2ra-1711/17 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea într-un termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–1711/17

Instanța de fond: judecător - M.Murmureț

Instanța de apel: judecători – A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Butoiaș”

către Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău,

Primăria mun. Chișinău și executorii judecătorești Liudmila Ghețiu și Roman

Tălmăci, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, prin care au

fost respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și de SA „Butoiaș” și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 23 august 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 02 iunie 2016, SA „Butoiaș” s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere către Ministerul Justiției al RM, intervenienți accesorii Consiliul municipal

Chișinău, Primăria mun. Chișinău și executorii judecătorești Liudmila Ghețiu și

Roman Tălmăci, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 25 decembrie 2006, acțiunea înaintată de SA “Butoiaș” cu privire la

obligarea Primăriei și Consiliului municipal Chișinău să vîndă loturile de teren nr.

3 și 4 din str. Calea Ieșilor, 71, mun. Chișinău, a fost respinsă ca neîntemeiată, iar

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2007, s-a casat hotărârea

menționată, s-a admis integral acțiunea și s-a obligat Primăria municipiului

Chișinău să vîndă SA „Butoiaș” loturile de pămînt nr. 3 și 4 din str. Calea Ieșilor,

71, mun. Chișinău.

A mai indicat că, prin încheierea executorului judecătoresc Grigore Stoian, nr.

12- 769/07 din 06 iulie 2007, s-a primit spre executare documentul executoriu și s-

a intentat procedura de executare, precum și s-a stabilit termenul pentru executarea

benevolă a acestuia în termen de 15 zile.

În acest sens a invocat că, prin scrisoarea nr. 08-3031 din 11 septembrie 2007,

Primăria municipiului Chișinău, a anunțat Departamentul de executare a deciziilor

judiciare Oficiul Centru că, chestiunea privind executarea deciziei Curții Supreme

de Justiție din 16 mai 2007, va fi înaintată spre soluționare la una din ședințele

ordinare Consiliului municipal Chișinău.

Prin decizia suplimentară a Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2010, s-

a precizat că terenurile urmează a fi vândute la prețul liber: lotul nr. 3 - 400 000 lei

și lotul nr. 4 - 200 000 lei.

Reclamanta a mai susținut că, prin răspunsurile parvenite de la Direcția

generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului municipiului

Chișinău nr. 01/1- 1-26 din 03 ianuarie 2012 și nr. 01/01-08-764 din 02 aprilie

2012, în adresa executorului judecătoresc al Oficiului de Executare Centru și SA

„Butoiaș”, se raționează că, pentru executarea hotărârii instanței de judecată

creditorul urmează să prezinte două rapoarte de evaluare a acestor loturi, care vor

sta la baza calculării prețului liber de vînzare a terenurilor.

Astfel, la data de 07 octombrie 2015, executorul judecătoresc Roman Tălmăci

a depus cerere privind explicarea deciziei suplimentare a Curții Supreme de Justiție

din 15 ianuarie 2010, concretizând asupra faptului că în scopul executării deciziei

Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2007 și a deciziei suplimentare vizate, se

obligă Primăria mun. Chișinău să vândă lotul de pământ nr. 3, cu suprafața de 0,18

ha, la preț liber de 400 000 lei, iar lotul de pămînt nr. 4, cu suprafața de 0,044 ha, la

preț liber de 200 000 lei sau la preț liber de piață la momentul executării hotărârii

judecătorești și/sau încheierii contractului de vânzare-cumpărare a loturilor de

pământ, care prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015 a

fost respinsă, ca neîntemeiată, deoarece hotărârile judecătorești emise în cauza

respectivă sunt expuse într-un mod explicit.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015, s-a

reconfirmat concluzia expusă în decizia suplimentară din 15 ianuarie 2010 anume

că, prețul liber al loturilor menționate supra sunt deja stabilite și nu necesită a fi

calculat repetat.

Ulterior, la data de 11 aprilie 2016, documentul executoriu emis de Curtea

Supremă de Justiție din 16 mai 2007, a fost preluat de către executorul

judecătoresc Ludmila Ghețiu.

Astfel, la data de 22 aprilie 2016, ultima a solicitat prezența părților

procedurii de executare pentru comunicarea drepturilor și obligațiilor, posibilității

de conciliere s-au determinare a modalității de executare silită.

Prin răspunsul nr. 01/1-08-986 din 03 mai 2016, Direcția generală arhitectură,

urbanism și relații funciare, contrar documentului executoriu, deciziei suplimentare

și încheierii Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2015, insistă asupra

prezentării rapoartelor de evaluare.

Astfel a susținut că, toate eforturile întreprinse conform legislației în vigoare,

în realizarea dreptului lezat nu au dat rezultate, iar hotărârea judecătorească

definitivă și irevocabilă a rămas neexecutată până în prezent.

În pofida faptului că, hotărârea judecătorească este irevocabilă, debitorul până

la moment nu a inițiat procedura de formare a loturilor în cauză, ca bunuri imobile

distincte și înregistrarea primară a drepturilor asupra acestor bunuri.

În opinia reclamantului, lipsa raporturilor de evaluare a loturilor, care se

insistă a fi prezentate nu împiedică realizarea procedurii de formare a bunurilor

imobile și de înregistrare primară, iar motivele neexecutării prezentate de debitor

sunt neîntemeiate și inventate intenționat pentru a nu executa documentul

executoriu.

A mai subliniat că, neexecutarea în continuare a hotărârii în cauză încalcă

dreptul garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Mai mult ca atât, datorită eventualei

neexecutări a hotărârii în favoarea reclamantei, ultima nu poate beneficia de bunuri

și, astfel, de dreptul la protecția proprietății garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1

la Convenție care este încălcat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 august 2016, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SA “Butoiaș” către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Consiliul

municipal Chișinău, Primăria mun. Chișinău și executorii judecătorești Liudmila

Ghețiu și Roman Tălmăci, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și

moral, s-a constatat încălcarea dreptului SA “Butoiaș” la executarea în termen

rezonabil a deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2007, s-a încasat din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în

beneficiul SA “Butoiaș” prejudiciul moral cauzat în sumă de 20000 (douăzeci mii)

lei. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017, s-au respins apelurile

declarate de către SA „Butoiaș” și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea primei instanțe.

La data de 26 iunie 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat eronat normele de drept

material.

La data de 26 septembrie 2017, SA ”Butoiaș” a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de

recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă

în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas