3ra-282/15 — Anularea parţială a ordinului, repunerea în drepturi şi încasarea despăgubirilor pecuniare

dosarul nr.3ra-282/15 prima instanţă: A. Gafton. instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Colot Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Colot Ana împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Prois-Pravicov” cu privire la anularea parţială a ordinului nr. 1/2013 din 18 februarie 2013, repunerea în drepturi şi încasarea despăgubirilor pecuniare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Colot Ana a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 12 martie 2013, Colot Ana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Prois-Pravicov” cu privire la anularea parţială a ordinului nr. 1/2013 din 18 februarie 2013, repunerea în drepturi şi încasarea despăgubirilor pecuniare. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la 13 septembrie 2002, conform ordinului nr. 4, a fost angajată de către pârât în funcţia de manager principal, având în calitate de obligaţiuni de serviciu administrarea activităţii unităţii de comerţ cu produse alimentare (magazin) numit „IRIS”, amplasat pe adresa: str. Ismail, nr.98/3, mun.

Chişinău. Menţionează reclamanta că şi-a exercitat obligaţiunile de serviciu conştiincios, fără să admită încălcări a disciplinei de muncă, asigurând concomitent activitatea ritmică a magazinului şi beneficiu constant. În lunile noiembrie - decembrie 2012, pârâtul a devenit interesat de promovarea unei alte afaceri în localul magazinului „IRIS”, fapt care l-a determinat să lichideze activitatea acestui magazin. Din acest motiv, în luna decembrie 2012, i s-a propus să depună cerere de demisie din „propria iniţiativă”, în legătură cu lichidarea acestei unităţi de comerţ. 1 Susţine reclamanta că a solicitat pârâtului, prin cerere scrisă, să-i acorde mai întâi concediul anual de odihnă restant, intenţionând ca în această perioadă de timp să-şi caute şi un alt serviciu.

Pârâtul a refuzat rugămintea subsemnatei, fără ca să-i elibereze vre-un ordin sau carnetul de muncă, iar în scurt timp magazinul a fost desfiinţat, iar încăperea a fost transmisă în locaţiune de către pârât reţelei de farmacii „Hippocrates”. Indică Colot Ana că a solicitat pârâtului în repetate rânduri să-i elibereze carnetul de muncă fără de care nu putea să se angajeze la alt serviciu. Ultima adresare a expediat-o pe 30 ianuarie 2013, iar la 13 februarie 2013 a fost invitată pentru ora 15.00, aceiaşi zi, la sediul de pe str. Puşkin nr. 53B, mun. Chişinău, unde i-a fost adus la cunoştinţă, contra semnătură, ordinul nr. 11/2012 de concediere, începând cu data de 01 decembrie 2012, conform art.86 alin(l) lit. k) din Codul muncii, pe motiv de „pierdere a încrederii”.

La fel, i-a fost înmânat şi carnetul de muncă în care era aceiaşi inscripţie făcută la numărul de ordine „33”, fără să-i fie adusă vreo învinuire şi nici cerută vreo explicaţie pentru anumite încălcări comise. Menţionează reclamanta că a apelat la serviciile juridice pentru a soluţiona problema cu pârâtul şi a formulat în adresa ultimului o cerere solicitându-i rezolvarea problemei pe cale amiabilă în baza unor compromisuri rezonabile pentru a evita un eventual conflict posibil în instanţa de judecată la care pârâtul a refuzat.

La data 20 februarie 2013, a recepţionat prin poştă ordinul nr. 1/2013, datat cu ziua de 18 februarie 2013, expediat de pârât, potrivit căruia ultimul a dispus de a anula ordinul nr. 11/2012 din 01.12.2012, ca fiind emis greşit, a acorda concediu nefolosit pentru perioada anilor 2011-2012, conform cererii depuse şi cu constatarea că urmează să vă prezentaţi la serviciu la data de 19 februarie 2013 pentru a vă exercita obligaţiunile de serviciu, pe adresa str. Puşkin nr. 53B. Prezenţa la serviciu rugăm cu carnetul de muncă, pentru a efectua rectificările corespunzătoare. Consideră reclamanta că actele emise de pârât sunt ilegale şi necesită a fi anulate, iar aceste motive justifică aplicarea prevederilor art. 90 alin.(4) Codul muncii, cu încasarea de la pârât în locul restabilirii la serviciu, a unei compensaţii în mărimea a 50 salarii medii lunare.

Susţine, că pârâtul i-a provocat grave afecţiunii morale după 10 ani de muncă lucraţi conştiincios, fără concedii de odihnă, aducându-i pârâtului un important beneficiu material fiind, în cele din urmă concediată, în mod ilegal şi abuziv, fără să-i achite restanţele salariale şi compensaţia pentru concediile nefolosite, dar şi cu o inscripţie în carnetul de muncă după care nu te mai poţi angaja la alt serviciu similar. Consideră, că aceste motive justifică pe deplin pretenţia despăgubirii morale în sumă de 50 salarii medii.

Solicită Colot Ana anularea p. 2., 3., 4 din ordinul nr. 1/2013 din 18 februarie 2013, constatarea faptului încetării contractului individual de muncă conform art. 86. alin.(l) lit. b) din Codul muncii „lichidarea unităţii”; dispunerea rectificării înscrierii ilegale aflate sub nr. 33 din Carnetul de muncă, fiind substituită cu inscripţia „încetat contractul individual de muncă conform art. 86 2 alin. (1) lit. b) din Codul muncii din data de 01 februarie.2013; încasarea din contul pârâtului a salariului pentru perioada lunilor noiembrie-decembrie 2012, ianuarie 2013, indemnizaţia de eliberare din serviciu conform art. 186 alin.(1) din Codul muncii, compensarea prejudiciului moral în mărimea a 50 salarii medii lunare şi compensarea cheltuielilor de judecată Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 08 mai 2014, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. La data de 16 mai 2014, Colot Ana a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, apelul declarat de Colot Ana a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 17 ianuarie 2015, Colot Ana a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 mai 2014, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanţele de judecată au admis încălcări esenţiale a normelor de drept material (dreptului muncii) şi au fost aplicate în mod eronat normele de drept material. Indică recurenta că instanţele de judecată au dat o apreciere greşită situaţiei în aspectul pretenţiei formulate de reclamantă care corect a susţinut că odată ce unitatea de comerţ, magazinul „IRIS” a fost desfiinţat, intimatul urma să înceteze raportul de muncă cu angajata, doar conform art. 86 alin. (1) lit. b), sau c) Codul muncii. Examinînd cererea de recurs declarată de Colot Ana, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 3 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra 4 căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Colot Ana, drept inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Colot Ana, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5