2rac-86/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-86/15 prima instanţă: A. Gafton instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol și A. Gavrilița ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Butucel Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Eve Agro” și Butucel Victor privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Butucel Victor, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 25 septembrie 2013. c o n s t a t ă: La 28 august 2012, Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată “Eve Agro” și Butucel Victor privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform Contractului de vînzare-cumpărare a producției agricole nr. 1/2 din 01 februarie 2011 și a ordinului de plată nr. 119 din 24 februarie 2011, Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” a virat la contul Societății cu Răspundere Limitată “Eve Agro” suma de 150000 lei, în calitate de plată pentru semințele de floarea soarelui, care conform pct. 2.1 al Contractului respectiv, urmau a fi livrate de către pîrît, reclamantului pînă la 31 octombrie 2011. Menţionează Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” că, pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale de livrare a producției respective, acumulînd o datorie față de reclamant în sumă de 150000 lei.

Susține Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” că toate măsurile întreprinse privind soluţionarea litigiului pe cale amabilă nu s-au soldat cu succes, iar pretenţia acestuia din 16 ianuarie 2012, adresată pîrîtului nu s-a soldat cu un efect pozitiv. Afirmă reclamantul că, în temeiul contractului de fidejusiune din 09 februarie 2012, Butucel Victor și-a asumat obligațiunea de a rambursa Societății pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” suma avansului de 150000 lei, pînă la 01 martie 1 2012. Solicită Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Eve-Agro” și Butucel Victor a datoriei în sumă de 150000 lei și taxa de stat în mărime de 4500 lei.

În ședința de judecată din 15 mai 2013 reclamantul a depus o cerere de completare a acțiunii solicitînd încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Eve-Agro” și Butucel Victor în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1200 lei, precum și cheltuielile de asigurare a acțiunii în mărime de 2535 lei (f.d. 45, 54). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 septembrie 2013 acțiunea a fost admisă (f.d. 63, 81-82). S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Eve-Agro” și a lui Butucel Victor în beneficiul Societății pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” datoria în sumă de 150000 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1200 lei, taxa de stat în sumă de 4500 lei, precum și cheltuieli de asigurare a acțiunii în mărime de 2535 lei, iar în total suma de 158235 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, apelul declarat de Butucel Victor a fost repus în termen. S-a respins apelul declarat de Butucel Victor cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 septembrie 2013 (f.d. 119, 120-123). La 12 decembrie 2014 Butucel Victor a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor inferioare cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 27 octombrie 2014 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 07 octombrie 2014, prin urmare recursul declarat de Butucel Victor la 12 decembrie 2014 se consideră depus în termen (f.d.

124). În motivarea recursului Butucel Victor a invocat că instanţele inferioare au încălcat normele de drept material şi în concluzie au emis soluții ilegale. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Butucel Victor, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 03 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 19 februarie 2015 Societatea pe Acțiuni “Cereale-Vulcănești” a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi 2 face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Butucel Victor în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de 3 procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Butucel Victor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Butucel Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4