3ra-1445/18 — cu privire la obligarea de a compensa valoarea spațiului locativ

Dosarul nr. 3ra-1445/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. D. Sușchevici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Gheorghe Romașcu, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnescu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Romașcu,

reprezentat de avocatul Alexandru Chisnescu împotriva Consiliului municipal

Chișinău cu privire la obligarea de a compensa valoarea spațiului locativ

împotriva deciziei din 3 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Gheorghe Romașcu și menținută hotărârea din

5 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care a fost respinsă

acțiunea

constată:

La 25 ianuarie 2016, Gheorghe Romașcu, reprezentat de avocatul Alexandru

Chisnescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal

Chișinău cu privire la obligarea de a acorda spațiu locativ sau de a compensa

valoarea spațiului locativ ce i se cuvine în mijloace bănești.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea din 11 decembrie 2006 a

Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din 21 martie 2007 a Curții

Supreme de Justiție, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să soluționeze

cererea lui și să emită decizia de repartizare a spațiului locativ din fondul

municipal conform normelor locative stabilite, care însă nu a fost soluționată

pozitiv până în prezent.

Astfel, din momentul pronunțării deciziei menționate și până în prezent,

dânsul nu a beneficiat de spațiu locativ, fiind nevoit să închirieze un spațiu locativ.

A relatat că la 7 noiembrie 2015, a expediat în adresa Consiliului municipal

Chișinău o petiție în sensul acordării spațiului locativ sau compensării valorii

1

acestuia în mijloace bănești, care însă a fost respinsă prin răspunsul Consiliului

municipal Chișinău nr. 1683/15 din 28 noiembrie 2015.

Ca urmare, la 1 decembrie 2015, a expediat în adresa pârâtului o cerere

prealabilă, care însă a fost lăsată fără examinare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 3, 5, 8, 16-19, 24-25 din

Legea contenciosului administrativ, art. 47, 53 din Constituția RM, 1, 28, 29, 37

Codul cu privire la locuințe.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtului de a-i acorda spațiu locativ

sau de a compensa valoarea acestuia în mijloace bănești.

La 22 noiembrie 2016, Gheorghe Romașcu, reprezentat de avocatul

Alexandru Chisnescu a depus cerere de concretizare a cerințelor din acțiune, prin

care a solicitat obligarea pârâtului de a-i compensa valoarea spațiului locativ ce i se

cuvine în mijloace bănești reieșind din valoarea medie de piață a locuinței

solicitate.

Prin hotărârea din 5 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca fiind nefondată.

Prin decizia din 3 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Gheorghe Romașcu și menținută hotărârea primei instanțe.

La 19 iulie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Gheorghe Romașcu,

reprezentat de avocatul Alexandru Chisnescu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală.

A remarcat că prima instanță a apreciat eronat circumstanțele de fapt și de

drept invocate în cererea de chemare în judecată, dat fiind faptul că s-a bazat pe

niște hotărâri și decizii definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată, care

însă sunt de o altă natură și țin de un alt obiect al litigiului, decât cel examinat și

anume, la obligarea intimatului de a emite decizia de repartizare a spațiului locativ

din fondul municipal conform normelor locative stabilite.

Iar acțiunea care a fost respinsă prin actele judecătorești contestate se referă

la obligarea intimatului de a acorda spațiu locativ sau de a compensa valoarea

spațiului locativ în mijloace bănești.

Astfel, emiterea unei decizii de repartizare a spațiului locativ și obligarea de

a acorda spațiu locativ sau de a compensa valoarea spațiului locativ în mijloace

bănești sunt două chestiuni diferite, dat fiind faptul că prima ține de convocarea și

luarea unei hotărâri colegiale de către consilierii municipali referitor asigurării unui

drept prevăzut de lege, iar cea de-a doua se referă la acordarea – darea nemijlocită

a bunului în natură sau compensarea lui în mijloace bănești.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

2

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 19 iulie 2018 împotriva deciziei din 3 iulie 2018 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Romașcu,

reprezentat de avocatul Alexandru Chisnescu nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Gheorghe Romașcu, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnescu,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

3

considera recursul declarat de Gheorghe Romașcu, reprezentat de avocatul

Alexandru Chisnescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Gheorghe Romașcu, reprezentat de avocatul Alexandru

Chisnescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

4