2ra-926/22 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoresti, repararea prejudiciului

2ra-926/22 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoresti, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-926/22

2-21046045-01-2ra-20072022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: M. Frunze)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, O. C ojocaru)

D E C I Z I E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Spiridonov Oleg,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și

executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii, constatarea încălcării art. 6 al Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului 1

adițional Convenției, repararea prejudiciului material și moral cauzat și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 februarie 2021, Spiridonov Oleg a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și

executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii, constatarea încălcării art. 6 al Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului 1

adițional Convenției, repararea prejudiciului material și moral cauzat și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în Organele Afacerilor Interne ale

Republicii Moldova din anul 1988 până în anul 2005 (Brigada de Poliție cu Destinație

Specială “FULGER”), în prezent fiind pensionar al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova. Totodată a menționat că, este veteran de război, participant la lupte

pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova.

1

A notat că, la data de 14 decembrie 2007 s-a adresat cu o cerere către Primăria mun.

Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, în privința asigurării cu spațiu locativ conform art.

35 al Legii cu privire la politie nr. 416 din 18 decembrie 1990.

A menționat că, la data de 25 decembrie 2007 conform răspunsului parvenit de la

Direcția Generală Locativ Comunală și Amenajare a Consiliului Municipal Chișinău,

reclamantul a fost informat că problema locativă este luată la control și urmează să fie

soluționată pe parcurs, în funcție de fondul locativ disponibil, cât și întreprinderea unor

măsuri radicale în acest sens de către organele ierarhic superioare de stat.

Astfel, a susținut că, nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către autoritățile publice

locale conform legislației în vigoare, nu a dispus și nici nu dispune în prezent de spațiu

locativ conform legislației în vigoare, locuiește în mun. Chișinău în chirie cu familia.

A mai menționat că, la data 01 februarie 2008 s-a adresat la Curtea de Apel

Chișinău, depunând o cerere către Consiliul Municipal Chișinău, prin care a solicitat să

fie recunoscut dreptul la asigurarea cu spațiu locativ, cât și obligarea Consiliului

Municipal Chișinău să îl asigure cu spațiu locativ în conformitate cu normele stabilite

de legislația în vigoare.

Mai mult, a notat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg împotriva Consiliului

Municipal Chișinău privind asigurarea cu spațiu locativ. S-a obligat Consiliul Municipal

Chișinău să-i acorde lui Spiridonov Oleg și membrilor familiei sale spațiu locativ, în

conformitate cu normele stabilite de legislație. Hotărârea fiind cu drept de recurs la

Curtea Supremă de Justiție în termen de 15 zile.

Astfel, a precizat că, Consiliului Municipal Chișinău, nefiind de acord cu hotărârea

pronunțată, a depus recurs, prin care a solicitat instanței de judecată a admite cererea de

recurs cu casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, cu pronunțarea unei

noi decizii prin care să se respingă integral cererea lui Spiridonov Oleg către Primăria

mun. Chișinău și Consiliul Municipal Chișinău.

Reclamantul a precizat că, prin decizia Colegiului civil și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008, a fost respins recursul

declarat de către Consiliul Municipal Chișinău. S-a menținut hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 06 mai 2008, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui

Spiridonov Oleg împotriva Consiliul Municipal Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ.

Așadar, a punctat că, după intrarea în vigoare a deciziei judecătorești, la data de 07

octombrie 2008, Spiridonov Oleg s-a adresat cu o cerere către Șeful oficiului de

executare a sectorului Centru, mun. Chișinău, prin care a solicitat să contribuie la

executarea hotărârii enunțate supra.

A accentuat că, potrivit încheierii executorului judecătoresc al oficiului de

executare Centru, Victoria Eremia din 16 iunie 2008, s-a stabilit termen de 15 zile

debitorului Consiliului Municipal Chișinău, de a executa benevol cerințele

documentului executoriu. Însă, prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău, reclamantul a

fost informat că organele publice locale, din motivul că sunt mai multe hotărâri

judecătorești irevocabile neexecutate și din lipsa de surse financiare, cât și din motivul

crizei acute de spațiu locativ nu poate executa hotărârea instanței de judecată.

2

Totodată a notat că, prin încheierea executorului judecătoresc documentul

executoriu a fost strămutat spre executare executorului judecătoresc Roman Talmaci.

În consecință, a specificat faptul că, urmare a neexecutării hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 06 mai 2008, în baza Legii Republicii Moldova nr. 87 din 21 aprilie 2011,

instanța de judecată a dispus a acorda o sumă de bani pentru orice prejudiciu material,

moral, costuri și cheltuieli suportate de către reclamant (Hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 20 iunie 2016, menținută prin Decizia Curții de Apel Chișinău din

03 noiembrie 2016 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2017).

Așadar, a punctat că, a înaintat la CEDO o cerere în conformitate cu articolul 34 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și cu articolele 45 și 47 ale

Regulamentului Curții, în legătură cu faptul, că prin neexecutarea Hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008, se încalcă art. 6 al Convenției, adică a dreptului

reclamantului la un proces echitabil și dreptul la protecția proprietății, drept prevăzut de

art. 1 al Protocolului 1 al Convenției.

Totodată a învederat că, prin Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului

pronunțată la 07 iulie 2015 în cauza Morari și Spiridonov versus Republica Moldova

cererea nr. 4771/09 și 7170/09, s-a constatat că se încalcă art. 6 al Convenției, adică a

dreptului reclamantului la un proces echitabil și se încalcă și dreptul acestuia la protecția

proprietății, drept prevăzut de art.1 al Protocolului 1 al Convenției.

Reclamantul a specificat că, mai apoi, având în vedere că nu se execută în

continuare decizia judecătorească, la data de 14 aprilie 2016 reclamantul a depus o

cerere de chemare în judecată la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Astfel, a indicat că, prin hotărârea din 20 iunie 2016 a Judecătoriei Chișinău, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Spiridonov Oleg și s-a încasat din bugetul de stat

prejudiciul moral în sumă de 100 000 de lei și cheltuielile de judecare a pricinii. De

asemenea, s-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil garantat

de art. 6 par. 1 CEDO și dreptului la proprietate, garantat de art.1 al Protocolului 1 la

CEDO, admisă prin neexecutarea în perioada 07 octombrie 2008 – 14 aprilie 2016 a

hotărârii emise de Curtea de Apel Chișinău din 06 mai 2008, menținută prin decizia

Colegiului Civil și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 23 iulie

2008.

Totodată, s-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Spiridonov Oleg,

suma de 40 000 de lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil, în perioada 07 octombrie 2008 – 14 aprilie 2016 a

hotărârii emise de Curtea de Apel Chișinău la 06 mai 2008, menținută prin decizia

Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 23 iulie

Nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, reclamantul Spiridonov Oleg, a depus

cerere de apel. Iar, prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, s-au

respins cererile de apel declarate de către Ministerul Justiției și de către Spiridonov

Oleg. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 iunie 2016 în

3

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Spiridonov împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul Municipal Chișinău și executorul

judecătoresc, Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și violării drepturilor sale prin neexecutarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

Nefiind de acord cu decizia pronunțată, Spiridonov Oleg a depus cerere de recurs.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2017, recursurile declarate de

către Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției au fost considerate inadmisibile.

A opiniat că, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, menținută prin

decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din

23 iulie 2008, rămâne fără executare până în prezent.

În context a comunicat că, la 23 martie 2017 a înaintat repetat la CEDO o cerere în

conformitate cu articolul 34 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și cu

articolele 45 și 47 ale Regulamentului Curții, în legătură cu faptul că prin neexecutarea

hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, menținută prin decizia Colegiului

Civil și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008, se

încalcă art. 6 al Convenției, adică a dreptului reclamantului la un proces echitabil. De

asemenea, prin neexecutarea deciziei judecătorești menționate, se încalcă și dreptul

reclamanului la protecția proprietății, drept prevăzut de art. 1 al Protocolului 1 al

Convenției.

De altfel, a remarcat că, la 11 decembrie 2017, Spiridonov Oleg a depus o altă

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu

Consiliul municipal Chișinău, executorul judecătoresc Roman Talmaci, conform Legii

Republicii Moldova nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, pe o altă perioadă de neexecutare.

Arată că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 martie 2018,

s-a admis parțial acțiunea lui Spiridonov Oleg. S-a constatat încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil garantat de art.6 CEDO și dreptului la proprietate,

garantate de art.1 Protocol 1 adițional la CEDO a lui Spiridonov Oleg, admisă prin

neexecutarea în perioada de 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017 a hotărîrii Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008. S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui

Spiridonov Oleg, prejudiciul material în mărime de 42 000 lei, plata pentru chirie, pentru

perioada de 01 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2017 și prejudiciul moral în mărime de 20

000 de lei cauzat prin neexecutare în termen rezonabil a hotărîrii Curții de Apel Chișinău

din 06 mai 2008. S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Spiridonov

Oleg cheltuielile de judecată în mărime de 277 de lei.

În rest pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului moral s-au respins ca

neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, Spiridonov Oleg a depus cerere de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, s-au respins cererile

de apel declarate de către Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 12 martie 2018.

Nefiind de acord cu decizia pronunțată, Spiridonov Oleg a depus cerere de recurs.

4

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 martie 2019, recursurile declarate

de către Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției au fost considerate inadmisibile.

Astfel, a informat că la 22 aprilie 2019 din nou a depus la CEDO o cerere în

conformitate cu articolul 34 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și cu

articolele 45 și 47 ale Regulamentului Curții, deoarece țin de același subiect, în legătură

cu faptul că prin neexecutarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008,

menținută prin Decizia Colegiului Civil și de Contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 23 iulie 2008, se încalcă art. 6 al Convenției și art. 1 al

Protocolului 1 al Convenției.

Reclamantul a specificat că, la 10 iunie 2019 a depus o altă cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Consiliul Municipal

Chișinău, executor judecătoresc Talmaci Roman, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, pe o altă perioadă de

neexecutare.

Prin hotărârea din 23 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg; s-a constatat faptul

încălcării dreptului lui Spiridonov Oleg la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 pentru perioada 09 ianuarie 2018 – 09 iunie

2019; s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Spiridonov Oleg suma de 20 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 81 000 de lei, cu titlu de prejudiciul

material, suma de 495,60 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, Spiridonov Oleg a contestat-o cu apel,

iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2020, s-a respins cererea de apel

declarată de către Spiridonov Oleg și s-a respins apelul incident declarat de către

Ministerul Justiției.

Respectiv, nefiind de acord cu această decizie pronunțată, Spiridonov Oleg a depus

cerere de recurs. Iar, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2020,

s-a declarat inadmisibil recursul declarat de către Spiridonov Oleg împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2020, încheierea fiind irevocabilă.

Consideră că, hotărârea judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea, ci, cu

executarea ei. Astfel, conchide că i se aduc ingerințe drepturilor lui prevăzute de art. 6

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Pretinde că, neexecutarea ulterioară a hotărârii în favoarea sa va încălca dreptul lor

garantat de articolul 6 § 1 a Convenției. Datorită eventualei neexecutări a hotărârii

judecătorești în favoarea sa, el nu poate beneficia de bunurile sale și, astfel, în consecință

se încalcă dreptul său la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr.

1 la Convenție.

A mai indicat că, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, menținută

prin decizia Colegiului Civil și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

din 23 iulie 2008, devenind irevocabilă și executorie, Spiridonv Oleg nu a putut să

obțină executarea acestei hotărâri. Prin urmare, există o violare a articolului 1 al

Protocolului nr. 1 la Convenție.

5

Astfel, a susținut că, Consiliul municipal Chișinău și Guvernul Republicii Moldova

nu au întreprins nici o măsură întru executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06

mai 2008, menținută prin deciziei Colegiului civil și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008.

Totodată a relatat că, prejudiciul material suportat este doar probat și solicitat de

către Spiridonov Oleg pentru perioada de neexecutare din 10 iunie 2019 – 10 februarie

2021, în sumă de 90 000 de lei, plata pentru chirie, pentru 20 luni - dintre care 20 luni

X 4 500 de lei lunar = 90 000 de lei, pentru spațiu locativ închiriat cu familia sa și care

consideră că este o sumă rezonabilă, probată prin înscrisurile anexate și anume,

contractul de locațiune din 09 ianuarie 2018, recipisă- declarație a locatorului-

proprietarului, prin care se confirmă achitarea chiriei lunare, chitanțele de plată care

confirmă achitarea impozitului pe venit pentru chiria apartamentului.

A concretizat că prejudiciul moral pe care îl solicită în prezenta cerere de chemare

în judecată în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 în sumă de 100 000 de lei, derivă din

perioada de timp pentru neexecutarea hotărârii menționate, din 10 iunie 2019 – 10

februarie 2021 și se încadrează în sumele acordate de CEDO pe cazuri similare cît și

conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 24 decembrie 2012.

A mai adăugat că, autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești,

care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în

vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile, ca urmare Spiridonov Oleg nu a

putut beneficia de succesul obținut în urma examinării litigiului, care se referă la

asigurarea cu spațiu locativ, fapt ce denotă că hotărîrea adoptată în favoarea

reclamantului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

De altfel, a remarcat că, până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu, dar și de a pretinde debitorului

Consiliului municipal Chișinău încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în

privința sa și de a cere repararea prejudiciului material și moral cauzat printr-un astfel

de tratament.

Reclamantul a precizat că, pe parcursul unui termen îndelungat, a suportat o

încordare psihică, retrăiri, stare de stres, circumstanțe legate de suferințe morale, atât

psihice, cât și fizice.

Spriridonov Oleg a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată; constatarea

faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 06 mai 2008, violarea drepturilor prevăzute de articolul 6 a Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și Articolul

1 al Protocolului 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale de către Statul Republica Moldova; încasarea din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Spiridonov Oleg

suma în mărime de 100 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, pentru neexecutarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, menținută prin decizia Colegiului

civil și de contencios administrativ ai Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008,

pentru perioada de timp 10 iunie 2019-10 februarie 2021; încasarea din bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Spiridonov Oleg suma în mărime

6

de 90 000 lei plata pentru chirie, cu titlu de prejudiciul material pentru 20 luni și

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 660 lei.

Prin hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cerere de

chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg a fost admisă parțial. S-a constatat

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil, garantat de art. 6 par.1 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și dreptul de

proprietate garantat de art. 1 al Protocolului 1 adițional Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale lui Spiridonov Oleg prin neexecutarea în

perioada 10 iunie 2019 - 10 februarie 2021 a hotărârii Colegiului de contencios

administrativ al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, menținută prin decizia

Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 23 iulie

2008.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Spiridonov Oleg prejudiciul moral în mărime de 22 000 de lei, prejudiciul material

în mărime de 90 000 de lei, iar în total suma de 112 000 de lei.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Spiridonov Oleg cheltuielile de judecată în mărime de 660 de lei.

În rest, cererea de chemare în judecată înaintată de Spiridonov Oleg împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și executorul

judecătoresc Roman Talmaci s-a respins ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la data de 03 iunie 2021, Spiridonov Oleg a

depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii

de chemare în judecată.

La 07 iunie 2021, a contestat cu apel hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, reprezentantul Ministerului Justiției, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Spiridonov Oleg și s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției.

S-a casat integral hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

și a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg către

Ministerul Justiției al RM, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și executorul

judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, constatarea

încălcării art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale și art. 1 al Protocolului 1 adițional Convenției, repararea prejudiciului

material și moral cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 5 din Codul de procedură civilă, art. 1 alin.

(1) și (2), art. 2 alin. (1), (2) și (3), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești, art. 19 alin. (1)-(3) și (5), 320 alin. (1)-(4), 1998, 2025, 2036

7

alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), prevederile art. art.

35 al Legii cu privire la poliție nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 (abrogată prin Legea

nr. 320 din 27.12.2012 ), art. 28 al Codului cu privire la locuințe nr. 2718 din 03 iunie

1983 (abrogat prin Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015), Colegiul a considerat necesar de a

nota faptul că acordarea spațiului locativ reclamantului a reieșit din calitatea acestuia de

colaborator al Poliției, pierderea acestei calități are drept efect și pierderea dreptului

reclamantului la spațiu locativ în corespundere cu legislația pusă la baza emiterii

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008.

Astfel, Colegiul a reiterat că reclamantul recunoaște în acțiune că a activat în

organele Ministerului Afacerilor Interne din anul 1988 până în anul 2005, iar dispoziția

instanței judecătorești privind asigurarea reclamantului cu spațiu locativ nu viza,

inclusiv potrivit prevederilor Legii cu privire la Poliție, transmiterea în proprietatea

reclamantului a spațiului locativ corespunzător, ci doar transmiterea în posesie și

folosință în calitate de spațiu locativ de serviciu, prevederi privind transmiterea în

proprietate a spațiului locativ lipsind și din hotărârea judecătorească.

Prin urmare, Colegiul a concluzionat că pierderea de către reclamant a calității de

colaborator de Poliție are drept efect și pierderea dreptului acestuia la spațiu locativ în

calitate de polițist, astfel încât acesta nu mai poate pretinde la asigurarea sa cu spațiu

locativ și, astfel, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 a devenit caducă și

a căzut în desuetudine.

Mai mult, Colegiul a reținut că conform jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, potrivit căreia prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în

circumstanțele în care hotărârea judecătorească nu stipulează un titlu de proprietate, ci

doar folosința și posesia (cauza Panov contra Moldovei, nr.37811/04 paragraf 27-28).

În consecință, Colegiul a constatat că reclamantul/apelant nu poate pretinde

compensarea de către stat a prejudiciului pretins cauzat prin neexecutarea unei hotărâri

judecătorești de asigurare cu spațiu locativ de serviciu după pierderea de către reclamant

a dreptului la spațiu locativ de serviciu, deoarece statul nu avea, potrivit legislației puse

la baza emiterii hotărârii judecătorești din 06 mai 2008, obligația de a transmite

reclamantului spațiu locativ în proprietate, ci doar în folosință și posesie, unica

interpretare legală ce se referă la dispoziția Legii și a instanței judecătorești privind

asigurarea polițistului cu spațiu locativ, iar pierderea acestei calități exclude dreptul

reclamantului la asigurarea cu spațiu locativ și, respectiv, a dreptului acestuia de a

pretinde în urma pierderii calității de Polițist a asigurării sale cu spațiu locativ.

Subsecvent, Colegiul a conchis că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai

2008 nu mai este executorie în raport cu reclamantul după pierderea de către acesta a

funcției de colaborator al Poliției, motiv pentru care, în cumul cu constatările expuse

mai sus, se constată lipsa dreptului reclamantului de a pretinde compensarea

prejudiciului moral pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind asigurarea

cu spațiu locativ în folosință pentru perioada de după pierderea dreptului de beneficiere

de spațiu locativ de serviciu.

Distinct din cele constatate, Colegiul a considerat că executarea hotărârii

judecătorești din 06 mai 2008 nu poate fi realizată arbitrar, contrar ordinii stabilie de

8

legislația în vigoare, concluzie fortificată și prin lipsa în textul hotărârii judecătorești a

vreunei concluzii privind survenirea rândului apelantului la acordarea spațiului locativ.

Totodată, Colegiul a reținut că autorităților statale nu le este imputabilă vreo faptă

ilicită ce ar fi determinat prejudicierea intimatului ca urmare a neexecutării hotărârii

judecătorești vizate în perioada invocată de acesta.

Or, autorităților statale nu le este imputabilă vreo faptă ilicită ce ar fi determinat

prejudicierea intimatului ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești vizate în

perioada invocată de acesta.

Concomitent, Colegiul a remarcat că ulterior emiterii hotărârii judecătorești

nominalizate, statul a determinat o modalitate de soluționare a chestiunilor aferente

asigurării locuințelor de serviciu a funcționarilor publici cu statut special angajați în

Ministeriul Afacerilor Interne, inclusiv reieșind din lipsa spațiului locativ, prin

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de achitare a indemnizației pentru

închirierea spațiului locativ funcționarilor publici cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne prin hotărârea Guvernului nr. 646 din 10 iulie 2018.

Or, punctul 1 al Regulamentului indicat prevede că prezentul Regulament are drept

scop stabilirea modalității de compensare a cheltuielilor pentru închirierea spațiului

locativ de către funcționarii publici cu statut special angajați în Ministeriul Afacerilor

Interne pe perioada de îndeplinire a serviciului.

Deci, statul a adoptat un remediu efectiv pentru soluționarea chestiunilor de

asigurare cu spațiu locativ a funcționarilor publici cu statut special angajați în

Ministeriul Afacerilor Interne în condițiile lipsei locuințelor de serviciu, astfel încât

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 a căzut în desuetudine în condițiile

imposibilității executării acesteia din cauza lipsei spațiului locativ pasibil de a fi atribuit

apelantului, a neprobării survenirii rândului acestuia la acordarea locuinței de serviciu

și a instituirii unei alte modalități de asigurare cu spațiu locativ a funcționarilor publici

cu statut special angajați în Ministeriul Afacerilor Interne, iar apelantul nu mai deține

dreptul la asigurarea cu spațiu locativ în calitate de colaborator al Poliției, drept ce nu-i

este oferit cu prioritate nici de calitatea acestuia de pensionar.

În contextul celor constatate, Colegiul a reținut că apelantul-reclamantul nu a

probat instanței că a încercat să beneficieze de remediul alternativ ce rezidă din

Regulamentul sus-indicat în vederea soluționării problemei sale de a beneficia de spațiu

locativ, constatare ce denotă odată în plus neprobarea de către acesta a comiterii de către

autoritățile statale a vreunei fapte ilicite în privința sa.

Mai mult, acesta nu a justificat neadresarea sa pentru a beneficia de indemnizația

stabilită de Regulamentul sus-menționat, ce urmează a fi achitată de către serviciile

financiare ale Ministerului Afacerilor Interne, autorităților administrative și ale

instituțiilor din subordine, și compensarea căruia acesta o cere în prezenta cauză din

contul bugetului de stat prin intermediul apelantului.

Or, omisiunea apelantului-reclamantului de a acționa în modul prevăzut de

Regulamentul sus-menționat nu este imputabil apelantului în ordinea Legii privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

9

Coroborând normele de drept și de fapt expuse supra precum și suportul probatoriu

prezentat, Colegiul a constatat cu certitudine că pretențiile formulate de către

Spiridonov Oleg nu sunt susținute de lege, iar hotărârea instanței este neîntemeiată și

ilegală în fond, motiv pentru care a admis apelul declarat de Ministerul Justiției, a casat

hotărârea instanței de fond și a emis o hotărâre nouă prin care a respins acțiunea înaintată

de Spiridonov Oleg, drept neîntemeiată.

La 24 mai 2022, Spiridonov Oleg, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu modificarea hotărârii primei instanțe în partea încasării

prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel contravine practicii

Curții Supreme de Justiție și a Curții Europene pentru Drepturile Omului, formată pe

cauze similare.

Recurentul a susținut că instanța de apel eronat a interpretat prevederile legale, nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a încălcat prevederile normelor de drept, nu

a examinat integral și nici nu a luat în considerație toate probele anexate la materialele

cauzei.

Totodată, recurentul a invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care

au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, indicând

la interpretarea eronată a legii, precum și aplicarea eronată a acesteia.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 05 mai 2022 și a

expediat-o participanților la proces la 20 iunie 2022 (f.d. 91, vol. III), astfel, recursul

declarat la 24 mai 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 04 iulie 2022 instanța

de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea depunerii

referinței.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-

a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces, însă

data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel,

Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea

legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în

această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente

la dosar. În esență, recurentul și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în

scris și să răspundă la concluziile părții adverse.

10

Analizând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și modificarea

hotărârii primei instanțe în partea reparării prejudiciul moral, prin micșorarea

cuantumului acestuia, în rest va menține hotărârea primei instanțe, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe; f) să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a

administra noi dovezi va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Spriridonov Oleg a solicitat

admiterea cererii de chemare în judecată; constatarea faptului încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008,

violarea drepturilor prevăzute de articolul 6 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și Articolul 1 al Protocolului 1

Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale de către Statul Republica Moldova; încasarea din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Spiridonov Oleg suma în mărime de

100 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, pentru neexecutarea hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 06 mai 2008, menținută prin decizia Colegiului civil și de contencios

administrativ ai Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008, pentru perioada de timp

10 iunie 2019-10 februarie 2021; încasarea din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Spiridonov Oleg suma în mărime de 90 000 lei

plata pentru chirie, cu titlu de prejudiciul material pentru 20 luni și încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 660 lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de către

Spiridonov Oleg și apelului declarat de Ministerul Justiției, a ajuns la concluzia

netemeiniciei apelului declarat de Spiridonov Oleg și a admis apelul declarat de

Ministerul Justiției, casând integral hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, și a pronunțat o nouă hotărâre prin care: cererea de chemare în judecată

depusă de Spiridonov Oleg împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți

accesorii Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire

la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008, constatarea încălcării art. 6 al Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului 1

adițional Convenției, repararea prejudiciului material și moral cauzat și încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, acordarea spațiului locativ

reclamantului a reieșit din calitatea acestuia de colaborator al Poliției, pierderea acestei

11

calități are drept efect și pierderea dreptului reclamantului la spațiu locativ în

corespundere cu legislația pusă la baza emiterii hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06

mai 2008.

Astfel, Colegiul a reiterat că reclamantul recunoaște în acțiune că a activat în

organele Ministerului Afacerilor Interne din anul 1988 până în anul 2005, iar dispoziția

instanței judecătorești privind asigurarea reclamantului cu spațiu locativ nu viza,

inclusiv potrivit prevederilor Legii cu privire la Poliție, transmiterea în proprietatea

reclamantului a spațiului locativ corespunzător, ci doar transmiterea în posesie și

folosință în calitate de spațiu locativ de serviciu, prevederi privind transmiterea în

proprietate a spațiului locativ lipsind și din hotărârea judecătorească.

Prin urmare, Colegiul a concluzionat că pierderea de către reclamant a calității de

colaborator de Poliție are drept efect și pierderea dreptului acestuia la spațiu locativ în

calitate de polițist, astfel încât acesta nu mai poate pretinde la asigurarea sa cu spațiu

locativ și, astfel, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 a devenit caducă și

a căzut în desuetudine.

Mai mult, Colegiul a reținut că conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, potrivit căreia prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în

circumstanțele în care hotărârea judecătorească nu stipulează un titlu de proprietate, ci

doar folosința și posesia (cauza Panov contra Moldovei, nr.37811/04 paragraf 27-28).

În consecință, Colegiul a constatat că reclamantul/apelant nu poate pretinde

compensarea de către stat a prejudiciului pretins cauzat prin neexecutarea unei hotărâri

judecătorești de asigurare cu spațiu locativ de serviciu după pierderea de către reclamant

a dreptului la spațiu locativ de serviciu, deoarece statul nu avea, potrivit legislației puse

la baza emiterii hotărârii judecătorești din 06 mai 2008, obligația de a transmite

reclamantului spațiu locativ în proprietate, ci doar în folosință și posesie, unica

interpretare legală ce se referă la dispoziția Legii și a instanței judecătorești privind

asigurarea polițistului cu spațiu locativ, iar pierderea acestei calități exclude dreptul

reclamantului la asigurarea cu spațiu locativ și, respectiv, a dreptului acestuia de a

pretinde în urma pierderii calității de Polițist a asigurării sale cu spațiu locativ.

Subsecvent, Colegiul a conchis că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai

2008 nu mai este executorie în raport cu reclamantul după pierderea de către acesta a

funcției de colaborator al Poliției, motiv pentru care, în cumul cu constatările expuse

mai sus, se constată lipsa dreptului reclamantului de a pretinde compensarea

prejudiciului moral pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind asigurarea

cu spațiu locativ în folosință pentru perioada de după pierderea dreptului de beneficiere

de spațiu locativ de serviciu.

Distinct din cele constatate, Colegiul a considerat că executarea hotărârii

judecătorești din 06 mai 2008 nu poate fi realizată arbitrar, contrar ordinii stabilite de

legislația în vigoare, concluzie fortificată și prin lipsa în textul hotărârii judecătorești a

vreunei concluzii privind survenirea rândului apelantului la acordarea spațiului locativ.

Totodată, Colegiul a reținut că autorităților statale nu le este imputabilă vreo faptă

ilicită ce ar fi determinat prejudicierea intimatului ca urmare a neexecutării hotărârii

judecătorești vizate în perioada invocată de acesta.

12

Or, autorităților statale nu le este imputabilă vreo faptă ilicită ce ar fi determinat

prejudicierea intimatului ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești vizate în

perioada invocată de acesta.

Concomitent, Colegiul a remarcat că ulterior emiterii hotărârii judecătorești

nominalizate, statul a determinat o modalitate de soluționare a chestiunilor aferente

asigurării locuințelor de serviciu a funcționarilor publici cu statut special angajați în

Ministeriul Afacerilor Interne, inclusiv reieșind din lipsa spațiului locativ, prin

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de achitare a indemnizației pentru

închirierea spațiului locativ funcționarilor publici cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne prin hotărârea Guvernului nr. 646 din 10 iulie 2018.

Or, punctul 1 al Regulamentului indicat prevede că prezentul Regulament are drept

scop stabilirea modalității de compensare a cheltuielilor pentru închirierea spațiului

locativ de către funcționarii publici cu statut special angajați în Ministeriul Afacerilor

Interne pe perioada de îndeplinire a serviciului.

Deci, statul a adoptat un remediu efectiv pentru soluționarea chestiunilor de

asigurare cu spațiu locativ a funcționarilor publici cu statut special angajați în

Ministeriul Afacerilor Interne în condițiile lipsei locuințelor de serviciu, astfel încât

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 a căzut în desuetudine în condițiile

imposibilității executării acesteia din cauza lipsei spațiului locativ pasibil de a fi atribuit

apelantului, a neprobării survenirii rândului acestuia la acordarea locuinței de serviciu

și a instituirii unei alte modalități de asigurare cu spațiu locativ a funcționarilor publici

cu statut special angajați în Ministeriul Afacerilor Interne, iar apelantul nu mai deține

dreptul la asigurarea cu spațiu locativ în calitate de colaborator al Poliției, drept ce nu-i

este oferit cu prioritate nici de calitatea acestuia de pensionar.

În contextul celor constatate, Colegiul a reținut că apelantul-reclamantul nu a

probat instanței că a încercat să beneficieze de remediul alternativ ce rezidă din

Regulamentul sus-indicat în vederea soluționării problemei sale de a beneficia de spațiu

locativ, constatare ce denotă odată în plus neprobarea de către acesta a comiterii de către

autoritățile statale a vreunei fapte ilicite în privința sa.

Mai mult, acesta nu a justificat neadresarea sa pentru a beneficia de indemnizația

stabilită de Regulamentul sus-menționat, ce urmează a fi achitată de către serviciile

financiare ale Ministerului Afacerilor Interne, autorităților administrative și ale

instituțiilor din subordine, și compensarea căruia acesta o cere în prezenta cauză din

contul bugetului de stat prin intermediul apelantului.

Or, omisiunea apelantului-reclamantului de a acționa în modul prevăzut de

Regulamentul sus-menționat nu este imputabil apelantului în ordinea Legii privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, consideră eronată concluzia instanței de apel cu privire la respingerea acțiunii

din următoarele considerente.

13

În temeiul prevederilor art. 2 alin.(1) și alin.(2) ale Legii privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87

din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat

dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de

chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului

cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația

procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită

în continuare reclamant).”

Conform art. 1 alin. (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011,

aplicarea și interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislației

naționale, a prevederilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 3 alin. (3) din Legea 87 din 21 aprilie 2011, în cauzele în care se

pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc

irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare.

Conform art. 2 alin. (3) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011,

prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se repară indiferent

de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului

responsabil de executarea hotărîrilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Articolul 2 alin. (6) al Legii enunțate, statuează că, mărimea reparației prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se stabilește de instanța de

judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a

fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea

cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a

instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța

procesului pentru reclamant.

Conform art. 5 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, în

urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții

14

echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum

și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 2037 alin. (1) și (2) Codul civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Din materialele dosarului, se confirmă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

06 mai 2008, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Spiridonov Oleg

împotriva Consiliului municipal Chișinău privind asigurarea cu spațiu locativ. S-a

obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde lui Spiridonov Oleg și membrilor

familiei sale spațiu locativ, în conformitate cu normele stabilite de legislație. (f.d.51-51

verso, vol.I)

Nefiind de acord cu această decizie, Consiliul municipal Chișinău a depus cerere

de recurs împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008.

Astfel, prin Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiției din 23 iulie 2008, s-a respins recursul declarat de Consiliul

Municipal Chișinău, fiind menținută hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai

2008.(f.d.52-53, vol. I)

După cum rezultă din materialele cauzei, Curtea Europenă a Drepturilor Omului

prin Hotărârea pronunțată la 07.07.2015 în cauza Morari și Spiridonov vs Republica

Moldova, a constatat că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului

1 din Protocolul nr.1 la Convenție; precum și articolului 13 din Convenție. (f.d.54-74,

vol.I)

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 iunie 2016 a fost

constatată încălcarea dreptului lui Spiridonov Oleg la executarea în termen rezonabil a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, fiind încasat din bugetul de stat în

beneficiul reclamantului prejudiciul moral în sumă de 40 000 de lei pentru neexecutarea

hotărârii judecătorești în perioada 07 octombrie 2008 – 14 aprilie 2016. În rest acțiunea

civilă inițiată la cererea de chemare în judecată declarată de Spiridonov Oleg către

Ministerul Justiției s-a respins ca neîntemeiată.(f.d.75-78, vol.I)

Prin Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 03 noiembrie 2016, au fost respinse apelurile declarate de Spiridonov Oleg

și Ministerul Finanțelor, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 20 iunie 2016.

Ulterior, Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 03 noiembrie 2016 a fost atacată cu recurs, iar prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2017, recursurile depuse de Spiridonov Oleg și

Ministerul Finanțelor au fost declarate inadmisibile. (f.d.79-96, vol.I)

15

Astfel, Spiridonov Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM privind constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral.

Prin Hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 martie 2018, s-a admis

parțial acțiunea lui Oleg Spiridonov. S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil garantat de art. 6 CEDO și a dreptului la proprietate garantat de art. 1

Protocolul 1 adițional la CEDO a lui Spiridonov Oleg, admisă prin neexecutarea în

perioada 14.04.2016 - 31.12.2017 a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în

beneficiul lui Spiridonov Oleg prejudiciul material în mărime de 42 000 (patruzeci și

două) lei, pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2017 și prejudiciul moral în mărime de 20

000 (douăzeci mii) lei cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008, în perioada 14.04.2016 -31.12.2017. S-a încasat de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Spiridonov

Oleg cheltuielile de judecată în mărime de 277 (două e șaptezeci și șapte) lei 80 bani, în

rest pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului moral s-au respins ca neîntemeiate.

(f.d.97, vol. I)

Prin Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 28 noiembrie 2018, s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiției

și Spiridonov Oleg, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

12 martie 2018. (f.d.98-119, vol.I)

Fiind atacată cu recurs, decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al

Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018 a fost menținută, iar recursurile au fost

considerate inadmisibile. (120-123 verso, vol. I)

Se atestă că, Spiridonov Oleg a depus ulterior cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției al RM, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și

executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral.

Astfel, cerere de chemare în judecată a fost admisă parțial prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 august 2019.

Totodată, prin hotărârea menționată, s-a constatat faptul încălcării dreptului lui

Spiridonov Oleg la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr.

3-1325/08 din 06 mai 2008 pentru perioada 09 ianuarie 2018-09 iunie 2019. S-a încasat

din bugetul de stat în beneficiul lui Spiridonov Oleg suma de 20 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 81 000 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma de

495,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, pretențiile au fost respinse ca

neîntemeiate. (f.d.124, vol. I)

Ulterior, Spiridonov Oleg și Ministerul Justiției al RM, au depus cereri de apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 august 2019.

Iar, prin Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

de Apel Chișinău din 21 mai 2020, apelurile depuse de Spiridonov Oleg și Ministerul

Justiției al RM, au fost respinse, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 23 august 2019. (f.d.125-149, vol. I)

16

Nefiind de acord cu decizia Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2020, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, a depus cerere de recurs, iar prin încheierea Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie

2020, recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost declarat

inadmisibil. (f.d.150-159, vol. I)

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, la data de 03 decembrie 2020,

reclamantul Spiridonov Oleg a expediat un șir de cereri adresate Președintelui

Parlamentului Republicii Moldova, Parlamentului RM, Președintelui Comisiei pentru

Drepturile omului și relații interetnice, Guvernului Republicii Moldova, Primarului

General al mun. Chișinău și executorului judecătoresc Roman Talmaci, prin care a

solicitat executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008. (f.d.160-227,

vol.I)

Ulterior, reclamantul Spiridonov Oleg a fost informat despre faptul remiterii

cererilor sale spre examinare conform competenței și anume, Consiliului municipal

Chișinău, Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova. (f.d.228-233, 237-238, vol. I)

Prin răspunsul din 13 februarie 2020, Ministerul Finanțelor al RM, a informat

reclamantul despre faptul că, întru executarea hotărârilor judecătorești de către Consiliul

Municipal Chișinău, sunt necesare peste 250 locuințe sociale. Prin urmare, ținând cont

de numărul considerabil de locuințe sociale care urmează a fi acordate, la moment se

examinează diverse posibilități de soluționare a subiectului abordat. (f.d.234, vol. I)

Prin răspunsul Consiliului Municipal Chișinău din 23 martie 2020, reclamantul

Spiridonov Oleg a fost informat despre faptul că, autoritatea publică centrală urmează

să identifice și să delege împuterniciri entității ce face parte din autoritatea publică

centrală, care va fi responsabilă de promovarea politicii statului în domeniul asigurării

cu locuințe sociale a păturilor social-vulnerabile.

Totodată i-a fost adus la cunoștință că, executarea hotărârilor de judecată nu va fi

posibilă atât timp , cît nu vor fi realizate etapele propuse în realizarea obiectivului

propus. În caz contrar, autoritățile mun. Chișinău se vor afla în imposibilitate de a

executa hotărîrile de judecată devenite definitive și irevocabile, menționate în speță.

(f.d.235-236, vol.I, 39-41, vol.II)

Prin răspunsurile nr. 003-19r/19 din 02 martie 2020 și din 14 decembrie 2020,

executorul judecătoresc Roman Talmaci a informat reclamantul, Spiridonov Oleg

referitor la faptul că, este în imposibilitate de a atrage la răspundere contravențională

persoanele responsabile din cadrul Primăriei mun. Chișinău, conform art. 319 Cod

Contravențional din motiv că se află în relații de rudenie cu secretarul interimar al

Consiliului municipal Chișinău, Adrian Talamaci și a adus la cunoștința reclamantului

că este în drept de a solicita srămutarea documentului executoriu nr. 3-1325/08 din

06.05.2008, emis de Curtea de Apel Chișinău, la un alt executor judecătoresc. (f.d.240,

vol.I)

Înscrisurile anexate la dosar denotă că, prin scrisoarea 003-26r/187 din 18

septembrie 2017, executorul judecătoresc Roman Talmaci a informat reclamantul că, au

fost identificate două apartamente situate în mun. Chișinău, str. Armenească nr. 81, ap.

17

3 și în mun. Chișinău, str. Vasile Lupu nr.46, ap. 3, asupra cărora a fost aplicată

interdicția de înstrăinare, debitor fiind Primăria mun. Chișinău. (f.d.248, vol. I)

Însă ulterior, prin răspunsul Consiliului Municipal Chișinău din 27 octombrie

2017, s-a stabilit că, apartamentul situat în mun. Chișinău, str. Armenească nr. 81, a fost

deja distribuit prin Dispoziția nr. 806-d din 29.08.2017, iar apartamentul situat în mun.

Chișinău, str. Vasile Lupu nr.46, ap. 3, constituie proprietate privată.(f.d.249, vol.I)

Prin contractele de locațiune din 09 ianuarie 2018 și din 09 ianuarie 2020, încheiate

între Lepădatu Svetlana și în calitate de locator și Spiridonov Oleg în calitate de locatar

se constată cu certitudine că, Spiridonov Oleg deține în locațiune casa de locuit

particulară cu 2 odăi situată în mun. XXXXX, str. XXXXX nr. XXXXX, achitînd plata

lunară pentru chirie în sumă de 4500 lei.(f.d.249a-250, vol.I, 1-2, vol.II)

Totodată, prin declarațiile-confirmări anexate la dosar, se confirmă cu certitudine

achitarea de către Spiridonov Oleg a plății lunare pentru chirie în sumă de 4500 lei, în

perioada lunilor iulie 2019 - februarie 2021. (f.d.7-26 vol.II)

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că, prima instanță corect a concluzionat că, cerința

reclamantului, Spiridonov Oleg cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008,

constatarea încălcării art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului 1 adițional Convenției este întemeiată

și urmează a fi admisă.

Or, Ministerul Justiției, nu a executat sarcina probațiunii lipsei de încălcare a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării

unui prejudiciu moral, hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008, rămânând

neexecutată până în prezent.

În corolar, Colegiul conchide că, ipoteza primei instanțe precum că, Spiridonov

Oleg a întreprins acțiunile necesare în vederea executării titlului executoriu, astfel, încât

acesta a solicitat executorului judecătoresc primirea spre executare a hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008, ulterior a depus un șir de cereri adresate Președintelui

Parlamentului Republicii Moldova, Parlamentului RM, Președintelui Comisiei pentru

Drepturile omului și relații interetnice, Guvernului Republicii Moldova, Ministrului

Justiției al Republicii Moldova, Ministrului Finanțelor al Republicii Moldova,

Primarului General al mun. Chișinău și executorului judecătoresc Roman Talmaci, prin

care a solicitat executarea hotărârii Colegiului de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău din 06 mai 2008.

Astfel, se atestă că neexecutarea hotărârii Colegiului de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2008 nu poate fi imputată reclamantului, și pe

cale de consecință urmează a fi analizat comportamentul autorităților implicate în

neexecutarea acestei hotărâri, care sunt responsabile de executarea acestui act

judecătoresc.

Or, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral, material,

revine statului.

18

În ceea ce ține de aprecierea comportamentului executorului judecătoresc, Roman

Talmaci, se reține că acesta pe parcursul întregii perioade de timp, a întreprins acțiuni

în vederea executării documentului executoriu, însă care nu au avut finalitate.

Cu referire la conduita autorității responsabile de executarea hotărârii judecătorești,

Consiliul Municipal Chișinău, Primăria mun. Chișinău, nu poate fi reținut drept motiv

de neexecutare a hotărârii faptul lipsei spațiului locativ liber cît și lipsei mijloacelor

financiare din bugetul autorității publice locale în scopul achiziționării spațiului locativ

sau construcția blocului de locuințe sociale.

În acest sens, se reține că, o întârziere în executarea hotărârii judecătorești ar putea

fi justificată doar de anumite circumstanțe însă această întârziere nu trebuie să fie astfel

încât să atingă esența dreptului asigurat de art.6 § 1 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În ceea ce vizează cerința reclamantului de reparare a prejudiciului moral, Colegiul

precizează că, reclamantul a solicitat suma de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești, însă

prima instanță a hotărât încasarea doar a sumei de 22 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Colegiul relevă că, prima instanță corect a conchis despre temeinicia parțială a

cerinței de repararea prejudiciului moral, doar că suma de 22 000 de lei încasată cu titlu

de prejudiciu moral, este una excesivă și disproporționată în raport cu criteriile reținute

și principiul echității și care urmează a fi micșorată până la suma de 5 000 de lei, luând

în considerare specificul cauzei.

Art. 2 alin. (6) al Legii nr. 87/2011, reglementare legală citată anterior, statuează

că, mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de

circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile

invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de

conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante,

de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

La acest capitol, Colegiul reține ipoteza primei instanțe precum că, unul din

criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,

care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În

temeiul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească

o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor

trebuie în așa fel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimă.

Practica judiciară denotă că, aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu

criteriile amintite anterior, adică comportamentul părților, miza pentru reclamant, durata

procedurii judiciare, precum și obligatoriu principiul general al echității, iar suma

apreciată să nu fie vădit disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană.

Totodată, Colegiul evidențiază că, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi

pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în

19

considerare argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și

vădit exagerate.

Drept urmare, decad argumentele recurentului precum că Legea nr. 87/2011 nu

acordă dreptul automat la repararea prejudiciului moral în lipsa dovezilor că persoana a

suferit un prejudiciu în rezultatul încălcării dreptului garantat de lege, precum și faptul

că ar fi probat lipsa suferirii prejudiciului de către intimat, în situația în care repararea

prejudiciului moral la caz este dictată de circumstanțele stabilite.

De altfel, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanța

de judecată ia în considerare atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării

suferințelor psihice sau fizice, cât și datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi,

importanța vitală a drepturilor personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea,

libertatea, inviolabilitatea locuinței, secretul personal și familial, onoarea, demnitatea și

reputația profesională), nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a

suferințelor psihice sau fizice (lipsirea de libertate, pierderea sau limitarea capacității de

muncă etc.), felul vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul.

Conform practicii Curții Europene, recunoașterea încălcării se consideră a constitui

o satisfacție echitabilă în situația în care aceasta este suficientă pentru a aplana

suferințele morale ale victimei. Doar în cazul în care Curtea constată că, încălcarea este

atât de gravă încât printr-o simplă recunoaștere situația morală a victimei nu se va

revendica, aceasta oferă o reparație echitabilă în formă bănească. Scopul nu este unul

punitiv, ci mai curând unul reparatoriu și preventiv. Finalitatea constatării și

determinării prejudiciului moral rezidă în acordarea unei satisfacții echitabile menite să

atenueze suferințele victimei.

Prin prisma celor enunțate și ținând cont de criteriul echității, care presupune că

despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică

trebuie stabilite în așa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum

exagerată a prejudiciului moral cauzat, fiind menținut echilibrul între daunele efectiv

pricinuite de persoana vinovată și suma acordată, instanța consideră că suma de 5 000

de lei va constitui o satisfacție echitabilă pentru reclamant în circumstanțele speței.

Alte argumente invocate de recurent, în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute

de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra și se axează pe

circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanțele ierarhic

inferioare.

În context fiind relevante și argumentele recurentului aduse la acest aspect,

și având în vedere contradicțiile enunțate, Colegiul, va casa decizia instanței de apel și

va modifica hotărârea primei instanțe în partea reparării prejudiciul moral, prin

micșorarea cuantumului acestuia, în rest va menține hotărârea primei instanțe.

Implicit, instanța de recurs a punctat doar motivele decisive pentru soluționarea

prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței CtEDO (a se vedea

cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira

Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa decizia instanței de apel, cu modificarea hotărârii primei instanțe în

20

partea reparării prejudiciul moral, prin micșorarea cuantumului acestuia, în rest va

menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Spiridonov Oleg.

Se casează decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Spiridonov Oleg împotriva Ministerului

Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc

Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii, constatarea încălcării art. 6 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului 1 adițional

Convenției, repararea prejudiciului material și moral cauzat și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Se modifică hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

partea reparării prejudiciul moral, prin micșorarea cuantumului acestuia de la 22 000 de

lei până la suma de 5000 de lei.

În rest, se menține hotărârea din 12 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

21