2ra-1033/17 — constatarea încălcării dreptului la executaea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral

2ra-1033/17 — constatarea încălcării dreptului la executaea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță:O. Cojocaru (Jud. Buiucani mun. Chișinău) dosarul nr. 2ra-1033/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

(Curtea de Ape Chișinău)

ÎNCHEIERE

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valentina Clevadî

Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursurilor declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și de Mahovici-Chiperi Valentina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mahovici-Chiperi

Valentina împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Consiliul mun.Chișinău, executorul judecătoresc Casian Oleg și

executorul judecătoresc Casian Veronica, cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și dreptului la

proprietate, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de

Mahovici-Chiperi Valentina și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 27.06.2016, Mahovici-Chiperi Valentina a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova privind

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, repararea prejudiciului moral în mărime de 400000 lei și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 2000 lei.

Prin încheierea Judecătorie Buiucani mun.Chișinău din 14.07.2016 a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu Consiliul mun.Chișinău si executorul

judecătoresc Casian Oleg.

Prin încheierea Judecătorie Buiucani mun.Chișinău din 26.09.2016 a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc Casian Veronica.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 05 decembrie 2008 rămasă irevocabilă, Consiliul Municipal Chișinău a

fost obligat să acorde lui Chiperi Valeriu împreună cu membrii familiei sale spațiu

locativ în conformitate cu legislația în vigoare, specificînd că la data de 05.12.2008

a fost emis documentul executoriu nr. 3-2969/08 de către Curtea de Apel Chișinău,

iar la data de 01.12.2011, Chiperi Valeriu prin cerere a înaintat spre executare

documentul executoriu executorului judecătoresc Oleg Casian, care la rindul său a

început procedura de executare a hotărîrii din 05 decembrie 2008.

Susține că la data de 24.04.2014 executorul judecătoresc Oleg Casian a emis

încheierea nr. 070-384/11 privind asigurarea executării documentului executoriu

nominalizat mai sus, prin care a solicitat organului Cadastral Teritorial Chișinău să

aplice interdicție asupra imobilului amplasat în mun. Chișinău, șos. Balcani 2, ap 6,

scara 1, specificînd că copia încheierii sus nominalizate a fost expediată pentru

cunoștință lui Chiperi Valeriu și Primăriei Municipiului Chișinău și spre executare

Organului Cadastral Teritorial Chișinău.

La data de 08.05.2014 Consiliul Municipiului Chișinău s-a adresat în instanța

de judecată sec. Buiucani, mun.Chișinău cu cererea privind casarea încheierii

executorului judecătoresc Oleg Casian nr. 070-384/11 din 24.04.2014.

Prin hotărîrea Judecătoria Buiucani din 11.06.2014, menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 20.11.2014 a fost respinsă contestația Consiliului

Municipal Chișinău cu privire la casarea încheierii executorului judecătoresc Oleg

Casian nr. 070-384/11 din 24.04.2014,

Indică că, din anul 2008 și pînă în prezent Consiliul Municipal Chișinău ca

debitor în procesul de executare, a fost somat de mai multe ori să execute hotărîrea

definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2008, însă fără

nici un rezultat, invocînd drept motiv de neexecutare lipsa de spațiu locativ liber în

mun. Chișinău, precum și faptul că Consiliul Municipal Chișinău nu deține mijloace

financiare necesare pentru construcția spațiului locativ nou.

Susține că la data de 26 martie 2015 a decedat subit Chiperi Valeriu, iar la

data de 11 iunie 2015 a fost eliberat certificat de calitate de moștenitor soției

decedatului Mahovici-Chiperi Valentina, care la data de 21 martie s-a adresat in

formă scrisă către executorul judecătoresc Casian Oleg, solicitînd de a fi informată

despre mersul executării hotărîrii judecătorești din 05.12.2008, cu anexarea probelor

confirmative, specificînd că la nenumăratele adresări executorul răspundea că nu

este posibilă executarea din cauza că debitorul-pîrît nu are spațiu locativ liber.

Precizează că, are la întreținere doi copii minori și locuiește intr-un spațiu locativ

limitat cu o suprafață de 17,7 m.p., intr-o odaie cu 2 feciori minori și fratele

reclamatei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 octombrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului Valentinei

Mahovici-Chiperi la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și

dreptului la proprietate. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al RM în beneficiul Valentinei Mahovici-Chiperi prejudiciul

moral în mărime de 10 000 lei. În rest, pretențiile privind repararea echitabilă au

fost respnse.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Ministerul Justiției, precum și

Mahovici-Chiperi au declarat apeluri.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017 au fost respinse

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Mahovici-

Chiperi Valentina și menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel a stabilit că perioada de neexecutare invocată a hotărîrii Curții

de Apel Chișinău din 05 decembrie 2008 constituie peste 5 ani.

2

Avînd în vedere comportamentul părților implicate în proces, coroborat cu

actele procedurii de executare, instanța de apel a stabilit încălcarea dreptului

reclamantei la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 05 decembrie 2008.

Instanța de apel a conchis că o autoritate statală nu poate invoca lipsa

fondurilor sau lipsa locuințelor pentru a motiva încălcarea termenului rezonabil de

executare a hotărîrii judecătorești (cauza Prodan v Moldova) or, imposibilitatea de a

obține executarea hotărîrii constituite o imixtiune în dreptul reclamantei-apelante de

a dispune de bunurile aflate în proprietatea ( cauza Luntre și alții v Moldova), fapt

ce denotă încălcare art.1 al Protocolului nr.1 CEDO și lezarea dreptului lui

Mahovici-Chiperi Valentina la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, drept garantat atît de Legea nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, cît și de art.6 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Totodată, instanța de apel a reiterat că apelantei-reclamante Mahovici-Chiperi

Valentina i-a fost cauzat un anumit nivel de stres și frustrare ca urmare al duratei

excesive a proceduri de executare și stării de incertitudine referitoare la spațiul

locativ, or potrivit prevederilor Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, executarea hotărîrii judecătorești irevocabile se înfăptuiește în termeni

rezonabili.

Referitor la cuantumul despăgubirilor acordate ca daune morale, instanța de

apel a menționat în acest sens că constatînd faptul încălcării termenului rezonabil în

executarea hotărîrii, instanța de fond just a acordat reclamantei o satisfacție în

mărime de 10 000 lei pentru daunele morale, considerînd că această sumă este

echitabilă, echivalentă și proporțională suferințelor psihice suportate de către ultima,

pe măsură să acopere prejudiciu moral.

Colegiul instanței de apel a remarcat că la materialele cauzei sunt lipsă

înscrisurile care atestă achitarea serviciilor juridice de către reclamantă în mărime

de 2000 lei, fapt ce denotă netemeinicia cerinței privind încasarea cheltuielilor de

asistență juridică.

La data de 20 martie 2017, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiției a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care a respinge acțiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de

drept material.

Susține că o întîrziere în executarea unei hotărîri judecătorești poate fi

justificată în anumite circumstanțe. Complexitatea obiectului executării s-a

manifestat prin imposibilitatea executării hotărîrii instanței de judecată privind

asigurarea cu spațiu locativ, reieșind din faptul că debitorul - autoritatea publică

locală din mun. Chișinău, nu dispunea de spații locative disponibile din fondul

locativ a mun. Chișinău, cît și de mijloacele financiare necesare pentru construcția

3

acestor spații locative. Prin urmare, autoritatea publică locală nu a negat faptul că va

executa în viitor hotărîrea instanței de judecată în acest sens.

Totodată, este evident că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor

și a spațiului locativ alternativ ca scuză pentru neexecutarea unei hotărîri. O

întîrziere în executarea unei hotărîri ar putea fi justificată de circumstanțe speciale.

În acest context, susține că conduita autorității responsabile de executarea hotărîrii

judecătorești (a executorilor judecătorești) este una conformă cu legislația în

vigoare și nu relevă indicii privind lipsa de diligentă.

Reține că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se face doar în măsura în

care încălcarea a avut loc din cauze ce pot fi imputate exclusiv autorității

responsabile de executarea hotărîrii judecătorești. Or, la caz, imposibilitatea

executării hotărîrii judecătorești de către executorul judecătoresc se datorează lipsei

spațiilor locative disponibile în mun. Chișinău, cît și a mijloacelor financiare

necesare pentru construcția acestor spații locative.

Menționează recurentul că intimata/reclamanta invocă în substanță art.6

CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, însă în afara motivațiilor acesteia, nici un alt

element de probă nu a confirmat existența culpabilității organelor de executare în

procesul de executare a hotărîrii judecătorești irevocabile.

În ce privește comportamentul executorului judecătoresc, nu se poate vorbi

despre neîntreprinderea tuturor măsurile necesare în vederea executării

documentului executoriu nominalizat supra, în condițiile în care executorul

judecătoresc a reacționat imediat la toate cererile reclamantului și în acest sens nu îi

poate fi imputată tergiversarea executării.

La data de 05 aprilie 2017, în termenul prevăzut de lege Mahovici-Chiperi

Valentina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea

hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care să dispună încasarea

prejudiciului moral în mărime de 400 000 lei și cheltuielile de judecată în mărime

de 2000 lei.

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de fond nu s-a expus

asupra capătului de cerere privind încasarea cheltuielilor de judecată, deși în

motivarea hotărîrii denotă netemeinici cerinței date.

Consideră că satisfacția în mărime de 10.000 lei, admisă de către instanță,

pentru o mamă singură care locuiește cu 2 copii într-o odaie din cămin și pentru o

perioadă 2008-2017 este una neechitabilă.

Examinînd temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Mahovici-Chiperi Valentina în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Mahovici-Chiperi Valentina nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și de Mahovici-Chiperi Valentina.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Mahovici-Chiperi Valentina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6