2ra-1305/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii

2ra-1305/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1305/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A Malîi, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Spiridonov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Spiridonov

împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul municipal Chișinău, executor judecătoresc Roman Talmaci cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 iunie 2019, Oleg Spiridonov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Roman Talmaci solicitând

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 06

mai 2008 a Curții de Apel Chișinău și violarea drepturilor prevăzute de art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încasarea de la bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 100000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii din 06 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din 23

iulie 2008 a Curții Supreme de Justiție, pentru perioada 09 ianuarie 2018-09 iunie

2019, a sumei de 81000 de lei cu titlu de prejudiciu material, plata pentru chirie,

4500 de lei lunar, pentru perioada 09 ianuarie 2018-09 iunie 2019, compensarea

cheltuielilor de judecată în suma de 495,60 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că este pensionar al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și veteran de război pentru apărarea

Independenței și Integrității teritoriale a Republicii Moldova.

Totodată, a menționat că la 14 decembrie 2007 s-a adresat Primăriei

municipiului Chișinău cu cerere, prin care a solicitat asigurarea cu spațiu locativ în

temeiul art. 35 din Legea cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990. Prin

răspunsul din 25 decembrie 2007 cererea a fost respinsă. Astfel, la 01 februarie 2008

1

s-a adresat în instanță cu cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea

Consiliului municipal Chișinău să-l asigure cu spațiu locativ întru îmbunătățirea

condițiilor de trai. Prin hotărârea din 06 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău,

menținută prin decizia din 23 iulie 2008 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă

cererea de chemare în judecată și a fost obligat Consiliul municipal Chișinău să-l

asigure împreună cu membrii familiei sale cu spațiu locativ conform normelor

stabilite de legislația în vigoare.

Reclamantul a afirmat că, la intrarea în vigoare a hotărârii Curții de Apel

Chișinău, s-a adresat cu cerere către Oficiul de executare Centru în vederea

executării hotărârii, însă acțiunile întreprinse nu au dus la executarea hotărârii, care

a rămas fără executare până în prezent. Aceste circumstanțe au determinat adresarea

conform art.34 CEDO către Curtea Europeană și prin decizia pronunțată la 07 iulie

2015, în cauza Morari și Spiridonov vs Republica Moldova, CtEDO a constatat

încălcarea art.6 al Convenției.

De asemenea, a precizat că prin hotărârea din 20 iunie 2016 a Judecătoriei

Rîșcani, mun.Chișinău a fost constatat faptul încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești irevocabile, fiind dispusă încasarea din

contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, cu titlu de prejudiciu moral suma de 40000 de lei pentru perioada 07

octombrie 2008- 14 aprilie 2016; în rest pretențiile au fost respinse ca fiind

neîntemeiate. Prin decizia din 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău au fost

respinse apelurile declarate și a fost menținută hotărârea din 20 iunie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, iar prin încheierea din 25 ianuarie 2017 a Curții

Supreme de Justiție au fost considerate inadmisibile recursurile declarate.

Ulterior, la 11 noiembrie 2017 a mai depus o cerere de chemare în judecată cu

privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și prin hotărârea din 12 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost admisă cererea de chemarea în

judecată și a fost constatată încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii din 06 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, fiind încasat din bugetul de stat

prejudiciul material în sumă de 42000 de lei, plata pentru chirie pentru perioada 01

ianuarie 2017- 31 decembrie 2017 și prejudiciul moral în sumă de 20000 de lei, suma

de 277 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată; în rest, pretențiile au fost respinse ca

fiind neîntemeiate. Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-

a respins apelurile declarate împotriva hotărârii din 12 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și prin încheierea din 13 martie 2019 a Curții Supreme de

Justiție, recursurile declarate au fost considerate inadmisibile.

Cu referire la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamantul a

remarcat că hotărârea judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea, însă cu

executarea ei și în acest sens, odată ce hotărârea de judecată nu va fi executată, se va

încălca art. 6 din Convenție.

Reclamantul a opinat că se află în imposibilitate de a-și realiza drepturile sale

la executarea hotărârii judecătorești irevocabile, prin ce i se încalcă și dreptul la

protecția proprietății, garantat de art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Întrucât hotărârea

judecătorească nu a fost executată, a fost nevoit să suporte unele cheltuieli pentru

închirierea unui apartament, achitând câte 4500 lei lunar și pentru perioada 09

2

ianuarie 2018 -09 iunie 2019, suma totală a constituit 81000 de lei. De asemenea, a

pretins că i-a fost cauzat prejudiciu moral, estimat la 100000 de lei. Cuantumul

prejudiciului moral urmează a fi determinat ținând cont de suferințele psihice

suportate, comportamentul debitorului, dar și jurisprudența CEDO, precum și

practica judiciară națională în cauze similare.

Prin hotărârea din 23 august 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Spiridonov și s-a

constatat faptul încălcării dreptului lui Oleg Spiridonov la executare în termen

rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr.3-1325/08 din 06 mai 2008 pentru

perioada 09 ianuarie 2018-09 iunie 2019; s-a încasat din bugetul de stat în beneficiul

lui Oleg Spiridonov suma de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de

81000 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma de 495,60 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată; în rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, din lipsă de

temei, apelul declarat de Oleg Spiridonov și apelul incident declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 23 august 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a remarcat că, odată cu adoptarea Legii

nr. 87 din 21 aprilie 2011, legiuitorul a instituit un remediu legal pentru îndreptățirea

persoanelor care au suferit de pe urma neexecutării unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile. În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că prima

instanță just a dispus admiterea capătului de cerere privind încasarea din contul

bugetului de stat în beneficiul lui Oleg Spiridonov suma de 20000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 81000 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma

de 495,60 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a evidențiat faptul că prin executarea cu întârziere a hotărârii

judecătorești, creditorul suferă deja un prejudiciu moral, care nu poate fi compensat

prin simpla constatare a încălcării, fiind necesară acordarea unor sume cu titlu de

daune morale, dar în același timp se reține că neexecutarea documentului executoriu

se datorează lipsei spațiului locativ liber dar și mijloacelor financiare în bugetul

autorității publice locale în scopul achiziționării spațiului locativ sau construcția

blocului de locuințe sociale, fapt ce rezultă din multiple răspunsuri oferite de

Primăria mun. Chișinău și Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare din

cadrul Consiliului mun. Chișinău cu privire la problema neexecutării documentului

executoriu în cazul reclamantului (f.d.115-116, 120-122, 133-136, 141-142 vol.I).

Astfel, în aceste răspunsuri se menționează că Primăria mun. Chișinău s-a

adresat Parlamentului și Guvernului Republicii Moldova cu solicitarea suportului

juridic în vederea identificării mijloacelor de soluționare a cazurilor de executare a

hotărârilor judecătorești privind acordarea spațiilor locative, din care rezultă și faptul

că executorul judecătoresc și-a executat atribuțiile ce-i revin cu diligența,

circumstanță care nu au fost criticată nici de o parte în proces. Deci, instanța de apel

a dedus concluzia că, în speță, suma de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege, or, la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral se ia în considerare și interesul sporit, pe care l-a avut sau îl are

reclamantul în executarea hotărârii judecătorești, al cărui beneficiar este, precum și

miza procesului, care vizează asigurarea creditorului cu locuință.

Instanța de apel a reținut că despăgubirea acordată de Curtea Europeană a

3

Drepturilor Omului în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o

compensație financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferințe fizice sau

psihice. Dacă se stabilește existența unor astfel de daune și în cazul în care Curtea

consideră că este necesară o compensație bănească, ea va face o evaluare pe o bază

echitabilă, luând în considerare standardele care decurg din jurisprudența sa.

Reieșind din criteriile prevăzute de lege pentru determinarea unei reparații echitabile

a prejudiciului invocat, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a survenit

neexecutarea, precum și de pretențiile invocate, de complexitatea cauzei, de

comportamentul părților, de conduita autorităților publice, instanța de apel a

considerat întemeiată concluzia primei instanțe cu privire la acordarea unei

despăgubiri morale în sumă de 20000 de lei reclamantului. Instanța de apel a

considerat necesar de a reține faptul că suma de 100000 de lei, cerută de reclamant

cu titlu de daună morală, în circumstanțele specifice a speței, este lipsită de

rezonabilitate și poate fi interpretată ca fiind un izvor de îmbogățire fără justă cauză.

La 22 iunie 2020, Oleg Spiridonov a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea inadmisibilă sau

respingerea cererii de recurs a Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

admiterea cererii de recurs, casarea în parte (modificarea în parte) a deciziei instanței

de apel și hotărârea primei instanțe în partea ce ține de prejudiciul moral cu

pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a cererii sale.

În motivarea recursului s-a invocat că la aprecierea prejudiciului moral se ține

cont de caracterul individual al fiecărei cauze și se face în raport cu criteriile de

apreciere, complexitatea cauzei, durata neexecutării și comportamentul părților.

Totodată, se ia în considerare și principiul general al echității, iar suma nu trebuie să

fie vădit disproporționată cu sumele acordate de CtEDO în spețe similare.

De asemenea, recurentul în susținerea poziției inserate în recurs, s-a referit la

jurisprudența CtEDO, inclusiv cauza Cristea vs Moldova, decizia din 12 februarie

2019.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii de însoțire datate cu 13 august 2020 (Vol.II, f.d.188) și a fost recepționată

la 18 august 2020, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.190-192).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 mai 2020, iar cererea de recurs a

fost depusă la 22 iunie 2020, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Oleg Spiridonov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

4

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Spiridonov, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Oleg Spiridonov.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oleg Spiridonov împotriva

deciziei din 21 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6