3ra-231/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Pădurari dosarul nr. 3ra-231/15 instanţa de apel: T. Duca, D. Puşca, A. Albu ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Roviconfasad” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cerere de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Roviconfasad” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 10 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre de admitere a acţiunii constată: La 03 august 2012, SC „Roviconfasad” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că în baza actului nr. 1-414272 din 01 iunie 2012, întocmit de colaboratorii IFS Bălţi, a fost emisă decizia nr. 699 din 19 iunie 2012, prin care s-a dispus încasarea taxei pentru plasarea publicităţii, eschivată, în sumă de 4430 lei, penalităţii la taxa pentru plasarea publicităţii, eschivată, în sumă de 1157 lei, precum şi a amenzii în sumă de 4430 lei. Consideră decizia nominalizată neîntemeiată atât din punct de vedere procedural, cât şi material. Menţionează că conform conţinutului deciziei contestate, societatea a fost sancţionată pentru neprezentarea dării de seamă cu privire la taxa pentru plasarea publicităţii pentru perioada anilor 2009-2010, fapt prin care s-a eschivat de la calcularea şi plata acestei taxe în mărime de 4430 lei.

Afirmă că sumele invocate de către pârât nu au temeiuri, din considerentul că nu este desfăşurată modalitatea de calculare a taxei pentru publicitate, nu este clar pentru câte panouri de publicitate s-a calculat taxa pentru publicitate, nu este indicată suprafaţa panoului/panourilor pentru care a fost calculată taxa menţionată. Susţine că în formă verbală, i s-a comunicat faptul că taxa a fost calculată pentru două panouri, amplasate pe str. Locomotivelor – Cerneahovscogo şi str. Feroviarilor – Cerneahovscogo, mun. Bălţi, pe când de facto, deţine doar un 1 singur panou cu suprafaţa de 2,3 m.p., amplasat pe str. Locomotivelor – Cerneahovscogo, iar celălalt panou publicitar, cu suprafaţa de 8 m.p.

şi amplasat vis-a-vis de panoul SC „Roviconfasad” SRL, nu-i aparţine şi respectiv ultima nu poartă careva obligaţii de achitare a platei taxei publicitare pentru acesta. Invocă neclarităţi în privinţa modului în care colaboratorii IFS Bălţi au stabilit că panoul cu suprafaţa de 8 m.p. îi aparţine, acesta este fără publicitate, stăpânul nefiind cunoscut, căci nu este înregistrat după o persoană fizică sau juridică, fapt confirmat prin scrisoarea Secţiei Arhitectură şi Construcţii nr. 02-11/32 din 19 ianuarie 2012, scrisoare prezentată şi pârâtului. Mai indică că IFS Bălţi solicită plata taxei pentru perioada anilor 2009-2010, însă panoul cu suprafaţa de 2.3 m.p. a fost instalat abia în anul 2011, motiv pentru care nu are obligaţia de plată a acesteia, adică pentru anii 2009-2010 când panoul nici nu exista.

Afirmă că la emiterea deciziei, pârâtul nu a stabilit momentul amplasării panourilor publicitare, cui anume aparţin, câte sunt la număr, calculele fiind efectuate pe presupuneri şi nu sunt motivate şi desfăşurate. Menţionează că pentru anii 2011-2012 sunt achitate toate taxele de publicitate pentru panoul cu suprafaţa de 2,3 m.p., iar careva restanţe în acest sens societatea nu are. Invocă că decizia contestată nu este motivată, fapt pentru care creează contribuabilului incertitudine pentru ce anume este sancţionat. Susţine că a contestat decizia IFS Bălţi nr. 699 din 19 iunie 2012 pe marginea actului de control fiscal nr. 1-414722 din 01 iunie 2012, însă prin decizia nr. 828 din 13 iulie 2012 cererea prealabilă a fost respinsă.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, art. 267-269 şi art. 290 Cod fiscal. Solicită anularea deciziei nr. 699 din 19 iunie 2012 emisă de IFS Bălţi în privinţa SC „Roviconfasad” SRL. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 07 septembrie 2012 a fost atras Consiliul mun. Bălţi în calitate de intervenient accesoriu. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2013 pricina a fost transmisă Judecătoriei Bălţi pentru examinare conform competenţei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 10 decembrie 2013 a fost admisă acţiunea şi anulată decizia IFS Bălţi nr. 699 din 19 iunie 2012 de încasare de la SC „Roviconfasad” SRL a taxei pentru plasarea publicităţii în mărime de 4430 lei, a penalităţii în mărime de 1157 lei şi amenzii în mărime de 4430 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 21 ianuarie 2014 a fost corectată eroarea evidentă din hotărârea primei instanţe, prin indicarea datei emiterii hotărârii – 10 decembrie 2014 în loc de 05 decembrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de IFS Bălţi, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. La 13 ianuarie 2015 SC „Roviconfasad” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, considerând că instanţa de apel în mod eronat a aplicat normele de drept material, greşit a apreciat circumstanţele pricinii, fără a da apreciere corespunzătoare probelor din dosar.

2 Susţine că colaboratorii IFS Bălţi au emis decizia contestată, în lipsa unei verificări faptice, fără a stabili plasarea de către SC „Roviconfasad” SRL a produselor publicitare. Afirmă că nu este clar în baza căror indici colaboratorii IFS Bălţi au stabilit că SC „Roviconfasad” SRL a plasat informaţie publicitară pe str. Locomotivelor, din momentul în care aceştia nu au efectuat o verificare faptic, iar conform informaţiei Secţiei de Arhitectură şi Construcţii nr. 02-11/32 din 19 ianuarie 20112, nu se cunoaşte proprietarul acestei construcţii, mai mult că la momentul controlului organizat de Administraţia Publică Locală împreună cu Curtea de Conturi, pe această construcţie nu era amplasată nici o informaţie publicitară.

La fel, consideră nu este clar cum a fost calculat termenul de amplasare a informaţiei publicitare. Indică că intimatul nu a prezentat probe pertinente cu privire la faptul plasării de către SC „Roviconfasad” SRL a produselor publicitare pe adresa invocată şi nu a prezentat nici probe cu privire la termenul plasării de către societate a produselor publicitare, suprafaţa produselor publicitare. La 26 februarie 2015, IFS Bălţi a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului declarat de SC „Roviconfasad” SRL şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 26 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 246), fiind recepţionată de ultimul la 27 noiembrie 2014 (f. d. 248). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs la 13 ianuarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Roviconfasad” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Roviconfasad” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Roviconfasad” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Roviconfasad” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 4