3rh-8/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Centru, mun.Chișinău dosarul nr. 3rh-111/2017

judecător: G. Bivol 3rh-8/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L.Bulgac, N. Craiu, M.Guzun

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: Sv. Filincova, I. Bejenaru, E. Covalenco, D. Mardari, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Eduard Varzar,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eduard

Varzar împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014 prin

care a fost respins recursul declarat de către Varzar Eduard și menținută decizia

Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2014

c o n s t a t ă :

La 18 februarie 2013 Eduard Varzar a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 iulie 2006 a depus în adresa

Consiliului municipal Chișinău cerere privind acordarea spațiului locativ în

temeiul prevederilor art. 38 al. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 -

XV din 14 martie 2003 în vigoare la acel moment, conform căreia în cazul în care

procurorul nu are locuință sau are nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative,

autoritatea administrației publice locale este obligată, în termen de cel mult un an

de la numirea lui în funcție, să î-l asigure cu locuință (apartament sau casă) de

serviciu pe perioada de activitate în localitatea respectivă.

Susține că, conform răspunsului din 17 august 2006 i s-a comunicat că în

fondul locativ de stat nu se atestă spațiu locativ liber și administația publică locală

este în imposibilitate de a executa prevederile legislației locative în vigoare.

La 14 septembrie 2006 reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, prin care

1

a cerut obligarea acestuia de a-l asigura cu locuință (apartament sau casă) în raza

mun. Chișinău.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2007, menținută

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2008, a fost admisă acțiunea

și a fost obligat Consiliul municipal Chișinău de a-l asigura pe Varzar Eduard cu

spațiu locativ (apartament sau casă) în raza mun. Chișinău.

La 27 mai 2008 în adresa Consiliului municipal Chișinău a fost expediată

spre executare hotărîrea judecătorească din 24 decembrie 2007, care însă pînă în

prezent nu a fost executată.

Mai afirmă că pentru perioada lezării dreptului legal al reclamantului de

către Consiliul municipal Chișinău și anume 20 august 2006 – 31 mai 2008,

Varzar Eduard a avut de suportat un prejudiciu material și moral enorm. Astfel,

reclamantul a fost nevoit de a lua în locațiune un spațiu locativ. Conform

contractului de locațiune din 05 decembrie 2006, Varzar Eduard a închiriat

XXXXX, constituit dintr-o odaie cu suprafața totală de 44,5 mp, inclusiv cea

locativă de 15,9 mp. Termenul contractului a fost stabilit de 36 luni, începînd cu

data de 01 ianuarie 2007 și până la 30 decembrie 2009, la prețul chiriei de 2000

lei lunar. Respectiv, pentru întreaga perioadă de acțiune a prevederilor

contractului urma să achite 72000 lei, dar nu mai tîrziu de 28 februarie 2010. În

vederea executării obligațiilor contractuale, la 18 februarie 2010 reclamantul a

achitat în condițiile prevăzute de contract plata integrală a chiriei pentru întreaga

durata a locațiunii și anume 72000 lei, inclusiv 34000 lei pentru perioada 01

ianuarie 2007 – 31 mai 2008, perioadă în care Consiliul municipal Chișinău a

admis încălcarea dreptului acestuia la acordarea spațiului locativ.

Totodată, în perioada 20 august 2006 – 31 mai 2008, în care Consiliul

municipal Chișinău a admis încălcarea dreptului reclamantului la acordarea

spațiului locativ, acestuia i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, exprimat prin

suferințe psihice ca rezultat al refuzului Consiliului municipal Chișinău de a-i

acorda spațiu locativ, pierderile de efort și a timpului util (de odihnă) la studierea

actelor legislative ce reglementează raporturile juridice apărute, la întocmirea și

depunerea acțiunii cu privire la asigurarea cu spațiu locativ, necesitatea de a se

pregăti pentru participarea la ședințele de judecată pentru soluționarea litigiului și

pierderea timpului personal de odihnă și muncă, frustrarea condiționată de statutul

reclamantului (procuror), care activînd în organele Procuraturii, era în

imposibilitate de a dobîndi și de a exercita drepturile civile, cît și de necesitatea de

a recurge la soluționarea litigiului pe cale judiciară.

Astfel, aceste suferințe psihice ale reclamantului constituie un prejudiciu

moral ce se compensează, conform art. 1422 al. (1) Cod civil, prin echivalent

bănesc în mărime de 15000 lei.

Totodată, conform art. 25 al. (4) al Legii cu privire la contenciosul

administrativ, mărimea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată,

independent de prejudiciul material, în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăție a pîrîtului, dacă

2

vinovăția este o condiție a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanțele în

care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Solicită reclamantul încasarea de la Consiliul mun. Chișinău în beneficiul

lui Varzar Eduard prejudiciul material de 34000 lei și cel moral de 15000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 noiembrie 2013, a

fost admisă parțial acțiunea și a fost dispusă încasarea de la Consiliul mun.

Chișinău în beneficiul lui Varzar Eduard a prejudiciului material în sumă de

34000 lei și prejudiciul moral de 1000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2014, a fost admis

apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău, casată hotărîrea Judecătoriei

Centru municipiul Chișinău din 04 noiembrie 2013 și emisă o nouă hotărâre, prin

care acțiunea a fost respinsă ca depusă în afara termenului de prescripție

extinctivă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014, a fost

respins recursul declarat de către Varzar Eduard și menținută decizia Curții de

Apel Chișinău din 18 februarie 2014.

La 15 ianuarie 2015 Eduard Varzar a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014, solicitînd admiterea

acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și restituirea pricinii spre rejudecare

în aceeași instanță.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04 mai 2015 s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Eduard Varzari.

La 02 noiembrie 2017 Eduard Varzar, în mod repetat a depus cerere de

revizuire împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014,

solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și restituirea

cauzei la rejudecare în instanța de recurs.

Revizuentul Eduard Varzari, în motivarea cererii de revizuire a menționat

că instanța de recurs prin decizia din 15 octombrie 2014 a încălcat și aplicat

eronat normele de drept material și anume nu a aplicat prevederile legii

contenciosului administrativ și a Codului civil, dar a aplicat o lege care nu trebuia

să fie aplicată, legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În circumstanțele date, instanța de recurs nu a dat răspuns la cele mai

importante întrebări formulate în cererea de recurs. A fost lezat și dreptul de

proprietate a revizuientului asupra plății chiriei pe care o pretinde de la intimat,

ceea ce reprezintă o violare a art. 1 Protocolul 1 din Convenție.

În conformitate cu art. 452 alin. (1)-(11) Cod de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

examinare a cererii de chemare în judecată. Dacă examinarea cererii de revizuire

este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se

desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care

examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

3

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire depusă

de Eduard Varzar neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din

următoarele motive.

În conformitate cu prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură

civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

Totodată, în conformitate cu art. 451, alin. (4) Cod de procedură civilă, nu

se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleași temeiuri.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că, la 02 noiembrie 2017 Eduard Varzar, contrar

prevederilor art. 451 alin. (4) Cod de procedură civilă, în mod repetat, în baza

acelorași temeiuri, a depus cerere de revizuire.

În aceste circumstanțe și luând în considerație că argumentele

revizuentului au constituit deja obiect de examinare în instanța de revizuire,

precum și faptul că nu se admite depunerea repetată, în baza acelorași temeiuri, a

cererii de revizuire, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire

depusă de Eduard Varzar ca fiind inadmisibilă.

Colegiul judiciar al Curții Supreme de Justiție menționează că revizuirea

este o cale de atac de retractare și nu de reformare a hotărârii contestate, iar

retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului

stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui

litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. Din aceste considerente, legea

admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție statuează că admiterea revizuirii depuse de Eduard

Varzar, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor

juridice și ar constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra Moldovei, în

care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor

juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care

instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în

cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată

4

pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o

nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O

distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că cererea de

revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Eduard

Varzar, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014 în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eduard Varzar

împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Elena Covalenco

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5