2rc-52/15 — Destituirea lichidatorului din funcție, tragerea la răspundere subsidiară

prima instanţă: B. Bîrca dosarul nr.2rc-52/15 DECIZIE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte , judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd cererea de recurs declarată de către comitetul creditorilor Societății Comerciale „Management Consulting Service” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „Management Consulting Service” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea membrilor comitetului creditorilor Societății Comerciale „Management Consulting Service” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la destituirea lichidatorului ÎI „Popa Valeriu”, c o n s t a t ă SC „Management Consulting Service” SRL s-a adresat cu cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2013, cererea introductivă a fost admisă spre examinare fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu al insolvabilității ÎI „Popa Valeriu”. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2013, a fost intentată procedura de insolvabilitate față de SC „Management Consulting Service” SRL, fiind desemnat în calitate de administrator al insolvabilității – ÎI „Popa Valeriu”. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, a fost restituită cererea membrilor Comitetului Creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de răspundere a debitorului SC „Management Consulting Service” SRL.

La adunarea de raportare din 11 octombrie 2013, creditorii SC „Management Consulting Service” SRL au aprobat Raportul administratorului insolvabilității și au susținut propunerea privind intentarea procedurii falimentului față de SC „Management Consulting Service” SRL cu continuarea procedurii insolvabilității prin procedura generală a falimentului și au desemnat în calitate de lichidator ÎI „Popa Valeriu”. La 17 octombrie 2013, instanța de insolvabilitate a dispus intrarea imediată în faliment cu confirmarea procedurii insolvabilității prin procedura generală a falimentului și dizolvarea SC „Management Consulting Service” SRL, în calitate de lichidator fiind desemnată ÎI „Popa Valeriu” cu stabilirea atribuţiilor acestuia în conformitate cu prevederile art. 63-73 din Legea insolvabilităţii..

La 28 octombrie 2014, toţi membrii Comitetului Creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL au depus o cerere cu privire la destituirea lichidatorului Popa Valeriu şi numirea unui alt lichidator, precum şi tragerea la răspundere subsidiară a reprezentanților debitorului Mazur Corneliu, Mazur Irina și Comendant Ludmila. În motivarea cererii au invocat că la 08 octombrie 2014, Comitetul Creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL, fiind întrunit în adunare conform prevederilor art. 62 din Legea insolvabilității au constatat mai multe încălcări comise de lichidatorul Popa Valeriu. Astfel, la 26 august 2014, adunarea creditorilor a solicitat lichidatorului Popa Valeriu suspendarea licitațiilor pe un termen de 2 luni în vederea efectuării unor calcule suplimentare legate de potențiala preluare în proprietate a bunurilor în contul creanței.

Indiferent de acest fapt, lichidatorul Popa Valeriu, a publicat în Monitorul Oficial nr. 282 – 289 (4921-4928) din 26 septembrie 2014, anunțul privind petrecerea licitației cu reducere la data de 10 octombrie 2014, adică pînă la expirarea termenului de 2 luni stabilit de adunare, depășindu-și astfel atribuțiile și încălcînd prevederile art. 130 alin. (4) din Legea insolvabilității.

Faptul comiterii acțiunilor pasibile de atragere la răspundere subsidiară de către conducerea debitorului a fost confirmată de Actul privind rezultatele reviziei financiare tematice din 25 iunie 2014. La fel, au indicat că avînd în vedere că masa debitoare nu a putut fi valorificată după cele 6 licitații deja desfășurate și din motiv că valoarea patrimoniului SC „Management Consulting Service” SRL evaluată de Camera de Comerț și Industrie din Republica Moldova este insuficientă pentru a acoperi creanțele, creditorii au solicitat lichidatorului Popa Valeriu, în repetate rînduri, atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de răspundere ai SC „Management Consulting Service” SRL.

Însă, lichidatorul Popa Valeriu, refuză să îndeplinească solicitarea creditorilor invocînd faptul că cererea pentru atragerea la răspundere subsidiară nu poate fi înaintată mai devreme de 2 ani din momentul emiterii hotărîrii privind constatarea insolvabilității, fapt ce contravine prevederilor art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității. Mai indică că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2013, în privința SC „Management Consulting Service” SRL au fost aplicate măsuri de asigurare în scopul prevenirii modificării stării bunurilor și a fost obligat debitorul, în perioada de observație, deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul administratorului provizoriu căruia să-i transmită în decurs de 3 zile lucrătoare informațiile solicitate cu privire la activitate și patrimoniu, precum și documentele economice de evidență contabilă, inclusiv ștampila întreprinderii, care vor fi reținute de administratorul întreprinderii.

Astfel, menționează că prin prisma art. 26 al Legii insolvabilității administratorul provizoriu urma să notifice imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare în registrele de stat ale întreprinzătorilor individuali, precum și organelor cadastrale teritoriale, însă în pofida acestui fapt, reieșind din Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile din 15 aprilie 2014l, la 14 iunie 2013, (la 24 zile după emiterea încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2013), a fost admisă autentificarea notarială și înregistrarea la OCT a contractului de investiții nr. 3343 din 11 iunie 2013 pentru bunul (apartamentul 54) vizat de un alt contract de investiții înregistrat la 03 mai 2012, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 26 și art. 66 din Legea insolvabilității.

De asemenea, afirmă că lichidatorul Popa Valeriu nu a prezentat la cererea adunării creditorilor dovada depunerii la organele de urmărire penală a materialelor care confirmă caracterul penal al acțiunilor directorului SC „Management Consulting Service” SRL, Mazur Corneliu și contabililor Doni Tatiana și Comendant Ludmila, a admis încălcări în procesul de votare asupra chestiunilor incluse în ordinea de zi a adunării creditorilor, a refuzat să convoace adunarea creditorilor la cererea unui grup de creditori ale căror creanțe depășesc 10 % din valoarea totală a creanțelor, iar feciorul său a avut o atitudine neadecvată la adunările creditorilor, prin ce a încălcat normele deontologice.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, a fost restituită cererea membrilor comitetului creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL cu privire la atragerea la răspunderea subsidiară a factorilor de răspundere a debitorului şi explicat membrilor comitetului creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL, că restituirea cererii nu exclude posibilitatea adresării repetate în Curtea de Apel Chişinău ca instanţă de insolvabilitate, cu aceeaşi cerere şi aceleaşi temeiuri după lichidarea neajunsurilor. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2014, a fost respinsă cererea membrilor comitetului creditorilor a SC „Management Consulting Service” SRL cu privire la destituirea lichidatorului SC „Management Consulting Service” - ÎI „Popa Valeriu”.

La 12 decembrie 2014, comitetul creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din 27 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat că încheierea contestată este ilegală și neîntemeiată întrucît materialele cauzei de insolvabilitate demonstrează cu certitudine că lichidatorul ÎI „Popa Valeriu” își îndeplinește necorespunzător a obligațiunile prevăzute la art. 25 al Legii insolvabilității, și are o atitudine părtinitoare și subiectivă față de creditorii societății.

Consideră că refuzul lichidatorului de a suspenda licitațiile în vederea calculării și identificării mecanismului de preluare în proprietate a bunurilor, demonstrează cu pertinență scopul urmărit de lichidator care este în detrimentul creditorilor, iar parțialitatea lichidatorului este stabilită prin refuzul neîntemeiat de a lua măsuri în vederea atragerii la răspundere a organelor de conducere ale debitorului insolvabil, or, prin inacțiunile lichidatorului se mușamalizează faptele ilegale ale administratorului întreprinderii - Mazur Corneliu.

La 03 februarie 2015, comitetul creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL a depus o cerere de recurs suplimentară, în care a invocat că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2014, a fost admisă cererea de abținere a judecătorului Boris Bîrcă de la examinarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului SC „Management Consulting Service” SRL, drept motiv servind existența circumstanțelor ce pu la îndoială nepărtinirea judecătorului și anume faptul că soția magistratului se află în relații de subordonare cu mama directorului și fondatorului societății insolvabile – Mazur Corneliu. Astfel, este de părerea că încheierea contestată a fost emisă de judecătorul Bîrcă Boris în circumstanțe ce pun la îndoială nepărtinirea sa, deoarece lichidatorul Popa Valeriu a fost numit la solicitarea lui Mazur Corneliu, iar magistratul îi apără interesele.

Menționează că faptul respingerii de către instanța de insolvabilitate a tuturor argumentelor invocate de Comitetul Creditorilor în vederea demiterii lichidatorului fără a examina și verifica legalitatea acestora, constituie temei de constatare a imparțialității instanței, or, în temeiul art. 61 alin. (1) al Legii insolvabilității, anume comitetul creditorilor este delegat cu atribuția de supraveghere a activității administratorului insolvabilității.

Mai susține că instanța eronat a respins argumentele privind neexecutarea de către lichidatorul a atribuțiilor legale, deoarece contrar prevederilor art. 66 al Legii insolvabilității, Popa Valeriu nu a prezentat instanței și nici nu a identificat cercul persoanelor cărora le-ar fi imputabile împrejurările care au dus la insolvabilitate și premisele angajării răspunderii acestora în condițiile legii și deși, Comitetul Creditorilor a prezentat probe referitoare la cauzarea insolvabilității din vina directorului Mazur Corneliu, atît lichidatorul, cît și instanța le-au lăsat fără apreciere. Invocă că lipsa acțiunilor din partea lichidatorului referitor la tragerea la răspundere subsidiară a persoanelor culpabile de supraîndatorare a societății, confirmă nerespectarea atribuțiilor ce-i sunt atribuite prin lege, iar în conformitate cu art. 71 alin. (1) al Legii insolvabilități, asemenea atitudine constituie temei de destituire.

Totodată, afirmă că pe întreg procesul de insolvabilitate, lichidatorul nu a întreprins careva acțiuni în interesul creditorilor ezitînd solicitările Comitetului de a sesiza organele de resort referitor la ilegalitățile depistate, iar în rezultatul supravegherii activității lichidatorului s-a depistat că acesta nu întrunește condițiile privind indicatorii de performanță și activează în detrimentul intereselor creditorilor, fapt ce se confirmă prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2014 cu privire la repunerea în termen și validarea creanței SA „Moldova Agroindbank” SA.

În acest sens menționează că SA „Moldova Agroindbank” SA a depus o cerere tardivă cu privire la validarea creanței solicitînd repunerea cererii în termen sub pretextul că a fost comisă o eroare de calcul a unui colaborator al băncii, și necătînd la faptul că în confirmarea acestui fapt nu au fost prezentate careva probe legale, atît instanța de insolvabilitate, cît și administratorul, nu au înaintat careva obiecții și au dispus validarea acestei creanțe. Consideră că circumstanțele prezentate instanței în coraborare cu normele de drept, demonstrează că lichidatorul Popa Valeriu a fost numit în mod dubios în calitate de administrator al insolvabilității SC „Management Consulting Service” SRL, la cererea fondatorului Mazur Corneliu, iar judecătorul Bîrcă Boris examinînd cauza de insolvabilitate a acceptat candidatura propusă de creditor aflînsu-se în conflict de interese.

Sunt de părerea că este demonstrat faptul că activitatea lichidatorului cade sub incidența prevederilor art. 71 al Legii insolvabilității, și este probat faptul că lichidatorul, Popa Valeriu, nu corespunde indicilor de performanță, nu respectă prevederile legislației în vigoare, comite acțiuni în detrimentul creditorilor și se află în conflict de interese cu fondatorul SC „Management Consulting Service” SRL – Mazur Corneliu. La 26 ianuarie 2015, lichidatorul SC „Management Consulting Service” SRL - ÎI „Popa Valeriu” a depus referinţă asupra recursului declarat de comitetul creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată şi menţinerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva încheierii primei instanţe din 27 noiembrie 2014, la 12 decembrie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiate şi urmează a fi admis cu casarea încheierii recurate şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2013 s-a constatat insolvabilitatea şi s-a intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „Management Consulting Service” SRL.

Tot prin aceiaşi hotărîre în funcţie de administrator al insolvabilităţii a fost desemnat ÎI „Popa Valeriu”.

Ulterior, la adunarea de rapoarte din 11 octombrie 2013, creditorii SC „Management Consulting Service” SRL au aprobat raportul administratorului insolvabilităţii, au susţinut propunerea privind intentarea procesului falimentului faţă de SC „Management Consulting Service” SRL, prin intrarea imediată în faliment şi dizolvarea SC „Management Consulting Service” SRL, cu continuarea procedurii insolvabilităţii prin procedura generală a falimentului şi l-au desemnat în calitate de lichidator ÎI „Popa Valeriu”, cu atribuţii prevăzute de art. 63-73 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. Iar la 28 octombrie 2014 membrii comitetului creditorilor ai SC „Management Consulting Service” SRL, au înaintat o cerere instanţei de insolvabilitate, prin care au solicitat destituirea din funcţie a lichidatorului întreprinderii – ÎI „Valeriu Popa”, invocînd drept temei prevederile art. 71 lit. b) din Legea insolvabilităţii.

Soluţionând cererea menţionată, instanţa de insolvabilitate prin încheierea din 27 noiembrie 2014, a respins cererea membrilor comitetului creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL cu privire la destituirea lichidatorului SC „Management Consulting Service” SRL, ÎI „Popa Valeriu”. Drept temei de respingere a cererii înaintate, instanţa de insolvabilitate a reţinut faptul că cele invocate de creditori nu se încadrează în nici unul din temeiurile prevăzute de art. 71 a Legii insolvabilităţi pentru destituirea lichidatorului ÎI „Popa Valeriu” din funcţia, concluzionînd că probele prezentate de membrii comitetului creditorilor nu confirmă învinuirea invocată în cererea precum că lichidatorul depăşeşte, nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege sau încalcă legislaţia.

Potrivit art. 71 alin. (1) a Legii insolvabilităţii, la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta: a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

Raportând la caz prevederile enunţate instanţa de recurs conchide că instanţa de insolvabilitate respingînd cererea membrilor comitetului creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL cu privire la destituirea ÎI „Popoa Valeriu” din funcţia de lichidator al SC „Management Consulting Service” SRL, a omis faptul că, conform art. 61 alin.(1) al Legii insolvabilităţii anume comitetul creditorilor este delegat cu atribuţia de supraveghere a activităţii administratorului insolvabilităţii, pe cînd lichidatorul este desemnată să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii falimentului şi al procedurii simplificate a falimentului şi să exercite atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată, acţiunile căruia sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.

Astfel, instanţa de recurs reţine că unul din argumentele de bază adus de comitetul creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL în susţinerea cererii de destituire din funcţie a lichidatorului ÎI „Popoa Valeriu” este faptul că la 26 august 2014, adunarea creditorilor a solicitat lichidatorului Valeriu Popa suspendarea licitaţiilor pe un termen de 2 luni, în vederea efectuării unor calcule suplimentare legate de potenţiala preluare în proprietate a bunurilor în contul creanţei, perioada în care, creditorii garantaţi urmau să stabilească metoda care ar implica mai puţine pierderi – preluarea în contul creanţei şi finalizare construcţiei din cont propriu sau vînzarea la preţ redus, urmînd să stabilească preţul bunurilor pentru următoarea licitaţie.

Cu toate acestea însă, lichidatorul Popa Valeriu, a publicat în Monitorul Oficial nr. 282-289 (4921-4928) din 26 septembrie 2014 anunţul privind petrecerea licitaţiei cu reducere la data de 10 octombrie 2014 (pînă la expirarea termenului de 2 luni stabilit de adunare) Prin urmare, la caz era necesar a fi verificat dacă lichidatorul SC „Management Consulting Service” SRL, ÎI „Popa Valeriu” nu şi-a depăşit atribuţiile acordate prin lege şi dacă acţiunile lichidatorului nu erau orientate în detrimentul creditorilor. Acest aspect se impune a fi verificat şi prin prisma prevederilor art. art. 117 alin. (1) şi (2) a Legii insolvabilităţii, care indică după intentarea procedurii falimentului, lichidatorul valorifică şi/sau lichidează neîntîrziat, în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit, masa debitoare numai cu acordul expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, după caz.

Termenul de valorificare şi/sau de lichidare a masei debitoare nu va depăşi 2 ani de la intentarea procedurii falimentului. În cazul în care, în perioada indicată la alin.(1), valorifică şi/sau lichidează masa debitoare fără acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, lichidatorul răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat prin înstrăinarea necoordonată a masei debitoare. Mai cu seamă din materialul probator nu se reflectă nici faptul că la caz s-a recurs şi la prevederile art. 130 alin.(3), (4) şi (5) al aceleiaşi legi, care statuiază că în perioada în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul valorifică bunurile care aparţin masei debitoare şi care fac obiectul unei garanţii, niciun creditor nu poate solicita luarea în posesie a acestor bunuri, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.

Prin contractul de garanţie, părţile pot cădea de acord asupra modului de vînzare a bunurilor grevate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei. În lipsa unui astfel de acord, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să vîndă bunul, afectat cu garanţie, cu acordul creditorilor garantaţi şi sub controlul instanţei de insolvabilitate, într-o manieră comercială rezonabilă, care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. Metoda, maniera, locul, preţul şi momentul vînzării se stabilesc de creditorii garantaţi şi, după caz, de instanţa de insolvabilitate şi trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vînd bunuri similare în mod obişnuit pe piaţa respectivă. Reguli comerciale adecvate pot fi: vînzarea prin licitaţii publice, prin negocieri directe, prin concurs sau prin orice alt mod rezonabil din punct de vedere comercial pentru tipul de bunuri supuse vînzării.

Dintre diferitele moduri de vînzare rezonabile din punct de vedere comercial, creditorul garantat sau instanţa de insolvabilitate îl va alege pe cel care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. În condiţiile normelor citate este de înţeles că valorificarea masei debitoare este o etapă a procedurii de faliment extrajudiciară, în care sunt implicaţi lichidatorul, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor. Rolul instanţei de insolvabilitate la această etapă este unul de supraveghere, aceasta intervenind doar în cazurile în care legea obligă autorizarea de către ea a unor acte sau acţiuni, iar sarcina de bază a lichidatorului este valorificarea cît mai avantajoasă şi lichidarea masei debitoare, însă numai cu acordul expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, respectiv toate acţiunile urmează a fi întreprinse doar în interesele creditorilor.

În acest context se formează o concluzie certă că, dreptul de a propune destituirea din funcţie a lichidatorului, este un drept exclusiv a creditorilor, respectiv instanţa de insolvabilitate, în situaţia dată, era obligată să acţioneze în interesul major al comitetului creditorilor, cu rezolvarea problemei apărute prin propunerea unui alt candidat sau înlăturarea neajunsurilor care au apărut în privinţa candidatului a cărui destituirea se solicită. Or, în sensul Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate nu poate manifesta din oficiu propria voinţă privind modul de desfăşurare a procesului şi chestiunile examinate în cadrul acestuia. Iar în lipsa voinţei creditorilor instanţa conform reglementărilor în vigoare nu poate substitui voinţa acestora prin a sa, decât doar în cazurile expres prevăzute prin lege.

Sub aspectul celor relatate se impune obligativitatea verificării celor menţionate şi sub aspectul dacă toate atribuţiile au fost executate de către lichidatorul SC „Management Consulting Service” SRL, ÎI „Popa Valeriu” în corespundere cu prevederile art. 66 al Legii insolvabilităţii şi dacă acţiunile lichidatorului au fost orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor, după cum instituie art. 67 a aceleiaşi Legi.

Urmare a celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că la emiterea încheierii contestate instanţa de insolvabilitate admis încălcarea dispoziţiilor Legii insolvabilităţii, pe când la soluţionarea unor asemenea aspecte instanţa urmează să se conducă cu stricteţe de dispoziţiile conţinute la art. 71 alin.(1) a Legii nominalizate, care reglementează aspecte ce ţin de destituirea şi demisia administratorului/lichidatorului, coraborate cu prevederile art. 63-73 a Legii insolvabilităţii, care reglementează atribuţiile lichidatorului.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea membrilor comitetului creditorilor SC „Management Consulting Service” SRL cu privire la destituirea lichidatorului SC „Management Consulting Service” SRL, ÎI „Popa Valeriu” şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art. art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de comitetul creditorilor Societății Comerciale „Management Consulting Service” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „Management Consulting Service” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii membrilor comitetului creditorilor Societății Comerciale „Management Consulting Service” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la destituirea lichidatorului ÎI „Popa Valeriu”. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari