2rac-77/15 — Încasarea sumei

dosarul nr.2rac-77/15 prima instanţă: A. Danilov instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 05 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată deConsiliul municipal Chişinău împotriva societăţii pe acţiuni „Tasbradex” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinăudin 26 martie 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 19 noiembrie 2009, reprezentantul reclamantului, Consiliul municipal Chişinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Tasbradex” privind încasarea sumei în mărime de 575454 lei cu titlu de plată pentru utilizarea terenului proprietate publică. În motivarea cererii de chemare în judecată, Consiliul municipal Chişinău a menţionat că potrivit prevederilor art. 67 al Legii privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998, art. 10-10.1 din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, proprietarii de imobile amplasate pe terenurile autorităţilor administraţiei publice locale, urmează în mod obligatoriu să-şi legalizeze drepturile asupra terenurilor ca confirmare a arendării lor sau procurării în urma vânzării - cumpărării.

În cazul în care persoanele date refuză de a încheia contractele sus-numite, Primăria mun. Chişinău (autorităţile administraţiei publice locale) în mod unilateral stabileşte plăţile pentru folosirea terenurilor, care vor fi achitate benevol sau forţat prin intermediul instanţelor de judecată. De asemenea, Consiliul municipal Chişinău a mai menţionat că SRL „Tasbradex” nu a încheiat nici unul din contractele sus-numite. La data de 17 iunie 2004 Primăria mun. Chişinău a adoptat decizia nr. 11/52 „Cu privire la stabilirea plăţii anuale pentru folosirea terenurilor”. Potrivit acestei decizii s-a stabilit plata pentru utilizarea terenului cu suprafaţa de 2,45 ha din str. 1 Zelinski 11, pe care este amplasat imobilul SRL „Tasbradex”, dar care constituie proprietatea municipală, plata anuală constituind suma de 103390 lei.

Despre mărimea plăţii anuale pentru terenul folosit şi modalitatea achitării acesteia SRL „Tasbradex” a fost înştiinţată şi reclamantul consideră că pentru perioada 17.06.2004 - 10.01.2010, datoria la plata pentru folosirea terenului este de 575454 lei, pe care SRL „Tasbradex” refuză să o achite benevol. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 martie 2014, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantului Consiliul municipal Chişinău împotriva SRL „Tasbradex” SC privind încasarea sumei în mărime de 575454 lei, plata pentru utilizarea terenului proprietate publică.

La data de 24 aprilie 2014, reprezentantul apelantului, Consiliul municipal Chişinău a declarat apel împotriva hotărîrii nominalizate, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată a reclamantului Consiliul municipal Chişinău împotriva SRL „Tasbradex” privind încasarea sumei în mărime de 575454 lei, plata pentru utilizarea terenului proprietate publică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014,fost respins apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 martie 2014, prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantului Consiliul municipal Chişinău împotriva SRL „Tasbradex” privind încasarea sumei în mărime de 575454 lei, plata pentru utilizarea terenului proprietate publică.

La 30decembrie 2014,Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău,au declarat recurs împotriva decizieiCurţii de Apel Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 martie 2014 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 ca fiind neîntemeiată şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere integrală a cerinţelor înaintate. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată au soluţionat problema drepturilor unor persoane, care nu au fost implicate în proces. Indică recurentul cănu este de acord cu hotărârea şi decizia contestată, le consideră neîntemeiate şi emise cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Mai invocă recurentul că în situaţia dată debitorul nu a dat dovadă nici de bună-credinţă şi nici de diligentă faţă de obligaţiunile sale cît şi faţă de proprietarul terenului folosit fără plăţi pe parcursul a mai multor ani. Din acest motiv consideră recurentul că cererea înaintata a fost întemeiată, iar hotărârea instanţei o consideră a fi una superficială şi subiectivă. Examinând cererea de recurs declarată deConsiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră 2 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere 3 a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţade apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău,ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău,se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4