2ra-1521/17 — constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și repararea prejudiciului

2ra-1521/17 — constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Hadîrcă dosarul nr. 2ra-1521/17

instanța de apel: L. Bulgac, L. Popova, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru Iulian, de reprezentantul lui Gavriliță

Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXX și XXX, avocatul Ionaș Gheorghe împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gavriliță Vitalie,

Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXX și XXX împotriva Ministerului Justiției,

intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc,

Ungureanu Oleg cu privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și

repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești,

c o n s t a t ă:

La 23 iunie 2016, Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXX și XXX au

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc, Ungureanu Oleg cu

privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și repararea prejudiciului

moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești.

În motivarea acțiunii au invocat că Gavriliță Vitalie a înaintat Consiliului

municipal Chișinău cerere privind acordarea spațiului locativ în temeiul art. 38 alin. (1)

din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, iar prin răspunsul nr. G-

2364/06 din 17 august 2006 a fost informat că în fondul locativ de stat nu se atestă

spațiu locativ liber, fiind imposibilă executarea acesteia.

Afirmă, că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007,

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2008, a fost obligat

Consiliul municipal Chișinău să-l asigure pe Gavriliță Vitalie, cu toți membrii familiei

sale, cu spațiu locativ.

Menționează că la 05 august 2008 a fost expediată Consiliului municipal Chișinău

hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007, însă nu a fost executată, din

care considerente reclamanții au suportat prejudiciu moral.

1

Susțin că în perioada 16 noiembrie 2007 – 22 iunie 2016 au fost nevoiți să

închirieze spațiu locativ, achitînd plata chiriei ca rezultat al neacordării în folosință a

spațiului locativ de către Consiliul municipal Chișinău, adresîndu-se ultimului și

executorului judecătoresc cu cereri de executare a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2007.

Consideră că pentru perioada de întârziere a executării hotărîrii, prejudiciul moral

constituie în total echivalentul a 16200 de euro.

În urma concretizării acțiunii, solicită constatarea faptului de violare a drepturilor

prevăzute la art. 6 CEDO și art. 1 al Protocolului adițional la CEDO, precum și

încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007; încasarea din contul statului a

echivalentului sumei de 16200 de euro în monedă națională, cu titlu de prejudiciu

moral, a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 4000 de lei și cheltuielile de

judecată în sumă de 292,75 de lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 octombrie 2016,

corectată prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 octombrie 2016,

s-a admis parțial acțiunea, s-a constatat încălcarea dreptului reclamanților Gavriliță

Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXX la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

din 16 noiembrie 2007 cu privire la asigurarea cu spațiu locativ. S-a încasat din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamanților

Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXXX cu titlu de prejudiciu moral suma

de 2400 de euro convertiți în valută națională la data executării hotărîrii. S-a încasat din

contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

reclamantului Gavriliță Vitalie cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică suma de

4000 de lei și cu titlu de cheltuieli de eliberare a informației de la ÎS „Cadastru” suma

de 292,75 de lei. În rest s-au respins pretențiile. S-a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată în partea pretențiilor înaintate de XXXX împotriva Ministerului

Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul

judecătoresc, Ungureanu Oleg cu privire la constatarea violării art.6 și a dreptului la un

proces echitabil, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești, încasarea prejudiciului și a cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că Consiliul municipal Chișinău nu a

întreprins suficiente măsuri necesare în vederea executării conforme a documentului

executoriu, neglijînd exigențele și obligațiunile impuse de lege, precum și a neglijat

drepturile procesuale ale creditorului în cadrul procedurii de executare.

La fel, prima instanță a conchis că reclamanților Gavriliță Vitalie, Nichitin-

Gavriliță Ludmila și XXXX le-au fost cauzat un prejudiciu moral, însă valoarea

solicitată este exorbitant de mare, după cum invocă ultimii, considerînd că suma de

2400 de euro va compensa integral prejudiciul moral cauzat.

Cu referire la pretențiile înaintate de XXXX, prima instanță a constatat că în

privința ultimei nu a fost emisă hotărîre judecătorească irevocabilă care ar fi fost pusă în

executare, ba mai mult, aceasta s-a născut la XXXX, peste XXX ani de la emiterea

hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007, unde nu au fost examinate

pretențiile reclamantei XXX.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017 s-au respins apelurile

declarate de Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXXX, XXXX și Ministerul

Justiției și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La 08 iunie 2017 reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru Iulian a declarat

2

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante ale cauzei, aplicînd și interpretînd eronat normele de drept

material.

Menționează că, nu constituie neexecutare simpla întîrziere sau amînare a

executării hotărîrii, deoarece Consiliul municipal Chișinău nu neagă faptul că va

executa în viitor hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007.

Susține că hotărîrea a cărei neexecutare se invocă nu obligă administrația publică

locală să acorde spațiul locativ în proprietate privată ci în posesie și folosință.

Consideră că suma încasată nu constituie o reparație echitabilă în sensul art. 41

CEDO, fiind disproporționată în raport cu sumele acordate de CtEDO, iar reclamantul

nu a probat importanța executării hotărîrii prin prisma art. 118 din Codul de procedură

civilă, invocînd jurisprudența CEDO.

La 27 iunie 2017 reprezentantul lui Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila,

XXX și XXX, avocatul Ionaș Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, casarea parțială a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În argumentarea recursului a invocat motivele de fapt ale cauzei, menținînd că

instanțele inferioare au apreciat eronat circumstanțele importante ale cauzei și au

interpretat eronat normele de drept material.

Consideră faptul că suma încasată nu este una echitabilă în raport cu suferințele

psihice suportate, referindu-se la recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 01

noiembrie 2012.

Menționează că în pofida faptului că minorul XXX s-a născut ulterior hotărîrii

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007, acesta urma să locuiască împreună cu

familia în spațiul locativ care trebuia să fie acordat în baza hotărîrii menționate, iar

prin neexecutarea actului judecătoresc respectiv i s-a cauzat primei prejudicii morale

care urmau a fi reparate, invocînd dispozițiile art.51 și art.61 din Codul familiei și

jurisprudența CEDO în cauze similare.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul reține că din materialele cauzei nu se poate desprinde momentul

comunicării recurenților deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017 (f.d.136-

142), însă aceasta a fost expediată părților prin scrisoare de însoțire nr.3661-4 din 10

mai 2017 (f.d.143), iar cererile de recurs au fost depuse la 08 iunie 2017 și respectiv

27 iunie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe cererile de recurs

(f.d.147-150, 154-162). Prin urmare, calea de atac se consideră exercitată în termen.

Alegațiile din recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru

Iulian, precum că nu constituie neexecutare simpla întîrziere sau amînare a executării

hotărîrii, deoarece Consiliul municipal Chișinău nu neagă faptul că va executa în viitor

hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2007, nu pot fi reținute, întrucît

hotărîrea urmează a fi executată într-un termen rezonabil, or potrivit art. 70 alin. (1) din

Codul de executare documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau,

în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a

termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul

participanților la procedura de executare, interesul creditorului și conduita executorului

judecătoresc.

Mai mult, Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011 (în

continuare – Legea nr.87/2011), statul acordă o satisfacție echitabilă de la bugetul de

stat în caz de neexecutare în termen a unei hotărîri judecătorești, or potrivit art.1 alin.(1)

din aceeași lege, scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a unui

remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

și a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

4

Nu pot fi reținute nici argumentele precum că hotărîrea a cărei neexecutare se

invocă nu obligă administrația publică locală să acorde spațiul locativ în proprietate

privată ci în posesie și folosință, or obiectul acțiunii este distinct de cele invocate.

La fel, nu pot fi reținute cele invocate precum că suma încasată nu constituie o

reparație echitabilă în sensul art. 41 CEDO, fiind disproporționată în raport cu sumele

acordate de CtEDO, iar reclamantul nu a probat importanța executării hotărîrii prin

prisma art. 118 din Codul de procedură civilă, invocînd jurisprudența CEDO, deoarece

sunt declarative or, instanța de apel a examinat multiaspectual circumstanțele pricinii

prin prisma argumentelor invocate de recurent și probelor anexate la materialele cauzei

cu aplicarea corectă a normelor de drept material pertinente.

Din același raționamente nu pot fi reținute argumentele reprezentantului Gavriliță

Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXX și XXX, avocatul Ionaș Gheorghe, precum

că suma încasată nu este una echitabilă în raport cu suferințele psihice suportate,

referindu-se la recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 01 noiembrie 2012.

Mai mult, recomandările Curții Supreme de Justiție și hotărârile Plenului Curții

Supreme de Justiție reprezintă evaluări ale practicii judiciare existente și aserțiuni cu

privire la modul de punere în aplicare a legii, avînd caracter consultativ și nu pot

constitui baza formală a hotărîrilor judecătorești, pentru că nu sunt izvor oficial de

drept, iar practica națională pe asemenea categorii de litigii invocate în cererea de

recurs este diferită de respectiva cauză.

Cu referire la argumentele reprezentantului Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță

Ludmila, XXX și XXX, avocatul Ionaș Gheorghe, precum că în pofida faptului că

minorul XXX s-a născut ulterior hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2007, acesta urma să locuiască împreună cu familia în spațiul locativ care trebuia să

fie acordat în baza hotărîrii menționate, iar prin neexecutarea actului judecătoresc

respectiv i s-a cauzat primei prejudicii morale care urmau a fi reparate, invocînd

dispozițiile art.51 și art.61 din Codul familiei și jurisprudența CEDO în cauze similare,

or în privința minorului XXX nu a fost emisă nici o hotărîre care a fost pusă în

executare.

Totodată, dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile speței, iar jurisprudența

CEDO enunțată denotă circumstanțe diferite cauzei.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererile de recurs în esența

lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuate de reprezentanții recurenților

și o apreciere a probelor efectuate de aceștia care nu pot fi puse la baza recursului, însă

acestea au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele

inferioare prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu

dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar instanțele inferioare au interpretat

elocvent și au aplicat corect normele de drept incident speței, prin prisma

circumstanțelor importante ale cauzei.

Completul concluzionează că, din conținutul cererilor de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept ale pricinii, iar forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii ar putea fi

încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

5

aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în art. 432 din

Codul de procedură civilă aplicabil recursului.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentanții recurenților nu au invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de reprezentantul Ministerului

Justiției, Gainaru Iulian, de reprezentantul lui Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță

Ludmila, XXX și XXX, avocatul Ionaș Gheorghe, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de reprezentantul Ministerului Justiției, Gainaru Iulian, de

reprezentantul lui Gavriliță Vitalie, Nichitin-Gavriliță Ludmila, XXX și XXX,

avocatul Ionaș Gheorghe se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

6