2ra-2938/16 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecătoresti si repararea prejudiciului

2ra-2938/16 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecătoresti si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A.Negru dosarul nr.2ra-120/17

instanța de apel: Iu.Cimpoi, N.Simciuc, A.Pahopol

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției al Republicii Moldova în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Spiridonov Oleg împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Consiliul mun.

Chișinău și executorul judecătoresc Talmaci Roman cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

violării drepturilor sale prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

și repararea prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, prin care s-au

respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Spiridonov

Oleg și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

20 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 14 aprilie 2016, Spiridonov Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Talmaci Roman cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și violării drepturilor sale prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, din anul

1988 până în anul 2005 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar

începând cu luna septembrie 2005, este pensionar.

Menționează că, este veteran de război, participant la lupte pentru apărarea

independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova.

Susține că în legătură cu faptul că, nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către

autoritățile publice locale conform legislației în vigoare, nu a dispus și nici nu

dispune în prezent de spațiu locativ conform legislației în vigoare, la 01 februarie

2008, a fost nevoit să se adreseze în instanța de judecată cu cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat recunoașterea

dreptului său la spațiu locativ și obligarea asigurării cu spațiu locativ în conformitate

cu normele stabilite de legislația în vigoare.

Afirmă că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 a fost admisă

acțiunea și a fost obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde lui și membrilor

familiei sale spațiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislație, iar

ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008 a fost respins

recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea primei

instanțe.

Relevă că, la 07 octombrie 2008, s-a adresat cu o cerere la șeful Oficiului de

executare Centru, mun. Chișinău, prin care a solicitat executarea hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008.

Suplimentar a menționat că, potrivit încheierii executorului judecătoresc al

Oficiului de executare Centru, mun. Chișinău, Victoria Eremia din 16 iunie 2008, a

fost stabilit termen de 15 zile debitorului - Consiliului municipal Chișinău de a

executa benevol documentul executoriu.

Invocă că, prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău a fost informat că, organele

publice locale din motivul că, sunt mai multe hotărâri judecătorești irevocabile

neexecutate și din lipsa de surse financiare, cât și din motivul crizei acute de spațiu

locativ nu pot executa hotărârea instanței de judecată.

Astfel, toate eforturile întreprinse în vederea realizării dreptului său nu au dat

rezultate, hotărârea judecătorească menționată rămânând neexecutată până în prezent.

Mai invocă că, Consiliul mun. Chișinău și Guvernul republicii Moldova nu au

întreprins nici o măsură întru executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai

2008, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008.

Opinează reclamantul că, prin neexecutarea hotărârii judecătorești i-au fost

violate dreptul său garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și dreptul său la protecția

proprietății garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

2

Totodată, consideră reclamantul că, i-a fost cauzat prejudiciu moral în sumă de

100000 lei.

Cere, reclamantul, constatarea faptului încălcării dreptului său la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și violării drepturilor sale prevăzute de

art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și art. l din Primul Protocol adițional la Convenție, încasarea din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM a sumei de 100 000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 iunie 2016 acțiunea a

fost admisă parțial, a fost constatată încălcarea dreptului lui Oleg Spiridonov la

executare în termen rezonabil garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și dreptului la proprietate

garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în

perioada 07 octombrie 2008 - 14 aprilie 2016 a hotărârii Curții de Apel Chișinău din

06 mai 2008, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008 și a

fost încasată de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Oleg Spiridonov suma de 40 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din mai 2008 în

perioada 07 octombrie 2008 - 14 aprilie 2016, în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Spiridonov Oleg.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 s-au respins

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Spiridonov Oleg și

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

20 iunie 2016.

La 23 noiembrie 2016, în termenul prevăzut de lege, Spiridonov Oleg a declarat

recurs, solicitând cu admiterea recursului, casarea în parte (modificarea) a deciziei

instanței de apel, hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, a indicat că, instanțele de

judecată au interpretat și aplicat eronat normele de drept material.

Totodată, recurentul a reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată și

cele indicate în cererea de apel.

Suplimentar a menționat că, în urma constatării faptului încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții

echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului material, moral,

3

precum și cheltuielile de judecată, și în acest sens se ține cont de caracterul individual

al fiecărei cauze.

Astfel, la aprecierea prejudiciului material se va lua în calcul perioada reală de

neexecutare (între dies a quo și dies ad quern) și calculul sumelor cu titlu de

prejudiciu material real suportat și penalități (dobânzi de întârziere) calculate prin

prisma Codului Civil.

Prin urmare, făcând referire la jurisprudența CtEDO în cazurile de neexecutare,

se constată că, mărimea acesteia este de aproximativ 600 euro pentru 12 luni de

întârziere și a câte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întârzieri,

iar în materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele acordate cu titlu

de prejudiciu moral variază între 1 000 euro și 2 500 euro, pentru 5 sau 10 ani.

Concretizează recurentul că, prejudiciul moral pe care-l solicită a fi încasat, în

baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 în sumă de 100 000 lei, derivă din perioada de

timp pentru neexecutarea hotărârii menționate, și anume, devenirii irevocabile a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 și corespunde exact cu

jurisprudența CEDO în cazurile de neexecutare.

Așadar, instanța de fond a subapreciat considerabil și neîntemeiat compensarea

prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei pentru un termen de neexecutare a

hotărârii judecătorești mai mare de 8 ani.

La aprecierea sumei date, instanțele de judecată nu au luat în considerare și

importanța cauzei, asigurarea cu spațiu locativ, cauzarea prejudiciului material și

moral suportat.

Totodată, prin cererea de recurs, recurentul a solicitat respingerea cererii de

recurs declarată de Ministerul Justiției.

Ulterior, la 13 decembrie 2016, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiției

al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de apel a interpretat și

aplicat eronat normele de drept material.

Totodată, recurentul a reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată și

cele indicate în cererea de apel.

Menționează că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel la emiterea soluțiilor

nu au apreciat și faptul că, o întârziere în executarea hotărârii judecătorești poate fi

justificată în anumite circumstanțe, iar la caz, reieșind din conținutul raportului

motivat prezentat de către executorul judecătoresc, se reține că, autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecătorești, a întreprins toate măsurile posibile

și raționale în vederea executării documentului executoriu.

Totodată, în ce privește comportamentul executorului judecătoresc, se denotă că,

acesta a întreprins toate măsurile necesare în vederea executării documentului

4

executoriu, iar în temeiul art. 44 alin. (5) Cod de executare, urmează să i se acorde și

executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării

silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop.

Mai mult ca atât, se constată că unii din factorii care a afectat și afectează

procedura de executare a hotărârii judecătorești din speță, ține în mod direct și de

comportamentul pârților, în persoana debitorului.

Astfel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel la emiterea

deciziei nu a apreciat corespunzător principiul de bază privind sarcina probării

prejudiciului moral, și anume, că această sarcină nu poate fi pusă pe seama

intimatului, dar urmează a fi apreciată individual pentru fiecare caz, luându-se în

considerare în mod obligatoriu argumentele ambelor părți în proces și excluzîndu-se

pretenții excesive și exagerate în raport cu criteriile stabilite și principiul general al

echității.

Subsecvent celor expuse, precizăm că în anumite situații acordarea de satisfacții

pecuniare/bănești nu constituie o regulă generală, dar fiind o excepție de la această

regulă.

În opinia recurentului, nu s-a confirmat existența culpabilității organelor de

executare în procesul de executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

Consideră neîntemeiată decizia instanței de apel se explică și prin faptul că, de

către intimat nu au fost prezentate probe veridice, pertinente și concludente care să

confirme expres că, acestuia i-a fost cauzat un anumit stres și frustrare, ca rezultat al

încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești. Or, potrivit art.

5 al Legii nr. 87, simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor invocate în

cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Spiridonov

Oleg și Ministerul Justiției urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Spiridonov Oleg și

Ministerul Justiției sunt declarative și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței

de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către Spiridonov Oleg și

Ministerul Justiției în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează și faptul că conform articolului 13 din Convenția Europeană

recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cât și în drept. Un astfel de

recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase și

legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova,

nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

6

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de către Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7