2ra-656/15 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: M.Diaconu dosarul nr. 2ra-656/15 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Focșa Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie împotriva Ministerului Justiției al R. Moldova, Procuraturii Generale, intervenienți accesorii Inspectoratul de Poliție Căușeni și Gogu Ion cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Focșa Anatolie, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 12 martie 2014, c o n s t a t ă La 21 februarie 2013 Focșa Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al R. Moldova, Procuraturii Generale, intervenienți accesorii Inspectoratul de Poliție Căușeni și Gogu Ion cu privire la repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 05 noiembrie 2012, a primit de la Comisariatul de Poliţie al raionului Căuşeni o citaţie potrivit căreia urma să se prezinte pentru data de 06.11.2012 ora 09:00 în calitate de contravenient la Şeful Secţiei poliţiei orăşeneşti, Ion Gogu. Invocă reclamantul că, în legătură cu acest fapt, a depus o plângere Comisarului CPR Căuşeni privind acţiunile ilegale de atribuire lui statutului de contravenient.

Menţionează că, conform răspunsului Comisarului CPR Căuşeni din 03.12.2012 plângerea a fost considerată neîntemeiată, fiindu-i reconfirmat încă odată statutul de contravenient conform citaţiei expediate în adresa sa. Indică că, nefiind de acord cu răspunsul Comisarului CPR Căuşeni, la data de 1 17.12.2012 a depus o plângere Procurorului r-lui Căuşeni pentru a întreprinde măsuri privind curmarea ilegalităţilor în raport cu dânsul şi sancţionarea persoanelor vinovate. Susţine Focşa Anatolie că, conform răspunsului Procuraturii Căuşeni din 16.01.2013 a fost confirmat faptul că la data de 06.11.2012 a fost citat de Ion Gogu în incinta CPR Căuşeni în calitate de contravenient pentru întocmirea unui proces- verbal în baza art. 69 CC RM, fapt care a fost făcut.

A mai indicat că, nefiind iarăşi de acord cu răspunsul primit de la Procuratura r-ului Căuşeni a depus o plângere repetată privind acţiunile ilegale precitate. Specifică că, prin răspunsul din 30.01.2013, Procuratura raionului Căuşeni l-a informat că, agentul constatator Ion Gogu, fară a înregistra cererea conform ordinului ministrului, contrar prevederilor art. 384 Cod contravenţional l-a citat în calitate de contravenient. În rezultatul controlului, conducerea CPR Căuşeni a fost sesizată privind neadmiterea pe viitor a unor astfel de încălcări şi tragerea la răspundere a vinovatului. La fel, a mai indicat că, la 07.02.2013 a depus o cerere la procuratură pentru a i se expedia copia sesizării, însă nu a primit răspuns.

Consideră că, prin faptul că ilegal i-a fost atribuit statut de contravenient fară a fi sancţionat contravenţional, i-a fost cauzat un prejudiciu moral. Solicită reclamantul Focsa Anatolie, încasarea în mod solidar din contul Procuraturii raionului Căuşeni şi Inspectoratului de Poliţie Căuşeni în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat în sumă de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 27 martie 2013, acţiunea înaintată de către Focşa Anatolie a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d.57-58). Prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Bender din 27 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Focşa Anatolie, fiind casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 27 martie 2013, pricina fiind remisă spre rejudecare în Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău, conform competenţei jurisdicţionale teritoriale (f.d.122-124). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 12 martie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 21 martie 2014 Focșa Anatolie a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 martie 2014, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014 apelul declarat de către Focșa Anatolie a fost respins, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 12 martie 2014. La adoptarea soluției instanța de apel a invocat oportun de a reitera în prezenta 2 speţă prevederile art. 1405 alin. (1) Cod civil, care statuează expres că, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii, efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice, supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată, efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei, ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Iar, reieşind din prevederile art. 6 al Legii menţionate, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul, devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice, adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin. (5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţie.

Raportând la caz cadrul legal enunţat şi reieşind din constatările sus- menţionate, instanța de apel a reţinut că, prima instanţă corect a constatat netemeinicia motivelor invocate de Focşa Anatolie în scopul valorificării dreptului său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. 3 art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil, or, prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice este reparabil doar în cazurile expres prevăzute de lege, circumstanţe care nu au fost stabilite în prezenta speţă.

Aceasta deoarece, prevederile art. 10 al Legii nr. 1545 -XIII din 25 februarie 1998 expres indică că, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6, or, pretenţiile şi argumentele lui Focşa Anatolie în susţinerea acţiunii nu cad sub incidenţa art. 6 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi, respectiv, apelantul nu beneficiază de dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege. La 02 februarie 2015 Focşa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului Focşa Anatolie a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă recurentul că, respingerea acțiunii pe motiv că cadrul legal al R. Moldova nu prevede angajarea răspunderii statului şi respectiv, compensării prejudiciului moral pentru faptul acţiunilor organelor coercitive ale statului constituie o violare gravă a prevederilor art. 6, 13 al Convenţiei.

Mai mult ca atît, statutul de contravenient, inclusiv şi prin prisma Hotărîrii CEDO emisă în cauza (Ziliberberg c. Moldovei din 1 februarie 2005), este echivalent statutului de infractor și organele statului i-au reconfirmat acest statut (Curtea reiterează că lipsa gravității pedepsei în cauză nu poate înlătura caracterul penal inerent al unei contravenții (pct. 34 - 36 din Hotărîre). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Focşa Anatolie este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 4 art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Focşa Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Focşa Anatolie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Focşa Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 5 d i s p u n e Recursul declarat de către Focşa Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6