2ra-2036/16 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, obligarea de a executa hotarirea judecatoreasca si repararea prejudiciului moral

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-2036/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea

recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusnac Valeriu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Primăria municipiului

Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorii judecătorești Ungureanu Oleg,

Doroftei Igor, Furdui Ion, Casian Oleg, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, obligarea de a executa hotărîrea

judecătorească și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă

La 30 octombrie 2015, Rusnac Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, obligarea de a executa hotărîrea judecătorească și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău

nr. 3-2782/10 din 07 octombrie 2010, irevocabilă și definitivă la 16 martie 2011, Consiliul

mun. Chișinău a fost obligat să acorde spațiu locativ polițistului grupei de escortă al

Comisariatului de poliție Centru mun. Chișinău, Rusnac Valeriu și membrilor familiei sale,

conform normelor sanitare la momentul executării. Prin încheierea executorului

judecătoresc Doroftei Igor nr. 064-813/12 din 18 septembrie 2012, Consiliul mun. Chișinău

a fost obligat să emită un act administrativ privind asigurarea reclamantului și a membrilor

familiei sale cu spațiu locativ în cel mult 10 zile de la primirea somației.

Indică Rusnac Valeriu că pînă în prezent, Consiliul mun. Chișinău nu și-a onorat

obligația de executare a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2010, ignorînd

prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

1

Constituției Republicii Moldovei, Legii contenciosului administrativ și Codului de

executare.

Declară reclamantul că din motivul neexecutării hotărîrii judecătorești, este nevoit să

închirieze contra plată spațiu locativ, fiindu-i cauzat astfel un prejudiciu moral, exprimat

prin suferințe psihice și fizice, pe care îl estimează la suma de 75 000 lei.

Solicită constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, obligarea pîrîtului de a executa în termenul prevăzut de lege hotărîrea Curții

de Apel Chișinău din 07 octombrie 2010 și repararea prejudiciului moral în sumă de 75 000

lei.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016, au fost

atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Primăria mun. Chișinău, Consiliul mun.

Chișinău și executorii judecătorești Ungureanu Oleg, Doroftei Igor, Furdui Ion, Casian

Oleg.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016, acțiunea a

fost admisă parțial, s-a constatat încălcarea dreptului lui Rusnac Valeriu la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2010, în perioada 28

martie 2012 - 05 noiembrie 2014 și s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Rusnac Valeriu suma de 10 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii udecătorești. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, a fost respins apelul declarat

de către Ministerul Justiției și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

29 ianuarie 2016.

Instanțele de judecată au ajuns la concluzia că neexecutarea hotărîrii Curții de Apel

Chișinău din 07 octombrie 2010 în perioada 28 martie 2012 - 05 noiembrie 2014, constituie

încălcarea dreptului reclamantului Rusnac Valeriu la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești. La stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanțele judecătorești

au luat în considerație interesul sporit pe care-l are reclamantul în executarea hotărîrii al

cărui beneficiar este, precum și durata neexecutării care este una considerabilă, suma de 10

000 lei fiind echitabilă și rezonabilă compensării prejudiciului cauzat. Cît privește pretenția

cu privire la obligarea pîrîtului de a executa hotărîrea judecătorească, instanțele ierarhic

inferioare au constatat că este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

La 27 iunie 2016, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie

2016 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016, cu pronunțarea

unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, Ministerul Justiției a invocat că instanțele ierarhic inferioare

au aplicat în mod eronat prevederile normelor de drept material referitoare la stabilirea

perioadei de referință, precum și neîntemeiat au dispus repararea prejudiciului moral,

deoarece în speță nu există nici un temei concludent de a constata încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Indică recurentul că conform informației prezentate de către Ministerul Afacerilor

Interne, intimatul-reclamant Rusnac Valeriu nu activează în cadrul organelor afacerilor

interne începînd cu data de 21 martie 2013. Prin urmare, potrivit prevederilor legislației în

vigoare la momentul pronunțării hotărîrii judecătorești, spațiul locativ urma a fi acordat

2

temporar pe durata funcției în cadrul MAI și începînd cu 21 martie 2013, Rusnac Valeriu

nu mai are posibilitatea legală de a înainta careva pretenții către Consiliul mun. Chișinău,

hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2010 căzînd în desuetudine. În acest

sens, recurentul face trimitere la cauza Păduraru Grigore c. Moldovei, prin care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a respins pretențiile înaintate pe temeiuri similare celor din

speța dată.

Menționează Ministerul Justiției că instanțele ierarhic inferioare au apreciat doar

parțial raporturile motivate prezentate de către executorii judecătorești Ungureanu Oleg și

Doroftei Igor, precum și raportul prezentat de către Primăria mun. Chișinău, în condițiile în

care din conținutul acestora reiese că neexecutarea hotărîrii judecătorești nu poate fi

imputată exclusiv organelor responsabile de executarea documentului executoriu, or, la caz

de către executorii judecătorești au fost întreprinse toate măsurile posibile care puteau fi

întreprinse pentru executarea hotărîrii.

Consideră recurentul că concluzia instanței de fond, susținută de către cea de apel, de

reparare a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei este una eronată, deoarece nu există

nici un temei de a constatata încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești. Mai mult ca atît, prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu

acordă în mod automat dreptul la repararea prejudiciului atît material, cît și moral, în lipsa

dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din

05 aprilie 2016, a fost expediată în adresa Ministerului Justiției la 08 aprilie 2016 și a fost

recepționată de către acesta la 26 aprilie 2016, potrivit ștampilei aplicate pe scrisoarea de

însoțire (f.d. 121).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Ministerul Justiției la 27 iunie

2016, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 01 august 2016, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de

către Ministerul Justiției cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus referință.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de către Ministerul Justiției este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3)

și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului argumentul recurentului

Ministerul Justiției precum că începînd cu data eliberării lui Rusnac Valeriu din funcție - 21

martie 2013, Consiliul mun. Chișinău nu mai este obligat să-l asigure pe dînsul și membrii

familiei sale cu spațiu locativ, făcînd trimitere la cauza Păduraru Grigore c. Moldovei, prin

care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins pretențiile înaintate pe temeiuri

similare celor din speța dată.

În acest sens, instanța de recurs menționează că în cauza Păduraru c. Moldovei, Curtea

a decis să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 c) din Convenție, indicînd

că avînd în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația Guvernului Republicii Moldova,

precum și suma compensației propuse pentru despăgubirea daunelor cauzate, nu se mai

justifică continuarea examinării cererii. Totodată, Curtea a relevat că în cazul în care

Guvernul nu va respecta termenele declarației unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol.

Prin urmare, se constată că în speța Păduraru c. Moldovei, cererea a fost scoasă de pe rol, și

nu examinată în fond, iar constatările Curții nu sunt relevante prezentei spețe.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului nici argumentul recurentului

precum că neexecutarea hotărîrii judecătorești nu poate fi imputată organelor responsabile

de executarea documentului executoriu, dat fiind faptul că au fost întreprinse toate măsurile

posibile care puteau fi întreprinse pentru executarea hotărîrii, deoarece conform

jurisprudenței Curții Europeane a Drepturilor Omului, o autoritate statală nu poate invoca

lipsa fondurilor sau lipsa locuințelor pentru a motiva neexecutarea unei hotărîri

judecătorești (cauza Prodan c. Moldovei).

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv

4

numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificîndu-se exclusiv

legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433

lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5