2ra-370/15 — Achitarea restanţei la salariu, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: C. Stănilă dosarul nr.2ra-370/15 instanţa de apel: T. Duca A. Albu, D. Puşca ÎNCHEIERE 05 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Canila Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Canila Serghei împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Raional Glodeni cu privire la încasarea restanţelor salariale şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 26 septembrie 2014 Canila Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Raional Glodeni (în continuare Î.M.S.P.

Spitalul Raional Glodeni) cu privire la încasarea restanţelor salariale şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 01 martie 2006 a încheiat cu Î.M.S.P. Spitalul Raional Glodeni contractul individual de muncă nr. 9, în temeiul 1 căruia a fost angajat în funcţia de inginer-constructor coordonator pe o perioadă nedeterminată, cu salariul de 1752,4 lei. În anul 2007 a fost transferat cu acordul lui cu condiţia menţinerii salariului prevăzut de contract, în funcţia de inginer constructor şi specialist în protecţia muncii, însă în urma transferului salariul acestuia a fost diminuat pînă la 1339 lei. Prin ordinele angajatorului nr. 53 din 28 februarie 2011 şi nr. 25 din 25 martie 2013 funcţiile de specialist în protecţia muncii şi specialist în protecţia civilă au fost reduse fără acordul acestuia şi cu diminuarea salariului.

Ulterior, la 07 noiembrie 2013, Canila Serghei a depus cerere suplimentară privind majorarea cuantumului pretenţiilor, solicitînd încasarea restanţelor salariale pentru funcţia de inginer-constructor coordonator în mărime de 71848,4 lei, dar şi anularea ordinului nr. 53 din 28 februarie 2011 şi ordinului nr. 25 din 25 martie 2013. Solicită revenirea la situaţia angajării lui conform contractului individual de muncă nr. 9 din 01 martie 2006, achitarea restanţelor salariale pentru perioada 2007- 2013 în sumă totală de 113377 lei, achitarea cheltuielilor suportate în 2012 pentru frecventarea şi absolvirea cursului tematic de instruire în domeniul protecţiei civile în sumă de 615 lei şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Glodeni din 04 februarie 2014, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Instanţa a stabilit faptul că, salariul recurentului a fost calculat şi achitat de către Î.M.S.P. Spitalul Raional Glodeni în deplină măsură fapt ce denotă netemeinicia acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Canila Serghei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 06 ianuarie 2014 Canila Serghei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante ale pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material iar prin respingerea cerinţei de plată a restanţelor salariale i-a fost încălcat dreptul de proprietate consfinţit de art. 1 prt. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Susţine că, acordul adiţional la contractul individual de muncă nr. 9 din 01 martie 2007 a fost falsificat iar instanţele la adoptarea soluţiei de respingere a acţiunii s-au bazat primordial pe acesta. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

2 În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante ale pricinii iar instanţele au aplicat eronat normele de drept material poartă un caracter declarativ şi nu reflectă încălcările concrete ale normelor de drept material admise de instanţele inferioare la soluţionarea pricinii. 3 Colegiul notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimile neavînd o forţă juridică prestabilită iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor, totodată caracterul fals al unui mijloc de probă nu poate fi constatat în baza unor ipoteze nesusţinute de dovezi.

De asemenea completul constată că, recursul declarat de Canila Serghei nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Canila Serghei ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Canila Serghei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4