2ra-2210/16 — contestarea incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2210/16 — contestarea incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: V. Hadârcă 2ra–2210/16
Instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
26 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, – Svetlana Filincova
Judecători – Galina Stratulat, Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Alexeev Anatol,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexeev Anatol către
Ministerul Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești Boțan George,
Mocan Svetlana și Arseni Vera, privind constatarea încălcării dreptului la executarea
în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Alexeev Anatol, admis apelul declarat de către
Ministerul Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20
noiembrie 2015 de admitere parțială a acțiunii, și pronunțată o hotărâre nouă de
respingere a acțiunii.
c o n s t a t ă:
La 13.07.2015, Alexeev Anatol, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești
Boțan George, Mocan Svetlana și Arseni Vera, privind constatarea încălcării
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea
prejudiciului moral, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea de la
Ministerul Justiției a sumei de 7973, 31 euro, a sumei de 4133, 28 lei, cu titlu de
prejudiciu material ce constituie dobânda de întârziere pentru neexecutarea
hotărârii judecătorești, și a sumei de 100000 de lei pentru suferințe psihice și fizice
ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii a indicat că documentul executoriu nr. 2-1322 din
18.12.2009, în vigoare din 08.01.2010, emis de Judecătoria Cahul, privind
încasarea sumei de 13500 de euro sau echivalentul în lei moldovenești la cursul
BNM la momentul executării hotărârii, a taxei de stat în sumă de 6498, 09 lei și a
cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 500 de lei de la Chiriacov Eugen în
folosul lui Alexeev Anatol, a parvenit în procedura executorului judecătoresc
Mocan Svetlana, la 21.07.2011.
Prin încheierea din 19.06.2012, executorul judecătoresc Mocanu Svetlana, a
restituit titlul executoriu fără executare. La 24.12.2012, Judecătoria Ialoveni a casat
încheierea dată cu obligarea executorului judecătoresc de a relua procedura de
executare.
În legătură cu faptul că debitorul, Chiriacov Eugen, și-a schimbat domiciliul,
titlul executoriu a fost transmis spre executare, la 11.03.1013, executorului
judecătoresc Arseni Vera, care a înaintat un demers către Judecătoria Cantemir
privind anunțarea în căutare a debitorului.
Ulterior, având ca scop tergiversarea executării, tatăl debitorului, a prezentat
executorului judecătoresc dovada precum că debitorul, Chiriacov Eugen, și-a
schimbat domiciliul în or. Codru, fapt care a servit temei pentru a expedia
procedura de executare, la 31.03.2014, executorului judecătoresc Boțan George.
Acesta, după primirea procedurii de executare, a solicitat instanței de judecată
aplicarea interdicției de a părăsi țara în privința debitorului, Chiriacov Eugen.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.11.2014 a fost casată încheierea
Judecătoriei Centru din 27.08.2014, prin care a fost respins demersul executorului
judecătoresc privind aplicarea interdicției de a părăsi țara în privința debitorului, cu
admiterea recursului executorului judecătoresc și emiterea unei încheieri noi cu
privire la aplicarea față de debitor a interdicției de a părăsi țara până la achitarea
datoriei, dar nu mai mult de 6 luni din momentul emiterii încheierii.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc nu a întreprins oricare măsuri în
vederea executării titlului executoriu, astfel, hotărârea Judecătoriei Cahul
rămânând neexecutată o perioadă de circa 3 ani.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 20.11.2015 acțiunea a fost admisă
parțial. S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a
hotărârii judecătorești din 18.12.2009, emisă de Judecătoria Cahul, și s-a încasat de
la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Alexeev
Anatol cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 de lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21.04.2016 a fost respins apelul
declarat de Alexeev Anatol și admis apelul Ministerului Justiției, casată hotărârea
Judecătoriei Buiucani din 20.11.2015, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care
acțiunea a fost respinsă.
La 26.07.2016, Alexeev Anatol, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 21.04.2016 și hotărârii Judecătoriei Buiucani din 20.11.2015,
prin care a solicitat casarea acestora cu remiterea pricinii spre rejudecare în
instanța de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului a indicat că soluțiile atât a instanței de apel, cât și a
primei instanțe sunt pasibile de casare, deoarece nu au fost constatate și elucidate
toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, circumstanțele
pe care se bazează instanțele nu au fost dovedite prin probe veridice, concluziile
instanțelor vin în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar normele de drept
material au fost încălcate și aplicate eronat.
Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de
recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Alexeev Anatol nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în
care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexeev Anatol nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece
recursul indică la dezacordul recurentului cu soluția instanței de fond și a instanței
de apel, formulând în acest sens doar critici axate asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de
casare a actelor recurate.
Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe când
motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
Alexeev Anatol, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexeev Anatol.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele ședinței,
Svetlana Filincova
Judecători Galina Stratulat
Maria Ghervas