2ra-448/15 — Încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-448/15 prima instanţă: D. Dulghieru instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim și I. Cotruță ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Raisei Gurulea împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penale ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 17 martie 2014, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2013, Raisa Gurulea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penale ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. În motivarea acţiunii, Raisa Gurulea a menţionat că, la 13 septembrie 2012, în privinţa sa a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie în temeiul art.313 Cod Contravenţional, potrivit căruia dînsa, activînd în funcţia de contabil-şef al Primăriei or. Căinări, r-ul Căuşeni, şi-ar fi depăşit atribuţiile de serviciu prin neachitarea mai puţin de 0,75% din indemnizaţia de şomaj tehnic din salariul colectivului de cadre didactice al grădiniţei nr. 1 "Foişor” din or.

Căinări pentru perioada 13 iulie 2012 – 31 iulie 2012. Susține reclamanta că prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 noiembrie 2012, Gurulea Raisa a fost recunoscută culpabilă în comiterea contravenţiei prevăzută de art.313 Cod contravenţional, fiindu-i aplicată sancţiunea contravenţională sub formă de amendă în cuantum de 50 unităţi convenţionale, echivalentul a 1000 lei, cu privarea de dreptul de a deţine funcţii în domeniul finanţelor pe un termen de 5 luni. Indică Raisa Gurulea că, la data de 09 noiembrie 2012, a contestat cu recurs hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 noiembrie 2012, iar prin decizia Curţii de Apel Bender din 14 martie 2013 a fost casată hotărîrea primei instanțe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind încetarea procesului contravenţional, pornit în privinţa lui Raisei Gurulea pe motivul lipsei faptei contravenționale imputate.

Mai indică reclamanta că la 20 septembrie 2012, de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Căuşeni al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, în privinţa sa a fost întocmit procesulul-verbal cu privire la contravenţie nr.00255043 în temeiul art.69 alin. (l) Cod Contravenţional, pentru faptul că la 15 august 2012, ora 1400, Raisa Gurulea aflîndu-se în incinta grădiniţei de copii nr. l din or. Căinări, r-ul Căuşeni, la întrunirea cu corpul didactic s-a exprimat injurios în privinţa membrilor respectivi, ceea ce a dus la înjosirea onoarei şi demnității acestora. Afirmă Raisa Gurulea că la 28 septembrie 2012, a contestat procesul-verbal respectiv în instanța judecătorească, solicitînd anularea acestuia cu încetarea procesului contravenţional.

Susține reclamanta că prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 14 decembrie 2012, a fost respinsă ca fiind nefondată contestația Raisei Gurulea împotriva procesului-verbal sus-indicat. Menționează Raisa Gurulea că însă prin decizia Curţii de Apel Bender din 12 februarie 2013, a fost admis recursul acesteia împotriva hotărîrii primei instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, iar prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 17 mai 2013, a fost constatată nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție nr.00255043, întocmit în privința Raisei Gurulea, de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Căuşeni al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, din 20 septembrie 2012 cu dispunerea încetării în temeiul art.69 alin. (1) Cod contravenţional a procesului contravenţional respectiv și repunerea în drepturi, a persoanei în a cărei privință a fost pornit.

Consideră reclamanta că a fost atrasă ilegal la răspundere contravenţională în cadrul celor două procese contravenţionale, prin aplicarea sancţiunii contravenţionale sub formă de amendă cu privarea de dreptul de a deţine funcţii în domeniul finanţelor. Indică Gurulea Raisa, că prin atragerea ilegală la răspundere contravenţională şi aplicarea sancţiunii contravenţionale sub formă de amendă cu privare de dreptul de a ocupa funcţii în domeniul finanţelor, încălcarea normelor procedurale şi materiale admise la constatarea şi examinarea cauzelor contravenţionale, presiunile şi înjosirile la care a fost supusă reclamanta pe parcursul examinării cauzelor contravenţionale vizate, i-a fost cauzat prejudiciu un moral manifestat prin suferinţe psihice şi morale, stare de stres, nelinişte și înjosire din partea corpului didactic, acuzări nefondate în adresa sa, precum și stare de îngrijorare în legătură cu pasibila pierdere a locului de muncă.

Susține Raisa Gurulea că prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 noiembrie 2012, în rezultatul privării de dreptul de a ocupa funcţii în domeniul finanţelor, reclamantei i s-au adus impedimente şi disconfort în activitatea profesională, fiindu-i afectată reputaţia profesională în condiţiile exercitării funcţiei de contabil-şef al organului public local. Mai indică reclamanta şi asupra încălcărilor comise de către agentul constatator în procesul derulării procesului contravenţional din speţă, manifestată în special prin lipsirea acesteia de dreptul la apărare efectivă împotriva acuzaţiilor nefondate și intentarea dosarului contravenţional în lipsa unor probe pertinente care ar confirma vinovăţia persoanei, bazată doar pe presupuneri şi mărturii confuze.

Solicită Gurulea Raisa încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1600 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 martie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, cu încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul Raisei Gurulea a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1000 lei (f.d. 46, 49-58). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014 apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost respins, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 martie 2014 (f.d.

86, 87-92). La 04 decembrie 2014 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că la 13 octombrie 2014 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 01 octombrie 2014 (f.d. 93), iar din înscrisurile anexate la recurs rezultă că recurentul a recepționat copia deciziei instanței de apel la 21 octombrie 2014 (f.d.

98). Prin urmare recursul declarat la 04 decembrie 2014 se consideră depus în termen. În motivarea recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi în concluzie au fost emise decizii ilegale. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 30 ianuarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 27 februarie 2015 intimata Gurulea Raisa a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Ministerul Justiției al Republicii Moldova în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru