3ra-245/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Popovici dosarul nr. 3ra-245/15 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cealîşmac” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cealîşmac” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat a Unităţii Teritorial Autonome Găgăuzia şi Inspectoratului Fiscal de Stat Ceadîr - Lunga cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 07 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cealîşmac” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 03 aprilie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea ca tardivă constată: La 12 aprilie 2013, SRL „Cealîşmac” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS UTA Găgăuzia şi IFS Ceadîr – Lunga cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că din 18 februarie 2010 şi până în prezent, ISF Ceadîr – Lunga, în mod intenţionat şi repetat, cu încălcările legislaţiei şi fără avertismente, bloca contul firmei, iar prin dispoziţiile ilegale a ISF Ceadîr - Lunga nr. 4200001585 şi nr. 4200001586 din 08 octombrie 2010, nr. 4200001639 şi nr. 4200001640 din 23 noiembrie 2010, au fost ridicate mijloacele băneşti în sumă de 64196,07 lei, în legătură cu restanţa la bugetul de stat. Susţine că a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat soluţionarea litigiului pe cale extrajudiciară prin anularea dispoziţiilor, care însă, a fost respinsă ca neîntemeiată. Consideră că actele administrative susmenţionate, neobiective şi emise cu încălcări grave.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 227, 278 CPC. 1 Solicită anularea dispoziţiilor ISF Ceadîr – Lunga, obligarea pârâtului să restituie suma ridicată din contul bancar, scutirea de la plata taxei de stat, precum şi repararea prejudiciului cauzat. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 03 aprilie 2014 a fost respinsă acţiunea din motivul expirării termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 07 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Cealîşmac” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 decembrie 2014, SRL „Cealîşmac” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 07 octombrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea instanţei de apel, repunerea în termenul a cererii de chemare în judecată în procedură de contencios administrativ, anularea dispoziţiilor IFS Ceadîr – Lunga, obligarea intimatului să restituie suma ridicată din contul bancar, scutirea de la plata taxei de stat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată şi ilegală. Susţine că prin cererea de chemare în judecată a înaintat mai mult cerinţe, inclusiv repararea prejudiciului cauzat, în legătură cu care, termenul de prescripţie nu este încălcat. Afirmă că acţiunile depuse anterior, ilegal şi de nenumărate ori, au fost scoase de pe rol şi transmise conform competenţei fie la Judecătoria Ceadîr – Lunga, fie la Judecătoria Comrat, iar examinarea de către instanţele de judecată a conflictului de competenţă constituie temei de repunere în termen a acţiunii. La 10 februarie 2015, IFS UTA Găgăuzia a depus referinţă la cererea de recurs a SRL „Cealîşmac”, solicitând respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa reprezentantului recurentului la 20 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 211), fiind recepţionată de ultimul la 28 octombrie 2014 (f. d. 213). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul 2 în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Cealîşmac” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Cealîşmac”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Cealîşmac” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cealîşmac” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 3