2ra-2210/16 — contestarea incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2210/16 — contestarea incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: V. Hadârcă 2ra–2210/16 Instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță Î N C H E I E R E 26 octombrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, – Svetlana Filincova Judecători – Galina Stratulat, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexeev Anatol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexeev Anatol către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești Boțan George, Mocan Svetlana și Arseni Vera, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexeev Anatol, admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 20 noiembrie 2015 de admitere parțială a acțiunii, și pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii. c o n s t a t ă: La 13.07.2015, Alexeev Anatol, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești Boțan George, Mocan Svetlana și Arseni Vera, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea de la Ministerul Justiției a sumei de 7973, 31 euro, a sumei de 4133, 28 lei, cu titlu de prejudiciu material ce constituie dobânda de întârziere pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, și a sumei de 100000 de lei pentru suferințe psihice și fizice ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii a indicat că documentul executoriu nr. 2-1322 din 18.12.2009, în vigoare din 08.01.2010, emis de Judecătoria Cahul, privind încasarea sumei de 13500 de euro sau echivalentul în lei moldovenești la cursul BNM la momentul executării hotărârii, a taxei de stat în sumă de 6498, 09 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 500 de lei de la Chiriacov Eugen în folosul lui Alexeev Anatol, a parvenit în procedura executorului judecătoresc Mocan Svetlana, la 21.07.2011. Prin încheierea din 19.06.2012, executorul judecătoresc Mocanu Svetlana, a restituit titlul executoriu fără executare. La 24.12.2012, Judecătoria Ialoveni a casat încheierea dată cu obligarea executorului judecătoresc de a relua procedura de executare.
În legătură cu faptul că debitorul, Chiriacov Eugen, și-a schimbat domiciliul, titlul executoriu a fost transmis spre executare, la 11.03.1013, executorului judecătoresc Arseni Vera, care a înaintat un demers către Judecătoria Cantemir privind anunțarea în căutare a debitorului. Ulterior, având ca scop tergiversarea executării, tatăl debitorului, a prezentat executorului judecătoresc dovada precum că debitorul, Chiriacov Eugen, și-a schimbat domiciliul în or. Codru, fapt care a servit temei pentru a expedia procedura de executare, la 31.03.2014, executorului judecătoresc Boțan George. Acesta, după primirea procedurii de executare, a solicitat instanței de judecată aplicarea interdicției de a părăsi țara în privința debitorului, Chiriacov Eugen.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.11.2014 a fost casată încheierea Judecătoriei Centru din 27.08.2014, prin care a fost respins demersul executorului judecătoresc privind aplicarea interdicției de a părăsi țara în privința debitorului, cu admiterea recursului executorului judecătoresc și emiterea unei încheieri noi cu privire la aplicarea față de debitor a interdicției de a părăsi țara până la achitarea datoriei, dar nu mai mult de 6 luni din momentul emiterii încheierii. Cu toate acestea, executorul judecătoresc nu a întreprins oricare măsuri în vederea executării titlului executoriu, astfel, hotărârea Judecătoriei Cahul rămânând neexecutată o perioadă de circa 3 ani. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 20.11.2015 acțiunea a fost admisă parțial.
S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 18.12.2009, emisă de Judecătoria Cahul, și s-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Alexeev Anatol cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 de lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21.04.2016 a fost respins apelul declarat de Alexeev Anatol și admis apelul Ministerului Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani din 20.11.2015, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea a fost respinsă. La 26.07.2016, Alexeev Anatol, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21.04.2016 și hotărârii Judecătoriei Buiucani din 20.11.2015, prin care a solicitat casarea acestora cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului a indicat că soluțiile atât a instanței de apel, cât și a primei instanțe sunt pasibile de casare, deoarece nu au fost constatate și elucidate toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, circumstanțele pe care se bazează instanțele nu au fost dovedite prin probe veridice, concluziile instanțelor vin în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar normele de drept material au fost încălcate și aplicate eronat. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Alexeev Anatol nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexeev Anatol nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recursul indică la dezacordul recurentului cu soluția instanței de fond și a instanței de apel, formulând în acest sens doar critici axate asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.
Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe când motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexeev Anatol, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexeev Anatol. Încheierea este irevocabilă. Președintele ședinței, Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Maria Ghervas
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.