2ra-2266/17 — constatarea încălcări dreptului la executare în termen rezonabil și încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2266/17

Prima instanță - (judecătoria Buiucani. Mun. Chișinău) O. Cojocaru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, N. Simciuc, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Gutium Svetlana

împotriva Ministerului Justiției și a executorului judecătoresc Mocrii Igor privind

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 07 noiembrie 2016, Gutium Svetlana s-a adresat în instanță de judecată, cu

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și a executorului

judecătoresc Mocrii Igor solicitând constatarea încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material în

mărime de 85 000 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei.

În motivarea pretențiilor formulate a indicat că la 19 mai 2009 a fost emisă

ordonanța judecătorească prin care s-a încasat de la Buzguril Andrei în beneficiul

Svetlanei Gutium pensie alimentară pentru întreținerea copilului minor în mărime de

¼ din salariu și alte venituri.

Prin încheierea executorului judecătoresc din 05 iunie 2009 a fost intentată

procedura de executare.

Reclamanta susține că din momentul intentării procedurii de executare au trecut

mai bine de 7 ani, însă documentul executoriu nu se execută.

Responsabil de acest fapt este executorul judecătoresc, deoarece în tot acest

timp nu a întreprins toate măsurile necesare în vederea executării documentului

executoriu.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2016 a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Gutium Svetlana.

S-a constatat încălcarea dreptului Svetlanei Gutium la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Svetlanei Gutium prejudiciu moral în mărime de 25000 lei. În rest,

pretențiile Svetlanei Gutium referitoare la încasarea prejudiciului moral și material

s-au respins.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speța dată comportamentul

executorului judecătoresc ca autoritate investită cu executarea documentului

executoriu denotă o pasivitate totală. Pe parcursul aflării în procedura sa a titlului

executoriu, măsurile efectuate au fost limitate, singurele acțiuni fiind întreprinse în

anul 2013, deși executarea documentului executoriu poartă un caracter continu și

urmărește drept scop protejarea interesului unui copil minor, ceea ce determină

întreprinderea măsurilor în mod constant.

Rolul executorului judecătoresc a fost unul formal, aportul său la executarea

documentului executoriu nu a fost dovedit, ceea ce s-a confirmat prin încheierea din

01 septembrie 2016 privind calcularea restanței la pensia alimentară, din care se

atestă că în perioada 13 mai 2009-01 septembrie 2016 nu a fost percepută nici o sumă

de bani în beneficiul copilului minor.

Instanța a constatat că din materialele dosarului se atestă lipsa de operativitate a

executorului judecătoresc și dezinteresul total, nefiind întreprinse toate măsurile

concrete prevăzute de Codul de executare.

La aprecierea prejudiciului moral instanța a ținut cont de durata neexecutării

documentului executoriu, comportamentul părților și miza pentru reclamantă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 decembrie 2016, Ministerul

Justiției a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 07 decembrie 2016, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere pretențiilor înaintată de Gutium Svetlana.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 s-a respins apelul declarat

de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 07 decembrie 2016.

La 12 septembrie 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 07 decembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor menționate și pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii de

chemare în judecată înaintată de Gutium Svetlana.

Ca temei de drept recurentul a invocat prevederile art.432 alin.2) lit.c) Cod de

procedură civilă, care statuează că, se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a aplicat eronat

normele de drept material.

În motivare, a relatat că decizia instanței de apel este neîntemeiată. Recurentul

susține că dreptul reclamantului la executarea unei hotărâri judecătorești definitive,

nu poate obliga statul să asigure executarea fiecărui hotărâri cu caracter civil, oricare

2

ar fi circumstanțele. În cadrul examinării cauzei nici un element de probă nu a

confirmat existența culpabilității organelor de executare în procesul de executare a

hotărârii judecătorești irevocabile.

Relatează că în cadrul executării hotărârii creditorul nu a acordat executorului

judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, așa cum

prevede Codul de executare.

De asemenea, la emiterea soluției instanța nu a luat în considerație jurisprudența

CEDO care menționează că în cazul în care debitorul este privat, statul nu poate fi

responsabil de neexecutare unei hotărâri judecătorești. Din materialele dosarului și

raportul executorului judecătoresc denotă că organul responsabil de executarea

hotărârii judecătorești a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura o

executare efectivă în natura documentului executoriu parvenit spre executare.

În opinia recurentului, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin toate

împrejurările care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, nu a apreciat

obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept

material.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 30 mai 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei motivate a fost expediată părților

la 26 iunie 2017 (f.d.101), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării

acesteia de către părți. Recurentul susține că a recepționat decizia instanțeila 06 iulie

2017.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 12 septembrie 2017, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

4

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5