2ra-2028/17 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare într-un termen rezonabil,

Dosarul nr. 2ra–2029/17

Instanța de fond: O. Cernei

Instanța de apel: Iu. Cimpoi, L. Popova, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Gurău Victor către Ministerul Justiției al RM, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Zaharescu Olga și Anati Snejana, cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil, recuperarea

prejudiciului moral și obligarea examinării plângerii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care au

fost respinse cererile de apel depuse de Ministerul Justiției și de Gurău Victor și

menținută hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 14 iulie 2015, Gurău Victor s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Zaharescu Olga și Anati Snejana, cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului moral și obligarea Ministerului Justiției să examineze plângerea.

În motivarea cererii s-a invocat că, potrivit hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 20 decembrie 2007, SRL „Chișinău-Gaz” a fost obligat să nu creeze

obstacole reclamantului în folosirea terenului de pământ situat pe str. XXXX, 1

mun. Chișinău și să reamplaseze gazoductul conform proiectului inițial din

18.07.1988.

Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2008, a fost admis parțial

apelul declarat de reclamant și s-a respins apelul declarat de SRL „Chișinău-Gaz”,

fiind casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii reclamantului,

privind încasarea prejudiciului moral și emisă o nouă hotărâre prin care a fost

încasat prejudiciul moral de la SRL „Chișinău-Gaz” în mărime de 5 000 lei.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2008, a fost respins

apelul declarat de SRL „Chisinău-Gaz”.

După obținerea titlului executoriu reclamantul s-a adresat executorului

judecătoresc pentru inițierea procedurii de executare silită.

Reclamantul a mai invocat că, în cadrul executării silite debitorul a dat

dovadă de indiferență totală și a propus alte modalități de executare, dar nicidecum

cea dispusă de instanță.

Reclamantul a afirmat că, a fost nevoit să se adreseze în instanță pentru

constatarea faptului încălcării dreptului său la executare în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 februarie 2012, a

fost admisă cererea reclamantului împotriva Ministerului Finanțelor și Uniunii

executorilor judecătorești, cu privire la constatarea încălcării dreptului său la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

20 decembrie 2007.

A notat că, ulterior s-a adresat de repetate rânduri Ministerului Justiției,

privind întreprinderea măsurilor de rigoare în privința executorilor judecătorești de

a realiza obligația statului privind executarea hotărârilor judecătorești.

În opinia reclamantului, pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârilor

judecătorești, statul este obligat să asigure procedura de executare prin metode

eficiente în termeni cât mai restrânși.

La nici una din adresările sale către Ministerul Justiției, reclamantul nu a

primit răspuns, nici din audiențele petrecute cu vice-ministrul și cu ministrul nu au

fost rezultate, făcînd trimitere la art. art. 318,319 Codului contravențional și art.

320 Codului penal.

Reclamantul a considerat că, timp de 9 ani Ministerul Justiției a avut

suficiente pârghii pentru a sesiza organele procuraturii în vederea recomandării

executorilor judecătorești de a întreprinde măsurile necesare pentru atragerea la

răspundere a persoanelor responsabile în neexecutarea hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 20 decembrie 2007.

La adresarea sa către Ministerul Justiției nr. G-1241/16 din 18.05.2016 a

expirat termenul de examinare a cererii.

În viziunea reclamantului, la caz au fost depășite toate limitele legale și

morale, ultimul suferind în urma acestora atât financiar, în timp cât și psihologic.

Reclamantul a solicitat instanței de judecată constatarea faptului de violare a

drepturilor sale prevăzute la art. 6 CEDO și obligarea Ministerului Justiției să

examineze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. G-1241/16 din 18.05.2016

cu întreprinderea tuturor măsurilor asupra executării hotărârii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 20 decembrie 2007.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 august 2016, a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Zaharescu Olga.

Prin încheierea protocolară din 04 octombrie 2016 Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Anati Snejana.

La data de 24 octombrie 2016, reclamantul a depus cerere de concretizare a

pretențiilor sale, prin care a solicitat: constatarea faptului că prin acțiunile

Ministerului Justiției au fost violate drepturile lui prevăzute la art. 6 CEDO;

obligarea Ministerului Justiției să examineze adresarea lui înregistrată sub nr. G-

1241/16 din 18 mai 2016, cu întreprinderea tuturor măsurilor stabilite de legislația

în vigoare privind executarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20

decembrie 2007; încasarea prejudiciului moral din contul pârâtului în mărime de

150 000 lei.

La data de 10 noiembrie 2016, reclamantul a mai depus o cerere de

concretizare a pretențiilor sale, prin care a solicitat: constatarea faptului încălcării

dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești;

încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui a prejudiciul moral în mărime de 150 000 lei; obligarea Ministerului

Justiției să examineze adresarea lui înregistrată sub nr. G-1241/16 din 18 mai 2016

cu întreprinderea tuturor măsurilor stabilite de legislație privind executarea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 decembrie 2007.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016, s-

a admis acțiunea; s-a constatat încălcarea dreptului lui Gurău Victor la executarea

în termen rezonabil a hotărârii irevocabile a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

20 decembrie 2007 la cererea de chemare în judecată depusă de Gurău Victor

împotriva SRL „Chișinău-Gaz” cu privire la înlăturarea obstacolelor, reamplasarea

gazoductului și repararea prejudiciului moral; s-a încasat în beneficiul lui Gurău

Victor de la bugetul de stat prin intermediul Ministerul Justiției suma de 30 000

(treizeci mii) lei cu titlul de prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a cauzei; s-a obligat Ministerul Justiției să

examineze plângerea lui Gurău Victor înregistrată la 18 mai 2016 cu nr. G-1241/16

în conformitate cu lege; în rest pretențiile lui Gurău Victor s-au respins ca

neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care au fost

respinse cererile de apel depuse de Ministerul Justiției și de Gurău Victor și

menținută hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016.

La data de 23 mai 2017, Ministerul Justiției a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, solicitând

casarea acestei și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului declarat, Ministerul Justiției a reiterat motivele de fapt

ale cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat

eronat legea.

La data de 08 noiembrie 2017, Gurău Victor a depus referință asupra cererii

de recurs, menționând că nu este de acord totalmente cu motivele cererii de recurs.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Ministerul Justiției, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova