor de pe lingă Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Construcţiilor. Prin urmare, SRL „Constarexim” după procurarea terenului în or.

Cimişlia, str. Ştefan cel Mare nr. 115, intenţionează amplasarea unei staţii de alimentare cu petrol, fără a avea pachetul de documente necesare în acest sens. Conform art. 3 alin.(l) lit. c) Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09.07.2010, certificatul de urbanism pentru proiectare se elaborează şi se emite în baza cererii, la care se anexează în original şi în copii, mai multe documente, printre care „schiţa de proiect avizată de arhitectul-sef, în cazul amplasării construcţiei în zonă cu regim special stabilit prin documentaţia de urbanism şi de amenajare a teritoriului”. Din materialele cauzei rezultă că, SRL „Constarexim” n-a prezentat schiţa de proiect avizată.

Instanţa de apel a mai menţionat, că din Planului Urbanistic General al oraşului Cimişlia rezultă că, pentru zona centrală a oraşului nu este prevăzută amplasarea staţiilor de alimentare cu produse petroliere în regiunea de centru a oraşului. În locul celor existente este prevăzută amplasarea altor obiective cu evacuarea celor existente. Acest fapt a fost confirmat de Primărie şi în şedinţa judiciară. Potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 5 din 05.01.1998 cu privire la aprobarea Regulamentului general de urbanism prevăzute în pct. 22, autorizarea executării construcţiilor în localităţile urbane se va face numai în baza documentaţiei de urbanism, aprobată conform legii, şi va avea ca scop sporirea eficienţei utilizării teritoriilor, în general, şi a zonelor de locuit, în special, inclusiv reconstrucţia fondului construit existent, proiectarea noilor cartiere locative cu infrastructurile sociale, edilitare moderne si perfecţionarea structurii de planificare.

Aprobarea documentaţiei de urbanism se va efectua numai în baza avizului general elaborat de Ministerul Dezvoltării Teritoriului Construcţiilor si Gospodăriei Comunale. În pct. 23 se indică că sistematizarea localităţilor urbane se va face reieşind din considerentele optimizării zonificării teritoriilor, compatibilă cu perspectivele dezvoltării structurii planimetrice a localităţii respective, dezvoltării zonelor de locuit, industriale, de agrement, infrastructurii edilitare, sistemului de transport si în conformitate cu cerinţele de protecţie a mediului înconjurător. Mai mult ca atît pct. 24 prevede că, întreprinderile industriale care poluează mediul înconjurător si pentru care este imposibilă crearea zonei de protecţie sanitară urmează a fi permutate în zonele destinate pentru aceste scopuri sau reprofilate sub controlul administraţiei publice locale.

În cazul reprofilării se va ţine cont de gradul 4 de poluare a mediului înconjurător, urmărindu-se scopul de a se exclude depăşirile normativelor stabilite. Instanţa de apel a mai menţionat că conform art. 13.alin (4) Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835 din 17.05.1996, componenţa reglementatoare a planului urbanistic general cuprinde prevederi ce vizează: delimitarea zonei centrale a localităţii; delimitarea zonelor funcţionale; stabilirea şi delimitarea zonelor construibile; stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară sau definitivă de construire; stabilirea zonelor în care se prevede desfăşurarea de operaţiuni urbanistice.

Potrivit art.40 a Legii sus menţionate, proprietarii de terenuri şi construcţii sunt responsabili de întreţinerea şi utilizarea lor în concordanţă cu interesele publice, stabilite prin documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobată, precum şi prin alte reglementări, potrivit legislaţiei. Astfel, instanţa de apel a mai indicat că în cadrul legal se încadrează şi prevederile art. 42. alin.(11) a aceleaşi Legi, unde se stipulează că, drept temei pentru respingerea cererii de eliberare a certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire serveşte neîndeplinirea de către solicitant a condiţiilor de eliberare a acestora stabilite prin lege. Astfel, argumentele SRL „Constarexim” precum că bunurile imobile situate în or.

Cimişlia str. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 115 cu codurile cadastrale 2901305101 şi 2901305102, adică, staţiile de alimentare cu produse petroliere, nu sunt amplasate în apropierea zonei cu case particulare şi nici a cea cu blocurilor locative multietajate, şi că efectuarea cărorva construcţii imobiliare în viitor este imposibilă, instanţa de apel le-a apreciat critic, deoarece reieşind din materialele cauzei rezultă că, în vecinătate cu terenul dat, se proiectează construcţia unui restaurant cu sală de festivităţi şi hotel. Astfel, cererea privind obligarea şi eliberarea certificatului de urbanism „Constarexim” SRL pentru proiectarea staţiei de alimentare cu combustibil în or. Cimişlia, str. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 115, este neîntemeiată.

La 17 decembrie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Constarexim” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat că potrivit art. 3, alin. 1, lit. e din Legea nr. 163 din 09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie: „Certificatul de urbanism pentru proiectare se elaborează şi se emite în baza cererii, la care se anexează, în original şi în copii, următoarele documente: schiţa de proiect avizată de arhitectul-şef, în cazul amplasării construcţiei în zonă cu regim special stabilit prin documentaţia de urbanism şi de amenajare a teritoriului”.

Astfel, instanţa de apel a interpretat eronat norma precitată, prin atribuirea terenurilor menţionate la o zonă cu regim special. Această concluzie este confirmată suplimentar prin lipsa oricăror solicitări a Primăriei Cimişlia în acest sens (în răspunsul la cererea 5 prealabilă, referinţă, cererea de apel). La caz, dacă zona menţionată ar fi fost cu regim special, atunci însăşi Primăria ar fi solicitat actul respectiv. În lipsa oricărui temei legal, o astfel de solicitare este ilegală şi urmăreşte doar scopul de a împiedica accesul recurentului pe piaţa din localitate. Mai invocă că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia a fi aplicată, deoarece staţia de alimentare cu combustibil nu este o întreprindere industrială.

Conform pct. 24 din Hotărîrea de Guvern Nr. 5 din 05.01.1998 cu privire la aprobarea Regulamentului general de urbanism: „întreprinderile industriale care poluează mediul înconjurător şi pentru care este imposibilă crearea zonei de protecţie sanitară urmează a fi permutate în zonele destinate pentru aceste scopuri sau reprofilate sub controlul administraţiei publice locale”. Consideră că instanţa de apel urma să aplice Normativului în Construcţii „Staţii Multicarburant de alimentare a autovehiculelor cu combustibil lichid, hidrocarburi gazoase lichefiate şi gaz natural comprimat” (NCMG 05.03-2013), care prevede că amplasarea staţiei de alimentare cu combustibil pe terenurile ce aparţin petiţionarului nu contravine legislaţiei în vigoare în general şi a normelor tehnice menţionate, în special.

Prin urmare, neindicarea în scrisoarea de refuz a argumentelor clare care să confirme cu certitudine necorespunderea amplasării staţiei de alimentare cu combustibil în locul solicitat de petiţionar cu prevederile NCMG 05.03-2013, evidenţiază faptul că Primăria Cimişlia nu a identificat careva încălcări şi s-a referit în general la NCMG 05.03-2013. Însă, refuzul eliberării certificatului de urbanism trebuie să se bazeze pe temeiuri legale concrete, or nu este posibilă doar o remarcă că nu ar corespunde legii. Mai mult decît atît, Institui Naţional de Cercetări şi Proiectări în domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii „URBANPROIECT”, prin scrisoarea nr. 02-116 din 16.04.2014, a informat despre posibilitatea amplasării staţiei de alimentare cu combustibil în or.

Cimişlia, str. Ştefan cel Mare şi Sfînt 115, fapt ce corespunde integral cu prevederile NCMG 05.03-2013. S-a menţionat în cererea de apel că prevederile PUG-lui nu pot fi anulate ori modificate prin scrisoarea directorului institutului de proiectări URBANPROIECT. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mirciu Constantin este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

6 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Constarexim”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Constarexim”, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e 7 Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Constarexim”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8