2ra-2748/16 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi si achitarea satisfactiei echitabile

Prima instanță: Judecătoria sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, Judecător – Vasilisa Muntean

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Eugenia Fistican, Veronica Negru

Dosar nr.2ra-2748/16

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2016 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ion

Goncearuc și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion

Goncearuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii executorul judecătoresc Liliana Zadorojniuc, Primăria or. Florești și

Consiliul orășenesc Florești, privind constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea prejudiciului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care au fost

respinse cererile de apel depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de

Ion Goncearuc,

co ns tată :

La 30 octombrie 2015 Ion Goncearuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitînd constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și

încasarea sumei de 45 000 (patruzeci și cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și

a sumei de 11 032 (unsprezece mii treizeci și doi) lei cu titlu de prejudiciu

material.

În motivarea cererii, Ion Goncearuc a indicat că deține funcția de judecător din

anul 2000 și activează în cadrul Judecătoriei Florești din 27 iulie 2000, beneficiind

în baza art.30 al Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995 (în

vigoare la momentul numirii în funcție) de dreptul la acordarea din partea

autorității publice a spațiului locativ. Din anul 2000 pînă în anul 2009 administrația

publică locală Florești, încălcând prevederile legislației în vigoare, i-a ignorat

drepturile legitime și nu i-a acordat spațiu locativ. Drept refuz la soluționarea

cererii prealabile, dânsul s-a adresat în instanța de judecată și prin hotărîrea

Judecătoriei Soroca din 19 octombrie 2009 Primăria or.Florești și Consiliul

orășenesc Florești au fost obligați să-l asigure cu spațiu locativ, în condițiile legii.

1

A mai indicat Ion Goncearuc că, pînă la moment, hotărîrea Judecătoriei Soroca

din 19 octombrie 2009 nu se execută, iar tergiversarea executării este condiționată

doar de acțiunile administrației publice locale din Florești, motiv pentru care, în

temeiul Legii nr.87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, a inițiat acțiunea civilă în

cauză. A solicitat încasarea prejudiciului moral și material, cauzat ca urmare a

încălcării dreptului la executarea în termen a hotărîrii judecătorești, din motiv că,

avînd domiciliul în sat. Ghindești, r-nul Florești, zilnic este nevoit să parcurgă

drumul dintre Ghindești și Florești, pe direcția tur-retur.

Prin încheierea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, din 18

decembrie 2015, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Liliana Zadorojniuc, Primăria or. Florești și Consiliul

orășenesc Florești

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, din 28

ianuarie 2016, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Goncearuc. A fost constatată încălcarea dreptului lui Ion Goncearuc la executarea

în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Soroca nr.3CA-44/09 din 19 octombrie

Republicii Moldova, în beneficiul lui Ion Goncearuc, prejudiciul material în

mărime de 11 032 (unsprezece mii treizeci și doi) lei și 25 000 (douăzeci și cinci)

lei mii în vederea reparării prejudiciului moral, iar în total 36 032 (treizeci și șase

mii treizeci și doi) lei. În rest, pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului moral

au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 au fost respinse cererile

de apel depuse de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Ion Goncearuc.

A fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău,

din 28 ianuarie 2016.

La 14 august 2016 Ion Goncearuc a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 25 iunie 2016, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii instanței de fond, în partea respingerii pretențiilor ce ține de prejudiciul

moral, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie admise

pretențiile privind încasarea sumei de 45 000 (patruzeci și cinci mii) lei.

În motivarea cererii indică recurentul că la determinarea compensației pentru

prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărîrii judecătorești urmează să se țină cont de faptul că termenul de

neexecutare depășește 5 ani, în această perioadă fiind nevoit să se deplaseze zilnic

30 km de la domiciliu la serviciu și înapoi.

2

Consideră că suma de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei nu este în corelație cu

circumstanțele cauzei, fiind disproporțională cu sumele acordate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului în cazuri similare.

La 02 septembrie 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea cererii a indicat că instanța de judecată ierarhic inferioară a aplicat

eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar argumentele părților și

probele anexate la materialele dosarului.

Susține că neexecutarea hotărîrii judecătorești nu poate fi imputată exclusiv

organelor responsabile de executarea documentului executoriu, ori la caz

executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile posibile care puteau fi

întreprinse.

Mai indică că autoritățile publice locale din Florești nu au negat și nu neagă

faptul că vor executa în viitor hotărîrea instanței de judecată, însă la moment nu

dispun de spațiu locativ disponibil. Totodată, prejudiciul material pretins nu poate

fi compensat în condițiile în care hotărîrea judecătorească neexecutată stipulează

dreptul de chirie și nu de proprietate, iar suma pretinsă cu titlu de prejudiciu moral

este exagerată și neechitabilă.

Analizînd temeiurile invocate în cererile de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de Ion

Goncearuc și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind

inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură

Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

3

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

În speță, criticile aduse de recurenți, însoțite de vasta argumentare a

circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriile puncte de

vedere, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al

recursurilor, fiind lipsite de esență și care evidențiază simplul fapt al dezacordului

recurenților cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursurilor.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurenților în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestora nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursurilor ca fiind admisibile. Mai mult ca atît, Completul notează că,

în esență, argumentarea expusă în cererile de recurs, este similară argumentării

expuse în cererile de apel din 15 februarie 2016 (Ion Goncearuc) și 19 aprilie 2016

(Ministerul Justiției al Republicii Moldova), asupra cărora instanța de apel s-a

expus cu suficientă claritate, circumstanță care evidențiază caracterul iluzoriu al

criticilor aduse de recurenți.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ion Goncearuc și de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

4

Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari

Maria Ghervas

5