2ra-378/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi si repararea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare

2ra-378/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi si repararea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-378/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. L.Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

ÎNCHEIERE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg

Spiridonov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Roman

Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin

această încălcare,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Oleg Spiridonov și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și a fost menținută hotărârea din 12 martie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 11 decembrie 2017, Oleg Spiridonov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova (în continuare

Ministerul Justiției), intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și

executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului moral cauzat prin această încălcare.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că din

anul 1988 până în anul 2005 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

iar începând cu luna septembrie 2005 este pensionar, fiind veteran de război,

participant la lupte pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale

Republicii Moldova.

1

În legătură cu faptul că nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către

autoritățile publice locale conform legislației în vigoare, nu a dispus și nici nu

dispune în prezent de spațiu locativ conform legislației în vigoare, la 1 februarie

2008 a fost nevoit să se adreseze în instanța de judecată cu cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, solicitând recunoașterea

dreptului său la spațiu locativ și obligarea asigurării cu spațiu locativ în

conformitate cu normele stabilite de legislația în vigoare.

Ca urmare, prin hotărârea din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău

menținută prin decizia din 23 iulie 2008 a Curții Supreme de Justiție a fost

admisă acțiunea și a fost obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde

reclamantului și membrilor familiei sale spațiu locativ în conformitate cu

normele stabilite de legislație, motiv pentru care la 7 octombrie 2008 a depus în

adresa șefului Oficiului de executare Centru, mun. Chișinău cerere prin care a

solicitat executarea hotărârii din 6 mai 2008 Curții de Apel Chișinău.

Suplimentar, a menționat că conform încheierii executorului judecătoresc

al Oficiului de executare Centru, mun. Chișinău, Victoria Eremia din 16 iunie

2008 a fost stabilit termen de 15 zile debitorului - Consiliul municipal Chișinău

de a executa benevol documentul executoriu, însă fără careva efect.

Ulterior, prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău a fost informat că

organele publice nu pot executa hotărârea instanței de judecată din motivul că

sunt mai multe hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate și din lipsa de

surse financiare, cât și din motivul crizei acute de spațiu locativ.

Astfel, toate eforturile întreprinse în vederea realizării dreptului său nu au

dat rezultate, hotărârea judecătorească sus-nominalizată rămânând neexecutată

până în prezent.

În continuare, reclamantul a subliniat că atât Consiliul mun. Chișinău cât

și Guvernul Republicii Moldova nu au întreprins nici o măsură întru executarea

hotărârii irevocabile din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, iar prin

neexecutarea hotărârii judecătorești i-au fost violate dreptul său garantat de art.

6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și dreptul său la protecția proprietății garantat de art.

1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Ca urmare a neexecutării hotărârii irevocabile din 6 mai 2008 a Curții de

Apel Chișinău, a înaintat la CEDO în conformitate cu articolul 34 a Convenției

Europene a Drepturilor Omului, precum și art. 45, 47 a Regulamentului Curții o

cerere, în legătură cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil, iar prin

decizia din 7 iulie 2015 a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat

încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecția proprietății.

Din considerentul că până în prezent titlu executoriu rămâne neexecutat,

fapt prin care continuu i se încalcă drepturile recunoscute și garantate, acțiuni și

inacțiuni prin care în mod direct i se cauzează un prejudiciu atât material cât și

moral a fost depusă prezenta cerere de chemare în judecată.

Oleg Spiridonov a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești – hotărârea din 6 mai 2008 a Curții

2

de Apel Chișinău, violarea drepturilor prevăzute de art. 6 a Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și

art.1 Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale de către statul Republica

Moldova, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul său a prejudiciului moral pentru neexecutarea hotărârii din 6 mai

2008 a Curții de Apel Chișinău în sumă de 100 000 lei în perioada de timp 14

aprilie 2016 – 31 decembrie 2017, a prejudiciului material compus din plata

chiriei în sumă de 42 000 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie

2017 și a cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu, or,

plata lunară a spațiului locativ închiriat de familia sa constituie 3500 lei, fapt

confirmat prin contractul de locațiune din 9 ianuarie 2017, înregistrat la DAF

Rîșcani mun. Chișinău sub nr. 51.

Cu referire la prejudiciul moral, a solicitat încasarea sumei de 100000 lei,

pentru perioada de neexecutare a hotărârii enunțate 14 aprilie 2016 – 31

decembrie 2017, care se încadrează în sumele acordate de CEDO pe cazuri

similare.

Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Spiridonov a fost

admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Oleg Spiridonov la

executare în termen rezonabil garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a

dreptului la proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale prin neexecutarea în perioada 14 aprilie 2016 – 31 decembrie

2017 a hotărârii irevocabile din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Oleg Spiridonov prejudiciul material în sumă de 42

000 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017, prejudiciul moral

în sumă de 20000 lei cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, în perioada 14 aprilie 2016 – 31

decembrie 2017 și cheltuielile de judecată în sumă de 277,80 lei. În rest,

pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de Oleg Spiridonov și Ministerul Justiției și a fost

menținută hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că prin

omisiunea timp de a lua măsurile necesare pentru executarea hotărârilor

judecătorești irevocabile în această cauză, statul este în prezența încălcării art. 6

paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, motiv pentru care pretenția enunțată a fost

considerată întemeiată, din care considerent a fost admisă, fiind constatat faptul

3

încălcării dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, pentru perioada 14 aprilie 2016 – 31

decembrie 2017.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare ținând cont de

interesul reclamantului și de dreptul major lezat au constatat că într-adevăr Oleg

Spiridonov în rezultatul încălcării dreptului său de executare în termen rezonabil

a documentului executoriu a suferit stres și frustrări și prin urmare, compensarea

prejudiciului moral cauzat în sumă de 20000 lei îi va aduce acestuia o satisfacție

echitabilă, or, suma de 100000 lei solicitată de reclamant prin prezenta cerere de

chemare în judecată este exagerată, din care considerent nu poate fi admisă

integral.

La rândul său, instanțele de judecată au constatat că Oleg Spiridonov prin

cererea de chemare în judecată pretinde repararea prejudiciului material pentru

perioada neexecutării hotărîrii 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017 în sumă de

42000 lei, formată din plata lunară a chiriei casei de locuit particulare în sumă

de 3500 lei, în acest sens fiind prezentate copia contractului de locațiune din 9

ianuarie 2017 încheiat cu Svetlana Lepădatu, copiile recipiselor care confirmă

achitarea plăților lunare pentru chirie în perioada enunțată, copiile ordinelor de

încasare a numerarului prin care se confirmă că locatorul a achitat impozitul pe

venit aferent operațiunilor de predare în posesie și/sau folosință a proprietății

imobiliare.

În același context s-a reținut că contractul de locațiune menționat a fost

înregistrat la DAF Rîșcani, Serviciul Fiscal de Stat, în așa mod reclamantul a

confirmat faptul închirierii spațiului locativ și a cheltuielilor suportate în sumă

de 42 000 lei, din care considerente pretenția nominalizată a fost admisă

integral.

Or, suma de 42000 lei constituie prejudiciul material cauzat în rezultatul

neexecutării unei hotărâri judecătorești irevocabile și urmează a fi încasat de la

stat.

La 20 decembrie 2018, Oleg Spiridonov a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani în partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului

moral cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că hotărârea judiciară irevocabilă din 6 mai 2008 a

Curții de Apel Chișinău rămâne fără executare până în prezent.

A menționat că în continuu Consiliul municipal Chișinău și Guvernul

Republicii Moldova nu au întreprins nici o măsură întru executarea hotărârii

nominalizate, aceasta nefiind executată în termen mai mare de 9 ani.

Totodată, a menționat că prejudiciul moral pe care îl solicită în prezenta

cerere de chemare în judecată în baza legii Republicii Moldova nr. 87 din 21

4

aprilie 2011 constituie suma de 100 000 lei ce derivă din perioada de timp

pentru neexecutarea hotărârii sus-indicate: 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017

și se încadrează cât și în sumele acordate de CEDO pe cazuri similare.

Astfel, Oleg Spiridonov a menționat că instanțele de judecată au

subapreciat considerabil și neîntemeiat compensarea prejudiciului moral în

sumă de 20 000 lei pentru un termen de neexecutare a hotărârii judecătorești.

Or, la aprecierea sumei dispuse spre încasare cu titlu de prejudicu moral,

instanțele nu au luat în considerație și importanța cauzei, care are una de

importanță deosebită pentru reclamant, deoarece obiectul litigiului este

asigurarea cu spațiu locativ.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere parțială a acțiunii.

La 10 ianuarie 2019, Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău și a hotărârii din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani cu pronunțarea unei hotărâri noi, de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că conform scrisorii Primăriei mun. Chișinău

se recunoaște că la momentul actual executarea hotărârii judecătorești nu poate

fi posibilă din cauza lipsei spațiului locativ liber în mun. Chișinău, cu atât mai

mult că în prezent Consiliul municipal Chișinău nu dispune de mijloace

financiare necesare pentru construcția spațiului locativ în vederea executării

hotărârilor instanțelor de judecată pentru asigurarea cu spațiu locativ a

creditorilor urmăritori.

În soluționarea problemei respective Primăria mun. Chișinău a înaintat un

demers către Guvernul RM prin care a solicitat alocarea de mijloace financiare

pentru construcția spațiului locativ în vederea executării hotărârilor

judecătorești definitive și irevocabile.

Ca urmare, în bugetul municipal Chișinău pe anul 2015, prezentat spre

aprobare Consiliului Municipal Chișinău în lectura a doua, au fost alocate 7

milioane de lei pentru cheltuielile ce țin de executarea titlurilor executorii.

De altfel, în cadrul ședinței de lucru de la Ministerul Justiției din data de

12 mai 2014, reprezentantul Primăriei mun. Chișinău a remarcat, că hotărârile

judecătorești se execută prin alocarea mijloacelor financiare, însă în virtutea

numărului mare de documente executorii, acestea nu pot fi executate simultan.

Așadar, debitorul nu neagă faptul că va executa hotărârile instanțelor de

judecată în acest sens. Prin urmare, nu se poate cataloga drept neexecutare o

simplă amânare sau o întârziere în executare.

5

Jurisprudența CEDO califică că o întârziere în executarea unei hotărâri

judecătorești poate fi justificată în anumite circumstanțe (Burdov c. Rusiei, §

35; Josan c. Moldovei, § 18). Totodată, nu poate fi neglijat faptul că hotărârea a

cărei neexecutare se invocă obligă administrația publică locală să acorde spațiu

locativ în posesie și folosință și nicidecum în proprietate privată.

În contextul practicii judiciare de respingere a acțiunii pe același temei și

obiect se evidențiază decizia din 17 octombrie 2012 a Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău, care în

partea motivată a reținut că Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire

la poliție, la art. 35 (în temeiul căruia a fost acordat spațiu locativ) stipula că

„colaboratorilor poliției li se acordă de către organele locale ale puterii, cel mult

după 3 ani angajarea lor în serviciu, iar ofițerilor cel mult după un an de la

numirea lor în funcție, spațiu locativ sub formă de apartament sau casă separată

în conformitate cu normele stabilite de legislație”.

Reieșind din norma legală, colaboratorilor structurilor de poliție li se

acordă spațiu locativ cu titlu de posesie și folosință, dar nicidecum de dispoziție

(practic dreptul de proprietate asupra imobilului nu se transmite, ci doar

atributul de folosire, utilizare), iar intervalul de acțiune a acestui drept este

direct proporțional cu durata de activitate în cadrul MAI sau a subdiviziunilor

acestuia.

Prin urmare, în acest context recurentul a indicat că suma de 20 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat în urma încălcării termenului rezonabil la

executarea hotărârii judecătorești este nejustificată, exagerată și excesiv de

mare, în condițiile în care cauza nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a

dat o apreciere incorectă a probelor prezentate.

În această ordine de idei, la caz au fost ignorate prevederile Codului de

executare care reglementează expres că executarea începe de la cererea

creditorului. În acest sens, este relevant de a menționa faptul că orice acțiune ale

executorului judecătoresc în vederea executării documentului executoriu,

necesită cererea creditorului.

Respectiv, unul din factorii care a afectat și afectează procedura de

executarea a hotărârii judecătorești din speța principală, ține în mod direct și de

comportamentul părților, în persoana debitorului procedurii de executare.

Mai mult, s-a indicat că în asemenea circumstanțe și prin prisma

raportului motivat prezentat de către executorul judecătoresc Roman Talmaci,

se reține că de către autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești au fost întreprinse toate măsurile care puteau a fi în mod rațional

întreprinse pentru executarea documentului executoriu vizat, circumstanțe ce

impun admiterea recursului în sensul declarat.

Prin referința depusă la 31 ianuarie 2019, Oleg Spiridonov a solicitat

declararea recursului declarat de Ministerul Justiției ca inadmisibil, deoarece

acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă

la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă

6

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 noiembrie

20 decembrie 2018 și, respectiv la 10 ianuarie 2019 sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Oleg Spiridonov și de

Ministerul Justiției în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Oleg Spiridonov

și de Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la

dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

7

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul

Justiției.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

8