2rc-89/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Prima instanță: N. Traciuc dosar nr. 2rc-89/2015 DECIZIE 11 martie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Hatsepsut”, în pricina civilă la cererea Biroului Vamal Chișinău față de Societatea cu Răspundere Limitată „Lurial” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost admisă parțial cererea de validare a creanței depusă de creditorul Societatea cu Răspundere Limitată „Hatsepsut” și validată creanța în mărime de 3 800 lei, cu titlu de datorie și creanța în mărime de 1 954 lei, cu titlu de dobânzi de întârziere a c o n s t a t a t: La 20 iunie 2012 Biroul Vamal Chișinău (succesor al Biroului Vamal Centru) a înaintat în instanța de insolvabilitate cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Lurial”, invocînd incapacitatea debitorului de a-și onora obligațiunile pecuniare ajunse la scadență în mărime de 3 082 736, 32 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă, fiind dispusă aplicarea măsurilor de asigurare conform prevederilor art. 35 din Legea insolvabilității, iar în calitate de administrator provizoriu fiind desemnată ÎI „Ispas Iurie”. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2012, a fost intentată procedura de insolvabilitate față de SRL „Lurial”, în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost desemnată ÎI „Ispas Iurie”. S-a hotărît convocarea primei adunări de raportare și validare a creanțelor pentru 12 octombrie 2012, ora 12:00, în incinta Curții de Apel Chișinău și a fost propus creditorilor să depună creanțele la Curtea de Apel Chișinău pînă la adunarea de validare.

Dispozitivul hotăririi Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2012 a fost publicat în Monitorul Oficial al RM, ediția nr. 205-207 (4243-4245) din 28 septembrie 2012. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013 a fost menținută hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2012. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2013 s-a dispus continuarea procedurii de insolvabilitate, și intentarea procedurii de faliment față de SRL „Lurial”, cu dizolvarea debitorului, fiind desemnată ÎI „Cojocaru Vladimir” în funcția de lichidator al SRL „Lurial”. La 28 februarie 2014, ÎI „Muntean Oleg” in interesele creditorului SRL „Hatsepsut” a depus în cancelaria Curții de Apel Chișinău cerere cu privire la repunerea în termen, admiterea și validarea creanței creditorului SRL „Hatsepsut”.

În motivarea cererii a invocat că, conform contractului privind prestarea serviciilor juridice 01-07/11 din 12 iulie 2011, ÎI „Muntean Oleg” este împuternicită să reprezinte interesele SRL „Hatsepsut” în ceea ce privește încasarea datoriei și prejudiciului cauzat de la SRL „Lurial”. Invocă ÎI „Munteanu Oleg” că, creditorul SRL „Hatsepsut” a omis termenul de înaintare a cererii de admitere a creanței sale din motive ce nu-i pot fi imputate, și solicită repunerea în termenul respectiv. Susţine că de către administratorul insolvabilității SRL „Lurial” nu a fost trimisă nici o notificare către SRL „Hatsepsut” privind inițierea procedurii de insolvabilitate și necesitatea înaintării cererilor de admitere a creanțelor.

Neîndeplinirea de către administratorul insolvabilității a obligațiilor sale legale a dus la faptul că SRL „Hatsepsut” nu a cunoscut despre faptul inițierii procedurii de insolvabilitate față de SRL „Lurial”, considerente din care creditorul a omis termenul de prescripție stabilit de lege. Conform contractului nr. 11 din 18 martie 2010 și actului de decontare dintre creditor și debitor, datoria de bază a SRL „Lurial” față de SRL „Hatsepsut” constituie 95 286 lei. Potrivit pct. 5. 2 din contractul încheiat între părți, pentru fiecare zi de întirziere SRL „Lurial” este obligată să achite SRL „Hatsepsut” penalitate în mărime de 0,25 % din suma datorată pentru fiecare zi de întirziere. Astfel, pentru perioada reținerii plăților pentru serviciile livrate, mărimea penalităților pentru ultimele 180 de zile constituie 42 640,48 lei.

Prin prisma art. 619, 585 Cod Civil, dobînda de întîrziere pentru perioada de neachitare a sumei restante constituie 34 353,80 lei. Astfel invocă că, datoria de bază în sumă de 95 285 lei urmează să fie validată în rangul V, iar dobînda și penalitățile în mărime de 76 994,28 lei, urmează să fie validate la rangul VI. La 20 mai 2014 ÎI „Muntean Oleg” în interesele creditorului SRL „Hatsepsut” a depus în cancelaria Curții de Apel Chișinău cerere concretizată, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de admitere a creanțelor, admiterea și validarea creanței creditorului SRL „Hatsepsut” în mărime de 95286 lei datorie de bază, 42 640, 48 lei penalitate și 34 353, 80 lei dobîndă de intîrziere, cu rectificarea tabelului creanțelor cu includerea sumelor nominalizate în acesta.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, a fost dispusă scoaterea cererii de pe rol, depusă de ÎI „Muntean Oleg” în interesele creditorului SRL „Hatsepsut” cu privire la repunerea în termen, admiterea și validarea creanței, ca fiind depusă de o persoană neîmputemicită. La 21 iulie 2014, în cancelaria Curții de apel Chișinău a fost înregistrată cererea repetată a SRL „Hatsepsut” de repunere în termen, admiterea și validarea creanței creditorului SRL „Hatsepsut” în mărime de 95 286 lei, datorie de bază și 49 003 lei dobînda de întîrziere, cu rectificarea tabelului creanţelor în sensul includerii sumelor nominalizate în acesta.

În motivarea cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanței SRL „Hatsepsut” a indicat că, contrar prevederilor art. 6 alin. (3) - (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, de către administratorul insolvabilității debitorului SRL „Lurial” nu a fost trimisă nici o notificare către SRL „Hatsepsut” privind inițierea procedurii de insolvabilitate și necesitatea înaintării cererilor de admitere a creanțelor. Prin referința din 04 aprilie 2014, lichidatorul SRL „Lurial”, a invocat că, toate tranzacțiile indicate în actul de verificare prezentat de SRL „Hatsepsut” nu mai pot fi luate în calcul din cauza expirării termenului de prescripție.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2014, instanța de insolvabilitate a admis cererea SRL „Hatsepsut” de repunere în termen a cererii de validare a creanței în mărime de 95 286 lei și 49 003 lei dobînda de întîrziere și a numit ședința specială de validare a creanței înaintate de SRL „Hatsepsut”. La 12 decembrie 2014, lichidatorul SRL „Lurial”, Vladimir Cojocaru a depus contestația la cererea din data de 21 iulie 2014, depusă de către SRL „Hatsepsut” privind validarea creanțelor tardiv înaintate și a anexat tabelul definitiv al creanțelor. În motivarea contestației date a indicat că, la cererea de validare se anexează copiile mai multor acte contabile ale creditorului, un act de verificare din 30 septembrie 2011, nesemnat de către reprezentantul SRL „Lurial”, copiile mai multor facturi fiscale.

Procedura de insolvabilitate a fost intentată prin Hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2012. A mai invocat că, tranzacțiile din actul de verificare au termene indicate din 04 martie 2008 și se finisează la 11 noiembrie 2009. Astfel indică că, sub incidența termenului de prescripție de 3 ani, cad ultimele 3 tranzacții, și anume din 28 septembrie 2009, 21 octombrie 2009 și 19 noiembrie 2014, două dintre care de la 28 septembrie 2008 și 11 noiembrie 2009 se refera la achitările efectuate de SRL „Lurial” și numai tranzacția din data de 21 octombrie 2009, în sumă de 3 800 de lei, se referă la acordarea serviciilor de către creditor debitorului. Din suma de baza de 95 286 lei, recunoaște către validare suma de 3 800 de lei.

Suma de 49 003 lei, dobînda de întîrziere nu a recunoscut-o deoarece a fost calculată din sumele tranzacțiilor cu termen de prescripție expirat. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014 a fost admisă parțial cererea de validare a creditorului SRL „Hatsepsut”. A fost validată suma datoriei de 3 800 lei a SRL „Hatsepsut” și a dobînzii de întîrziere în mărime de 1 954 lei. A fost radiat din tabel suma datoriei de 91 486 lei și dobînda de întîrziere în mărime de 47 049 lei. A fost explicat SRL „Hatsepsut” că este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte.

La 31 decembrie 2014, SRL „Hatsepsut” a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, solicitînd casarea parțială a încheierii recurate, în partea radierii din tabel a sumei de 91 486 lei cu titlu de datorie de bază și a sumei de 47 049 lei cu titlu de dobînzii de întîrziere, cu pronunțarea unei noi hotărîri sub formă de încheiere prin care să se valideze suplimentar suma datoriei în mărime de 91 486 lei și suma dobînzii de întîrziere în mărime de 47 049 lei și rectificarea tabelului creanțelor în sensul includeri sumelor nominalizate. În motivarea recursului a invocat că, instanța de insolvabilitate, în partea respingerii și radierii din tabel a sumelor de 91 486 lei și 47 049 lei, a aplicat eronat normele de drept material.

Indică recurentul că, conform facturilor fiscale ce atestă livrarea serviciilor şi actului de decontare dintre creditor și debitor, datoria de bază a SRL „Lurial” față de SRL „Hatsepsut” constituie 95 286 lei. Consideră neîntemeiată concluzia instanței de insolvabilitate în partea ce ține de invocarea prevederilor art. 267 Cod Civil, ce stabilesc cadrul general și nu a luat în calcul normele legale - excepții de la regula generală, în pofida menționării acestora în cererea de validare a creanței.

Totodată, instanța de insolvabilitate a constatat existența unui litigiu de drept, ceea ce nu corespunde adevărului, din considerentul că lichidatorul intimatei a acceptat suma validată, iar sumele radiate din tabel le-a contestat sub unicul pretext că nu se încadrează în termenul de prescripție, însă acest fapt nu corespunde adevărului, deoarece lichidatorul societății intimate, Cojocaru Vladimir, în contestația depusă, a recunoscut ca valabile ultimele 3 tranzacții din actul de verificare efectuate între părți. Afirmă recurentul că, potrivit normelor legale toată suma solicitată se încadrează în termenul de prescripție și urmează a fi validată, conform art. 272 alin. (1) și (9) Cod Civil, care prevede că termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Cînd este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestații neexecutate. Indică recurentul că, raporturile și contraprestațiile dintre SRL „Lurial” și SRL „Hatsepsut” reprezintă un tot întreg, deoarece obiectul raporturilor dintre părți constituie prestarea serviciilor de reparație și achitarea costului acestora, obligațiile reciproce ale părților avînd un caracter continuu, fiind efectuate pe măsura apariției necesității de reparare a mijloacelor de transport.

Astfel, nu sunt tranzacții distincte, ci reprezintă o totalitate de acțiuni corelative ce urmează a fi privite ca un tot întreg, or, chiar și suma din somația inițială în baza căreia a fost calculată dobînda de întîrziere a fost calculată din toate prestările de servicii neachitate la acel moment. Susţine că, în actul de verificare dintre părţi, două tranzacții, datate cu 28 septembrie 2009 şi 11 noiembrie 2009, reprezintă achitări din partea SRL „Lurial”, astfel, conform prevederilor 277 Cod civil, este evident că termenul de prescripție pentru toată suma solicitată spre validare începe să curgă din data ultimei acțiuni de achitare efectuată de către SRL „Lurial” – 11 noiembrie 2009, or, efectuarea unei plăti constituie acea acțiune de recunoaștere a datoriei consacrată de norma materială civilă.

Mai mult recurentul, consideră că conform art. 586 alin. (1) Cod civil, ultimele două achitări efectuate de către intimat la 28 septembrie 2008 şi 11 noiembrie 2009, pe care însăși lichidatorul le recunoaște ca fiind în interiorul termenului de prescripție, sting datoria ajunsă prima la scadență şi de drept întrerup termenul general de prescripţie prin prisma art. 277 alin. (1) lit. b) Cod Civil, astfel, datoria de bază în sumă de 95 285 lei urmează să fie validată în rangul V, iar dobînda de întîrziere în mărime de 49 003 lei urmează a fi validată în rangul VI. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursurile urmează a fi respinse din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, recursul se examinează în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanța de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă, respectiv într-un complet de 3 judecători, fără participarea părților, în baza dosarului și a materialelor anexate la recurs. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării în cazurile prevăzute expres în legea respectivă.

Prin prisma acestei norme, instanța de recurs constată că cererea de recurs este depusă în termen legal, deoarece împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din 17 decembrie 2014 a fost declarat recurs la 31 decembrie 2014. Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la creanțele contestate, aspect reglementat la art.144 alin.(4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. Astfel, aprecierea soluționării juste a încheierii instanței de insolvabilitate din 17 decembrie 2014 revine instanței de recurs din prisma problemei de drept identificate și normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează. Materialele cauzei denotă faptul că, în cerere de validare a creanţelor, repusă în termen de către instanța de insolvabilitate, creditorul SRL „Hatsepsut” solicita validarea sumei de bază a datoriei în mărime de 95 286 de lei și dobînda de întîrziere în mărime de 49 003 de lei.

În conformitate cu art. 142 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, creanțele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilității, sau de lichidator, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale. Astfel, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră corectă constatarea instanței de insolvabilitate că, în lipsa actelor de evidență contabilă la momentul intentării procedurii de insolvabilitate, lichidatorul se află în imposibilitate verificări creanțelor înaintate. Concomitent stabilind că, SRL „Hatsepsut” şi SRL „Lurial” s-au aflat în raporturi contractuale, potrivit Contractului de prestare a serviciilor nr. 11 din 18 martie 2010, conform căruia SRL „Hatsepsut” a prestat SRL „Lurial” servici de reparaţie şi deservire tehnică a automobilelor.

Instanţa de recurs reţine că, la materialele cauzei este anexat actul de verificare între SRL „Hatsepsut” şi SRL „Lurial” la situaţia din 30 septembrie 2011, care nu este semnat de către reprezentantul SRL „Lurial” şi copiile facturilor fiscale. Prin urmare, instanţa de insolvabilitate corect a menţionat că, a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Lurial” prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 14 septembrie 2012, iar potrivit Actului de verificare între întreprinderile SRL „Hatsepsut” şi SRL „Lurial” la 30 septembrie 2011, tranzacţiile au termene indicate din data de 04 martie 2008 şi se termină cu ultima tranzacţie cu data de 11 noiembrie 2009. Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Astfel, în speţă, instanţa de insolvabilitate corect a reţinut că tranzacţia din 21 octombrie 2009, care se referă la acordarea serviciilor de către creditor în sumă de 3 800 lei ca datorie de bază şi dobînda de întîrziere la această sumă de 1 954 lei, avînd în vedere că tranzacţiile din 28 septembrie 2009 şi 11 noiembrie 2009, se referă la achitările efectuate de SRL „Lurial”. În conformitate cu art. 140 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, creanţele incluse în tabelul preliminar în baza cererilor scrise ale creditorilor nu se cer confirmate repetat prin cerere de admitere la includerea lor în tabelul definitiv. Creanţele închise în tabelul preliminar cu titlu provizoriu fără drept de vot, în baza datelor din evidenţa contabilă a debitorului, şi nesusţinute ulterior în termen de către creditor prin cerere de admitere a creanţei nu se includ în tabelul definitiv al creanţelor şi se consideră nevalidate.

Materialele cauzei denotă că, între creditor SRL „Hatsepsut” şi SRL „Lurial”, în partea ce ţine de creanţa solicitată de creditor în suma de 91 486 lei datorie de bază şi dobînda de întîrziere în suma de 47 049 lei, este prezent un litigiu de drept ce urmează a fi soluţionat în procedură contencioasă. Or, raportând circumstanţele pricinii la norma legală, cuprinsă la art.144 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevede că, dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte.

Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art. 152, instanţa de recurs consideră că este justă concluzia instanţei de insolvabilitate de a admite parţial cererea de validare, deoarece, în speţă, a fost constatat un litigiu ce urmează a fi examinat în procedură de drept comun şi numai în rezultatul pronunţării unei hotărâri irevocabile se va putea reveni la chestiunea privind introducerea sau neintroducerea creanţei în tabelul definitiv al creanţelor creditorilor.

În contextul normelor de drept aplicabile, raportate la materialele dosarului şi circumstanţele cauzei, instanţa de recurs constată că prin încheierea din 17 decembrie 2014, instanţa de insolvabilitate a dispus întemeiat admiterea parțială a cererii de validare depusă de creditorul SRL „Hatsepsut”, validată suma datoriei de 3 800 lei și a dobînzii de întîrziere în mărime de 1 954 lei, şi a fost radiat din tabel suma datoriei de 91 486 lei și dobînda de întîrziere în mărime de 47 049 lei, cu explicarea creditorului că este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de insolvabilitate este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea instanţei de insolvabilitate din 17 decembrie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, art. 428 CPC, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Hatsepsut”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea Biroului Vamal Chișinău față de Societatea cu Răspundere Limitată „Lurial” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat