2ra-2695/16 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil

2ra-2695/16 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță –V. Muntean dosarul nr. 2ra-2695/16

instanța de apel – N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Olaru

Ion și recursului declarat de Ministerul Justiției,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Olaru Ion împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Ungureanu Oleg

și Consiliul mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Olaru Ion și Ministerul Justiției și menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 12 mai 2016

c o n s t a t ă

La 01 martie 2016 Olaru Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Ungureanu Oleg

și Consiliul mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este veteran de război și activând

în cadrul Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială a Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, în urma acțiunilor de luptă pentru apărarea Independenței și

Integrității teritoriale a Republicii Moldova, a fost rănit în timpul obligațiunilor de

serviciu, fiind invalid de gradul II.

Menționează că, în conformitate cu prevederile art. 35 ale Legii cu privire la

poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu toate modificările ulterioare, colaboratorilor

poliției li se acordă de către organele publice locale, cel mult după trei ani de zile de la

angajare la serviciu, spațiu locativ sub formă de apartament sau casă separată conform

normelor stabilite de legislație.

Invocă prevederile art. 13 lit. d), art. 15 lit. u), art. 20 pct. (1) ale Legii nr.190 cu

privire la veterani din 08 mai 2003, potrivit cărora, statul acordă drepturi și facilități

suplimentare exprimate prin; acordarea, procurarea, construirea și întreținerea

1

locuințelor, cât și asigurarea prioritară cu spațiu locativ în conformitate cu legislația în

vigoare.

Susține că, conform deciziei Preturii sectorului Ciocana, mun. Chișinău,

reclamantul este atestat în rândul persoanelor, care necesită îmbunătățirea condițiilor

de trai, în lista pentru participanții la acțiunile militare din Transnistria - sub nr. ll.

Menționează că la 27 ianuarie 2009 s-a adresat cu o cerere către Primăria mun.

Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, în privința asigurării cu spațiu locativ în

conformitate cu prevederile art. 35 al Legii Republicii Moldova “cu privire la poliție„

nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu toate modificările ulterioare, art. 13 lit. d), art. 15 lit.

u), art. 20 pct. (i) ale Legii nr.190 cu privire la veterani din 08 mai 2003 și în

conformitate cu prevederile art. 1, 28, 29, 35, 37, 42, 44 ale Codului cu privire la

locuințe al R.S.S. Moldovenești nr. 306 din 03 iunie 1983.

Conform răspunsului parvenit de la Direcția generală locativ comunală și

amenajare a Consiliului Municipal Chișinău din 03 martie 2009 (0-113/09) la cererea

prealabilă a lui Olaru Ion, acestuia i s-a comunicat că, Direcția generală locativ

comunală și amenajare a examinat petiția referitor la problema locativă.

Legislația locativă în vigoare (art. 37 din Codul locativ) prevede acordarea

încăperilor de locuit acelor cetățeni, care se află la evidență (la locul de muncă sau la

locul de trai), în vederea îmbunătățirii condițiilor de locuit, potrivit ordinii de

succesiune stabilite în listele respective și în funcție de mărimea spațiului locativ dat în

exploatare și eliberat în centrul popular respectiv.

Prin urmare, problema asigurării cu locuință va putea fi soluționată în

conformitate cu prevederile legislației locative în vigoare, în funcție de fondul locativ

disponibil și cu respectarea ordinii de succesiune stabilite în liste.

Invocă că, luând în considerație, că nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către

autoritățile publice locale conform legislației în vigoare, locuiește în mun. Chișinău

într-o odaie în cămin cu membrii familiei, reclamantul a fost nevoit să se adreseze în

instanța de judecată pe 02 aprilie 2009 la Curtea de Apel Chișinău, depunând cerere

către Consiliul municipal Chișinău, prin care a solicitat recunoașterea dreptului său

împreuna cu membrii familiei la îmbunătățirea condițiilor de trai, obligarea Consiliului

municipal Chișinău să-l asigure împreună cu familia sa cu spațiu locativ întru

îmbunătățirea condițiilor de trai conform normelor stabilite de legislația în vigoare, și

încasarea prejudiciului moral.

Prin Hotărîrea Colegiului civil și de contencios administrativ a Curții de Apel

Chișinău din 12 iunie 2009, instanța de judecată a admis acțiunea parțial, recunoscând

dreptul lui Olaru Ion împreună cu membrii familiei sale la asigurarea cu spațiu locativ

conform normelor prevăzute de legislația în vigoare. A fost obligat Consiliul

municipal Chișinău să atribuie familiei lui Olaru Ion locuință conform normelor

prevăzute de art. 42 al Codului cu privire la locuințe. În rest, pretențiile au fost

respinse.

Prin Decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din

20 ianuarie 2010, instanța a respins recursul declarat de către Consiliul municipal

Chișinău și a menținut hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2009, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Olaru Ion împotriva Consiliului

2

municipal Chișinău cu privire la contestarea refuzului de a-l asigura cu spațiu locativ și

repararea prejudiciului moral.

Indică că, după intrarea în vigoare a Deciziei sus menționate, la 08 februarie

2010 reclamantul s-a adresat cu o cerere către șeful Oficiului de executare al sectorului

Centru mun. Chișinău, prin care a solicitat să contribuie la executarea hotărîrii Curții

de Apel Chișinău din 12 iunie 2009, menținută prin Decizia Colegiului Civil și de

Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2010 conform

legislației în vigoare.

Comunică că, conform încheierii executorului judecătoresc al Oficiului de

executare Centru al DE MJ RM s-a stabilit un termen de 15 zile debitorului Consiliului

municipal Chișinău, de a executa benevol cerințele documentului executoriu.

Prin răspunsul Direcției generale locativ-comunală și amenajare a Consiliului

municipal Chișinău, reclamantul a fost informat că organele publice locale din motivul

că sunt mai multe hotărîri judecătorești irevocabile neexecutate și din lipsa de surse

financiare, nu poate executa hotărîrea instanței de judecată.

Precizează reclamantul că hotărîrea judiciară nominalizată a rămas fără

executare până în prezent.

Mai indică că a înaintat în conformitate cu articolul 34 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, precum și cu art. 45 și art. 47 ale Regulamentului Curții Europene

a Drepturilor Omului, o cerere, în legătură cu faptul, că prin neexecutarea hotărîrii

Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2009, menținută prin Decizia Colegiului Civil și

de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2010, i se

încalcă în conformitate cu art. 6 al Convenției, dreptul la un proces echitabil.

Consideră reclamantul că prin neexecutarea Deciziei judecătorești menționate,

se încalcă și dreptul său la protecția proprietății, drept prevăzut de art. 1 al Protocolului

1 al Convenției.

Argumentează că, ca urmare a neexecutării hotărârii Colegiului civil și de

contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2009, menținută prin

Decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova din 20 ianuarie

2010, în baza Legii Republicii Moldova nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești menționate, instanța de judecată a dispus a acorda o

sumă de bani pentru orice prejudiciu material, moral, costuri și cheltuieli suportate de

către reclamant, hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2012,

prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Olaru Ion

către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Consiliul municipal Chișinău, executor judecătoresc

Igor Doroftei, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a constatat

violarea drepturilor reclamantului Olaru Ion prevăzute de art. 6 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al

Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale de către statul Republica Moldova și a încasat de la

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului prejudiciul

moral suportat pentru neexecutarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2009,

3

în mărime de 20 000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, ulterior fiind

menținută prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2013

și prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2013.

Consideră că, Consiliul municipal Chișinău și Guvernul Republicii Moldova nu

au întreprins nici o măsură întru executarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 12

iunie 2009, menținută prin Decizia Colegiului Civil și de Contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2010.

Menționează reclamantul că, pînă în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărîrii judecătorești

irevocabile.

Consideră că prin neexecutarea hotărârii menționate, i-a fost cauzat un

prejudiciu moral în sumă de 100 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 12 mai 2016, a

fost admisă parțial acțiunea, constatată încălcarea dreptului lui Olaru Ion la executarea

în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, dispusă încasarea din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Olaru Ion a prejudiciului moral de

25 000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016, a fost respins apelul

declarat de Olaru Ion și apelul declarat de Ministerul Justiției și menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 12 mai 2016.

La 07 octombrie 2016 Olaru Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea în parte a deciziei instanței de

apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată,

adoptată fără indicarea temeiurilor de drept ce au stat la baza admiterii cererii de apel.

Astfel, intimatul a invocat faptul că instanța de judecată a interpretat eronat

prevederile legale, a încălcat prevederile normelor de drept material și procedural și ca

rezultat a emis o hotărâre parțial neîntemeiată.

La 11 octombrie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei decizii de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată,

adoptată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și aprecierea

arbitrară a probelor

În circumstanțele date, instanța a ignorat prevederile Codului de Executare și

ale Legii nr. 113, care reglementează expres că executarea începe la cererea

creditorului. Prin urmare, în acest sens este relevant a menționa că orice acțiune a

executorului judecătoresc în vederea executării documentului executoriu, necesită

cererea creditorului.

Respectiv, în conformitate cu art. 4 Cod de Executare, creditorul dispune de

dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum și de a renunța la

executarea începută sau de a amâna pornirea ei, în limitele prescripției dreptului

stabilit.

4

Astfel, nu poate fi stabilită neântreprinderea tuturor măsurilor necesare în

vederea executării documentului executoriu nominalizat supra, în condițiile în care

nemijlocit creditorul/intimatul nu a dat dovadă de maximă diligență și voință întru

executarea documentului în beneficiul său.

Nu s-a luat în considerație nici faptul că de către autoritatea responsabilă de

executarea hotărîrii judecătorești au fost întreprinse toate măsurile care puteau fi

efectuate pentru executarea documentului vizat.

Consideră neîntemeiată decizia instanței de apel și în partea acordării

prejudiciului moral, deoarece instanța a ignorat prevederile art. 5 al Legii nr. 87 din 21

aprilie 2011, care prevede expres că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, instanța de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării

dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Olaru Ion și Ministerul Justiției, sunt inadmisibile din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Olaru Ion și recursul declarat de

Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Olaru Ion și recursul declarat de Ministerul Justiției asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Olaru Ion și recursul declarat de Ministerul Justiției ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Olaru Ion și recursul declarat de Ministerul Justiției se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

6