3rh-18/15 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: G. Bivol 3rh-18/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun instanţa de recurs: Sv. Filincova, I. Bejenaru, E. Covalenco, D. Mardari, G. Stratulat ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd cererea de revizuire depusă de Eduard Varzar, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Varzar Eduard împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de către Varzar Eduard şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 c o n s t a t ă: La 18 februarie 2013 Eduard Varzar a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 iulie 2006 a depus în adresa Consiliului municipal Chişinău cerere privind acordarea spaţiului locativ în temeiul prevederilor art. 38 al. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 - XV din 14 martie 2003 în vigoare la acel moment, conform căreia în cazul în care procurorul nu are locuinţă sau are nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor locative, autoritatea administraţiei publice locale este obligată, în termen de cel mult un an de la numirea lui în funcţie, să î-l asigure cu locuinţă (apartament sau casă) de serviciu pe perioada de activitate în localitatea respectivă. Conform răspunsului din 17 august 2006 i s-a comunicat că în fondul locativ de stat nu se atestă spaţiu locativ liber şi administaţia publică locală este în imposibilitate de a executa prevederile legislaţiei locative în vigoare.

La 14 septembrie 2006 reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, prin care a cerut obligarea acestuia de a-l asigura cu locuinţă (apartament sau casă) în raza mun. Chişinău. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2007, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2008, a fost admisă acţiunea şi a fost obligat Consiliul municipal Chişinău de a-l asigura pe Varzar Eduard cu spaţiu locativ (apartament sau casă) în raza mun. Chişinău. La 27 mai 2008 în adresa Consiliului municipal Chişinău a fost expediată spre executare hotărîrea judecătorească din 24 decembrie 2007, care însă pînă în prezent nu a fost executată.

Pentru perioada lezării dreptului legal al reclamantului de către Consiliul municipal Chişinău şi anume 20 august 2006 – 31 mai 2008, Varzar Eduard a avut de suportat un prejudiciu material şi moral enorm. Astfel, reclamantul a fost nevoit de a lua în locaţiune un spaţiu locativ. Conform contractului de locaţiune din 05 decembrie 2006, Varzar Eduard a închiriat ap. 6 din str. I. Inculeţ 105/2 mun. Chişinău, constituit dintr-o odaie cu suprafaţa totală de 44,5 mp, inclusiv cea locativă de 15,9 mp. Termenul contractului a fost stabilit de 36 luni, începînd cu data de 01 ianuarie 2007 şi până la 30 decembrie 2009, la preţul chiriei de 2000 lei lunar.

Respectiv, pentru întreaga perioadă de acţiune a prevederilor contractului urma să achite 72000 lei, dar nu mai tîrziu de 28 februarie 2010. În vederea executării obligaţiilor contractuale, la 18 februarie 2010 reclamantul a achitat în condiţiile prevăzute de contract plata integrală a chiriei pentru întreaga durata a locaţiunii şi anume 72000 lei, inclusiv 34000 lei pentru perioada 01 ianuarie 2007 – 31 mai 2008, perioadă în care Consiliul municipal Chişinău a admis încălcarea dreptului acestuia la acordarea spaţiului locativ.

Totodată, în perioada 20 august 2006 – 31 mai 2008, în care Consiliul municipal Chişinău a admis încălcarea dreptului reclamantului la acordarea spaţiului locativ, acestuia i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, exprimat prin suferinţe psihice ca rezultat al refuzului Consiliului municipal Chişinău de a-i acorda spaţiu locativ, pierderile de efort şi a timpului util (de odihnă) la studierea actelor legislative ce reglementează raporturile juridice apărute, la întocmirea şi depunerea acţiunii cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ, necesitatea de a se pregăti pentru participarea la şedinţele de judecată pentru soluţionarea litigiului şi pierderea timpului personal de odihnă şi muncă, frustrarea condiţionată de statutul reclamantului (procuror), care activînd în organele Procuraturii, era în imposibilitate de a dobîndi şi de a exercita drepturile civile, cît şi de necesitatea de a recurge la soluţionarea litigiului pe cale judiciară.

Astfel, aceste suferinţe psihice ale reclamantului constituie un prejudiciu moral ce se compensează, conform art. 1422 al. (1) Cod civil, prin echivalent bănesc în mărime de 15000 lei. Totodată, conform art. 25 al. (4) al Legii cu privire la contenciosul administrativ, mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Cere reclamantul încasarea de la Consiliul mun.

Chişinău în beneficiul lui Varzar Eduard prejudiciul material de 34000 lei şi cel moral de 15000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 noiembrie 2013, a fost admisă parţial acţiunea şi a fost dispusă încasarea de la Consiliul mun. Chişinău în beneficiul lui Varzar Eduard a prejudiciului material în sumă de 34000 lei şi prejudiciul moral de 1000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de Consiliul municipal Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă în afara termenului de prescripţie extinctivă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, a fost respins recursul declarat de către Varzar Eduard şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014. La 15 ianuarie 2015 Eduard Varzar a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă. În motivarea cererii de revizuire a indicat că, instanţa de recurs în motivarea deciziei a ajuns la concluzia că soluţia instanţei de apel este, în principiu, una corectă, însă cu o altă motivare.

Astfel, prejudiciul cauzat de o autoritate publică prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se repară în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, iar acţiunea în cazul dat urmează a fi înaintată împotriva statului, în persoana Ministerului Justiţiei. Revizuientul consideră ca fiind eronate concluziile instanţei de recurs, deoarece şi-a înaintat pretenţiile faţă de Consiliul mun. Chişinău, care şi se face vinovat de neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ, iar inacţiunile intimatului l-au determinat de a închiria spaţiu locativ, pentru care a avut de suportat cheltuieli financiare.

În circumstanţele date, instanţa de recurs nu a aplicat legea care trebuia aplicată, nu a dat răspuns la cele mai importante întrebări formulate în cererea de recurs. A fost lezat şi dreptul de proprietate a revizuientului asupra plăţii chiriei pe care o pretinde de la intimat, ceea ce reprezintă o violare a art. 1 Protocolul 1 din Convenţie. Pe o cauză pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie la 29 noiembrie 2012 cu nr. 3rh-107/12, instanţa a constatat că, pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, din care cauză a şi fost admisă cererea de revizuire.

În circumstanţele date, pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, urmează a fi admisă cererea de revizuire în sensul formulat. Studiind materialele dosarului, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă.

Cererea din speţă nu conţine nici unul din temeiurile indicate în art. 449 CPC, ci face referire doar la circumstanţele de fapt şi de drept, asupra cărora s-a expus instanţa de recurs la judecarea pricinii. Analizînd argumentele invocate de revizuient în susţinerea cererii de revizuire, coroborate cu conţinutul deciziei contestate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie le consideră inadmisibile, or motivele oglindite în ea nu constituie temei pentru revizuirea deciziei instanţei de recurs. Pentru a redeschide procesul pe motivele indicate, este important ca revizuientul să anexeze la cererea de revizuire careva probe concludente şi pertinente care să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile şi să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă.

În cazul dat însă, astfel de probe nu au fost prezentate. Ba mai mult, circumstanţele expuse în cererea de revizuire repun în discuţie fapte şi împrejurări care au fost discutate şi analizate minuţios de instanţa de recurs. Colegiul reţine că, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate şi doar cu invocarea temeiurilor prevăzute de art. 449 CPC. Or, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, revizuientul în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut de prevederile art.449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Eduard Varzar ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Eduard Varzar împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Varzar Eduard împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat