2ra-1728/16 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatioresti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatioresti
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1728/16 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatioresti (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-1728/16
Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. G. Moscalciuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. traciuc, G. Dașchevici, Iu. Cotruță)
ÎNCHEIERE
27 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Tatiana Vieru
Judecătorii: Valentina Clevadî
Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Nicolaev Oleg împotriva deciziei din 17 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Nicolaev
Oleg împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la
examinare în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului moral,
c o n s t a t ă :
La data de 22 august 2014 Nicolaev Oleg a depus cerere de chemare în instanța
de judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la
examinare în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea cu titlu de prejudiciu moral
a sumei de 11000 euro, în baza Legii nr. 87/2011 privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei
sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.
În motivarea acțiunii s-a indicat că, judecătorul primei instanțe a încălcat termenul
rezonabil privind examinarea cauzei civile nr. 2-747/2014 la cererea de chemare în
judecată a lui Nicolaev Oleg împotriva Ministerul Justiției privind repararea de către
stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen
rezonabil.
Susține că, judecătorul V. Boico a încălcat și termenul de expediere a hotărîrii
motivate a judecătoriei Buiucani din 21.02.2014, deoarece la data de 12.03.2014 a
depus cererea privind motivarea integrală a hotărîrii, însă a primit prin oficiul poștal
hotărîrea motivată doar la data de 07.07.2014, astfel hotărîrea motivată a primit-o peste
4,5 luni, după pronunțarea dispozitivul hotărîrii.
Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la examinare în termen
rezonabil a cauzei civile și repararea de către stat a prejudiciului moral cauzat în sumă
de 11000 euro.
Prin hotărîrea 14 aprilie 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a respins
ca neîntemeiată acțiunea depusă de Nicolaev Oleg.
1
Prin decizia din 17 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus
de Nicolaev Oleg și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.
La data de 19 mai 2016 Nicolaev Oleg a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor judecătorești cu remiterea
pricinii spre rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului s-a invocat că, hotărârile instanțelor judecătorești sunt
neîntemeiate și pasibile de a fi casate, deoarece nu au constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii și nu i-au comunicat recurentului
actele de procedură.
În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei
se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la data de 17 martie 2016, iar recursul
a fost declarat la data de 19 mai 2016.
Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată recurentului la
data de 05 aprilie 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către Nicolaev Oleg la
data de 19 mai 2016, este în termen.
Examinînd temeiurile recursului declarat de către Nicolaev Oleg, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nicolaev Oleg, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul acestora
la soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
2
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul
declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de către Nicolaev Oleg ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nicolaev Oleg împotriva
deciziei din 17 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Tatiana Vieru
Judecătorii Valentina Clevadî
Oleg Sternioală
3