2ra-378/19 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi si repararea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare

Dosarul nr. 2ra-378/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. L.Lavric) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Vl.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi) ÎNCHEIERE 13 martie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Spiridonov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost respinse apelurile declarate de Oleg Spiridonov și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a fost menținută hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, c o n s t a t ă: La 11 decembrie 2017, Oleg Spiridonov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova (în continuare Ministerul Justiției),

intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Roman Talmaci cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că din anul 1988 până în anul 2005 a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar începând cu luna septembrie 2005 este pensionar, fiind veteran de război, participant la lupte pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova.

1 În legătură cu faptul că nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către autoritățile publice locale conform legislației în vigoare, nu a dispus și nici nu dispune în prezent de spațiu locativ conform legislației în vigoare, la 1 februarie 2008 a fost nevoit să se adreseze în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, solicitând recunoașterea dreptului său la spațiu locativ și obligarea asigurării cu spațiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislația în vigoare. Ca urmare, prin hotărârea din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău menținută prin decizia din 23 iulie 2008 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă acțiunea și a fost obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde reclamantului și membrilor familiei sale spațiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislație, motiv pentru care la 7 octombrie 2008 a depus în adresa șefului Oficiului de executare Centru, mun.

Chișinău cerere prin care a solicitat executarea hotărârii din 6 mai 2008 Curții de Apel Chișinău. Suplimentar, a menționat că conform încheierii executorului judecătoresc al Oficiului de executare Centru, mun. Chișinău, Victoria Eremia din 16 iunie 2008 a fost stabilit termen de 15 zile debitorului - Consiliul municipal Chișinău de a executa benevol documentul executoriu, însă fără careva efect. Ulterior, prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău a fost informat că organele publice nu pot executa hotărârea instanței de judecată din motivul că sunt mai multe hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate și din lipsa de surse financiare, cât și din motivul crizei acute de spațiu locativ. Astfel, toate eforturile întreprinse în vederea realizării dreptului său nu au dat rezultate, hotărârea judecătorească sus-nominalizată rămânând neexecutată până în prezent.

În continuare, reclamantul a subliniat că atât Consiliul mun. Chișinău cât și Guvernul Republicii Moldova nu au întreprins nici o măsură întru executarea hotărârii irevocabile din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, iar prin neexecutarea hotărârii judecătorești i-au fost violate dreptul său garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și dreptul său la protecția proprietății garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Ca urmare a neexecutării hotărârii irevocabile din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, a înaintat la CEDO în conformitate cu articolul 34 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și art. 45, 47 a Regulamentului Curții o cerere, în legătură cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil, iar prin decizia din 7 iulie 2015 a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecția proprietății. Din considerentul că până în prezent titlu executoriu rămâne neexecutat, fapt prin care continuu i se încalcă drepturile recunoscute și garantate, acțiuni și inacțiuni prin care în mod direct i se cauzează un prejudiciu atât material cât și moral a fost depusă prezenta cerere de chemare în judecată.

Oleg Spiridonov a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești – hotărârea din 6 mai 2008 a Curții 2 de Apel Chișinău, violarea drepturilor prevăzute de art. 6 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art.1 Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale de către statul Republica Moldova, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a prejudiciului moral pentru neexecutarea hotărârii din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău în sumă de 100 000 lei în perioada de timp 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017, a prejudiciului material compus din plata chiriei în sumă de 42 000 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017 și a cheltuielilor de judecată suportate pe marginea prezentului litigiu, or, plata lunară a spațiului locativ închiriat de familia sa constituie 3500 lei, fapt confirmat prin contractul de locațiune din 9 ianuarie 2017, înregistrat la DAF Rîșcani mun.

Chișinău sub nr. 51. Cu referire la prejudiciul moral, a solicitat încasarea sumei de 100000 lei, pentru perioada de neexecutare a hotărârii enunțate 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017, care se încadrează în sumele acordate de CEDO pe cazuri similare. Prin hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Spiridonov a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Oleg Spiridonov la executare în termen rezonabil garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a dreptului la proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prin neexecutarea în perioada 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017 a hotărârii irevocabile din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Oleg Spiridonov prejudiciul material în sumă de 42 000 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017, prejudiciul moral în sumă de 20000 lei cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, în perioada 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017 și cheltuielile de judecată în sumă de 277,80 lei. În rest, pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse apelurile declarate de Oleg Spiridonov și Ministerul Justiției și a fost menținută hotărârea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că prin omisiunea timp de a lua măsurile necesare pentru executarea hotărârilor judecătorești irevocabile în această cauză, statul este în prezența încălcării art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, motiv pentru care pretenția enunțată a fost considerată întemeiată, din care considerent a fost admisă, fiind constatat faptul 3 încălcării dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, pentru perioada 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017. Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare ținând cont de interesul reclamantului și de dreptul major lezat au constatat că într-adevăr Oleg Spiridonov în rezultatul încălcării dreptului său de executare în termen rezonabil a documentului executoriu a suferit stres și frustrări și prin urmare, compensarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 20000 lei îi va aduce acestuia o satisfacție echitabilă, or, suma de 100000 lei solicitată de reclamant prin prezenta cerere de chemare în judecată este exagerată, din care considerent nu poate fi admisă integral.

La rândul său, instanțele de judecată au constatat că Oleg Spiridonov prin cererea de chemare în judecată pretinde repararea prejudiciului material pentru perioada neexecutării hotărîrii 1 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2017 în sumă de 42000 lei, formată din plata lunară a chiriei casei de locuit particulare în sumă de 3500 lei, în acest sens fiind prezentate copia contractului de locațiune din 9 ianuarie 2017 încheiat cu Svetlana Lepădatu, copiile recipiselor care confirmă achitarea plăților lunare pentru chirie în perioada enunțată, copiile ordinelor de încasare a numerarului prin care se confirmă că locatorul a achitat impozitul pe venit aferent operațiunilor de predare în posesie și/sau folosință a proprietății imobiliare.

În același context s-a reținut că contractul de locațiune menționat a fost înregistrat la DAF Rîșcani, Serviciul Fiscal de Stat, în așa mod reclamantul a confirmat faptul închirierii spațiului locativ și a cheltuielilor suportate în sumă de 42 000 lei, din care considerente pretenția nominalizată a fost admisă integral. Or, suma de 42000 lei constituie prejudiciul material cauzat în rezultatul neexecutării unei hotărâri judecătorești irevocabile și urmează a fi încasat de la stat. La 20 decembrie 2018, Oleg Spiridonov a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în partea respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar, suplimentar invocându-se că hotărârea judiciară irevocabilă din 6 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău rămâne fără executare până în prezent. A menționat că în continuu Consiliul municipal Chișinău și Guvernul Republicii Moldova nu au întreprins nici o măsură întru executarea hotărârii nominalizate, aceasta nefiind executată în termen mai mare de 9 ani. Totodată, a menționat că prejudiciul moral pe care îl solicită în prezenta cerere de chemare în judecată în baza legii Republicii Moldova nr. 87 din 21 4 aprilie 2011 constituie suma de 100 000 lei ce derivă din perioada de timp pentru neexecutarea hotărârii sus-indicate: 14 aprilie 2016 – 31 decembrie 2017 și se încadrează cât și în sumele acordate de CEDO pe cazuri similare.

Astfel, Oleg Spiridonov a menționat că instanțele de judecată au subapreciat considerabil și neîntemeiat compensarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei pentru un termen de neexecutare a hotărârii judecătorești. Or, la aprecierea sumei dispuse spre încasare cu titlu de prejudicu moral, instanțele nu au luat în considerație și importanța cauzei, care are una de importanță deosebită pentru reclamant, deoarece obiectul litigiului este asigurarea cu spațiu locativ. Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate de admitere parțială a acțiunii.

La 10 ianuarie 2019, Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu pronunțarea unei hotărâri noi, de respingere integrală a acțiunii. În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar, suplimentar invocându-se că conform scrisorii Primăriei mun. Chișinău se recunoaște că la momentul actual executarea hotărârii judecătorești nu poate fi posibilă din cauza lipsei spațiului locativ liber în mun. Chișinău, cu atât mai mult că în prezent Consiliul municipal Chișinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcția spațiului locativ în vederea executării hotărârilor instanțelor de judecată pentru asigurarea cu spațiu locativ a creditorilor urmăritori.

În soluționarea problemei respective Primăria mun. Chișinău a înaintat un demers către Guvernul RM prin care a solicitat alocarea de mijloace financiare pentru construcția spațiului locativ în vederea executării hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile. Ca urmare, în bugetul municipal Chișinău pe anul 2015, prezentat spre aprobare Consiliului Municipal Chișinău în lectura a doua, au fost alocate 7 milioane de lei pentru cheltuielile ce țin de executarea titlurilor executorii. De altfel, în cadrul ședinței de lucru de la Ministerul Justiției din data de 12 mai 2014, reprezentantul Primăriei mun. Chișinău a remarcat, că hotărârile judecătorești se execută prin alocarea mijloacelor financiare, însă în virtutea numărului mare de documente executorii, acestea nu pot fi executate simultan.

Așadar, debitorul nu neagă faptul că va executa hotărârile instanțelor de judecată în acest sens. Prin urmare, nu se poate cataloga drept neexecutare o simplă amânare sau o întârziere în executare. 5 Jurisprudența CEDO califică că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în anumite circumstanțe (Burdov c. Rusiei, § 35; Josan c. Moldovei, § 18). Totodată, nu poate fi neglijat faptul că hotărârea a cărei neexecutare se invocă obligă administrația publică locală să acorde spațiu locativ în posesie și folosință și nicidecum în proprietate privată.

În contextul practicii judiciare de respingere a acțiunii pe același temei și obiect se evidențiază decizia din 17 octombrie 2012 a Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ a Curții de Apel Chișinău, care în partea motivată a reținut că Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, la art. 35 (în temeiul căruia a fost acordat spațiu locativ) stipula că „colaboratorilor poliției li se acordă de către organele locale ale puterii, cel mult după 3 ani angajarea lor în serviciu, iar ofițerilor cel mult după un an de la numirea lor în funcție, spațiu locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislație”.

Reieșind din norma legală, colaboratorilor structurilor de poliție li se acordă spațiu locativ cu titlu de posesie și folosință, dar nicidecum de dispoziție (practic dreptul de proprietate asupra imobilului nu se transmite, ci doar atributul de folosire, utilizare), iar intervalul de acțiune a acestui drept este direct proporțional cu durata de activitate în cadrul MAI sau a subdiviziunilor acestuia. Prin urmare, în acest context recurentul a indicat că suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătorești este nejustificată, exagerată și excesiv de mare, în condițiile în care cauza nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a dat o apreciere incorectă a probelor prezentate.

În această ordine de idei, la caz au fost ignorate prevederile Codului de executare care reglementează expres că executarea începe de la cererea creditorului. În acest sens, este relevant de a menționa faptul că orice acțiune ale executorului judecătoresc în vederea executării documentului executoriu, necesită cererea creditorului. Respectiv, unul din factorii care a afectat și afectează procedura de executarea a hotărârii judecătorești din speța principală, ține în mod direct și de comportamentul părților, în persoana debitorului procedurii de executare. Mai mult, s-a indicat că în asemenea circumstanțe și prin prisma raportului motivat prezentat de către executorul judecătoresc Roman Talmaci, se reține că de către autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești au fost întreprinse toate măsurile care puteau a fi în mod rațional întreprinse pentru executarea documentului executoriu vizat, circumstanțe ce impun admiterea recursului în sensul declarat.

Prin referința depusă la 31 ianuarie 2019, Oleg Spiridonov a solicitat declararea recursului declarat de Ministerul Justiției ca inadmisibil, deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă 6 nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 noiembrie 2018. Astfel, recursurile declarate de Oleg Spiridonov și Ministerul Justiției la 20 decembrie 2018 și, respectiv la 10 ianuarie 2019 sunt în termen. Examinând temeiurile recursurilor declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura 7 admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibile recursurile declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursurile declarate de Oleg Spiridonov și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Tamara Chișca-Doneva 8