2rac-48/15 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-48/15 Judecător: V. Orîndaş Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 05 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Cebacot”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Telemedia Group” SA împotriva SRL „Cebacot” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 05 septembrie 2008, ÎM ”Telemedia Group” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Cebacot” privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 25 iunie 2004, între ÎM ”Telemedia Group” SA şi SRL ”Cebacot” a fost încheiat contractul de mandat privind primirea plăţilor de avans nr. 18/1. În conformitate cu art. 1.1. din contractul menţionat, distribuitorul s-a obligat să efectueze din numele şi din contul ÎM ”Telemedia Group” SA de a încasa prin intermediul filialelor/reprezentanţelor sale, plăţile de avans pentru cartele MCC Calling Card şi Telcard. Conform p. 2.2.6.

din contract, distribuitorul sa obligat sa transmită ÎM „Telemedia Group” SA timp de 5 zile bancare, toate mijloacele băneşti primite din tranzacţiile efectuate în scopul executării contractului. În procesul executării mandatului s-a format o datorie de 89 271,25 lei, care nu a fost achitată de către pîrît nici pînă în prezent, fapt confirmat prin actele de primire-predare a cartelelor, facturile de expediție, rapoartele de vînzări şi facturile fiscale privind comisionul reţinut de distribuitor pentru serviciile sale. Mai indică reclamantul, că pentru neîndeplinirea la timp a obligaţiilor pecuniare, distribuitorul conform art. 619 CC, datorează o dobîndă de întîrziere în sumă de 9 803,94 lei.

Menţionează că la 11.07.2008, a înaintat pîrîtului pretenţia cu propunerea de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul apărut, însă nu a primit nici un răspuns la pretenţia dată. Solicită reclamantul, încasarea de la pîrîtului SRL ”Cebacot” datoria în sumă de 89 271,25, ce rezultă din executarea contractului de mandat; 9 803,94 lei - dobînda de întîrziere pentru neîndeplinirea obligaţiilor pecuniare, în conformitate cu art. 619 CC, cît şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în sumă de 2 972,26 lei. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 16 noiembrie 2009 s-a dispus scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, a fost admis recursul declarat de către ÎM ”Telemedia Group” SA, casată încheierea din 16 noiembrie 2009 cu remiterea pricinii după competenţă în Judecătoria Centru mun.

Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 mai 2014, acţiunea a fost admisă integral, s-a încasat de la SRL „Cebacot” în beneficiul ÎM ”Telemedia Group” SA datoria în sumă de 89 271,25 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 9 803,94 lei şi taxa de stat în sumă de 2 972,26 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Cebacot” şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 mai 2014. Nefiind de acord, la 11 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Cebacot” a declarat recurs, completînd-ul la 10 februarie 2015 prin supliment la recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 mai 2014, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, instanţa de judecată judecând cererea de chemare în judecată a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, nu a verificat înscrisurile care au constituit obiect de examinare şi care au stat la temelia soluţiei adoptate. Astfel, indică recurentul că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin pe care prima instanţă l-ea considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente concluziile instanţelor, acestea fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

A menţionat recurentul că nu au fost dovedite circumstanţe considerate de prima instanţă şi de instanţa de apel ca fiind stabilite. La 04 martie 2015, ÎM ”Telemedia Group” SA a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Cebacot” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti contestate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Cebacot” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Cebacot” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă