2ra-1851/17 — încasarea prejudiciului material și moral

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău dosarul nr. 2ra-1851/2017

judecător: L. Pruteanu

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: I.Cimpoi, A.Danilov, I.Secrieru

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile

Garabadjii împotriva Ministerului Educației al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Școala profesională din or. Briceni cu privire la repararea prejudiciului

material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ministerul Educației al Republicii Moldova și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 21 decembrie 2016 ,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2016 Vasile Garabadjii, s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Educației al RM prin care a solicitat încasarea

forțată a sumei de 39 918 lei, ce constituie indemnizație de șomaj în mărime de 0,5

salariu mediu (0,5 x 6653 = 3326,50 lei) pentru 12 luni, pe care nu a primit-o din

vina pârâtului, fiind lipsit de posibilitatea de a se înregistra la Agenția pentru

Ocuparea Forței de Muncă a raionului Briceni; încasarea forțată a sumei de 38 000

lei – indemnizație în mărime a câte un salariu de funcție pentru perioada de după

expirarea a trei luni, prevăzute de art.186 alin.(1) Codul muncii în mărime de 3800

lei, începând cu 22 martie 2015 pînă la atingerea vârstei de pensionare – 18

ianuarie 2016; încasarea forțată a prejudiciului moral în mărime de 19 959 lei și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 1730 lei.

Ulterior, Vasile Garabadjii, prin intermediul avocatului Vladimir Galușca

și-a concretizat cerințele, solicitînd încasarea forțată de la Ministerul Educației a

sumei de 39 918 lei – indemnizație de șomaj în mărime de 0,5 salariu mediu (0,5 x

6653 = 3326,50 lei) pentru 12 luni, pe care nu a primit-o din vina pârâtului, fiind

lipsit de posibilitatea de a se înregistra la Agenția pentru Ocuparea Forței de

Muncă a raionului Briceni; încasarea forțată a prejudiciului moral în mărime de

19 959 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1730 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, din 22 martie 1980 a

activat în calitate de maistru de instruire, iar din 30 noiembrie 2005 pînă la 22

1

decembrie 2014, în funcția de director interimar al Școlii de Meserii nr.5 din

or.Lipcani, când în baza Ordinului Ministerului Educației nr.207-p din 10

septembrie 2014 a fost preavizat conform Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr.721 din 03 septembrie 2014 cu privire la reorganizarea unor instituții

de învățământ secundar profesional și prin Ordinul Ministerului Educației nr.207-p

din 10 septembrie 2014 a fost concediat, în legătură cu lichidarea unității (art.86

alin.(1) lit.d) Codul muncii).

Consideră că la disponibilizarea sa din funcția deținută, de către persoanele

cu funcții de răspundere a Ministerului Educației au fost admise încălcări grave a

legislației RM, care i-au afectat drepturile și interesele legitime.

Astfel, Ministerul Educației prevăzând disponibilizarea nu a ținut cont de

faptul că, fiind născut la 18 ianuarie 1954, până la atingerea vîrstei de pensionare i-

a rămas un an și o lună, ceea ce conform prevederilor art.183 alin.(2) lit.1) Codul

muncii, îi asigură dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru, iar în caz de

disponibilizare urma să fie aplicate prevederile art.29 al Cap. IV din Convenția

Colectivă pentru anii 2013-2015, care statuează expres că în cazul disponibilizării

salariaților, cărora până la vârsta de pensionare, stabilită prin legislație le-au rămas

2 ani și mai puțin, li se plătește lunar până la atingerea vârstei de pensionare, din

contul mijloacelor financiare ale instituției o indemnizație în mărime de un salariu

de funcție, după expirarea celor trei luni prevăzute de art.186 alin.(1) Codul

muncii.

Susțiene însă că, o asemenea indemnizație nu i s-a stabilit și nu i s-a plătit,

necătând la faptul că nu a fost și nu este până în prezent angajat în câmpul muncii.

Totodată invocă că, emițând ordinul de concediere din funcția deținută,

Ministerul Educației a executat înscrierea în carnetul de muncă fără a indica

motivul și temeiul disponibilizării, ba nici nu a întreprins măsuri necesare pentru a

efectua și înregistra în modul prevăzut de legislația în viguare a modificărilor

respective în Registrul de stat al persoanelor juridice la Camera Înregistrării de

Stat.

Astfel, cu toate că din 23 decembrie 2014 nu mai activează în funcția de

director, continuie să figureze până în prezent în calitate de administrator al Școlii

de meserii nr.5 din or.Lipcani, fapt ce îl lipsește de posibilitatea de a fi luat la

evidență la Serviciul Plasării în câmpul muncii Briceni în calitate de șomer și de a

primi lunar indemnizația respectivă.

Mai relatează reclamantul că, în scopul soluționării litigiului pe cale

extrajudiciară, a expediat în adresa Ministerului Educației o pretenție cu cerințele

înaintate, însă a primit un răspuns formal, în care i se atribuie responsabilitatea

pentru înregistrarea reorganizării și radierii instituției de învătământ din Registrul

de Stat, or, conform scrisorii viceministrului educației din 10 aprilie 2015 este cert

că conducătorul Școlii de meserii nr.10 din or.Briceni, reorganizate prin absorbția

Școlii de Meserii nr.5 din Lipcani urmează să prezinte documentele necesare la

Camera Înregistrării de Stat pentru radierea persoanei juridice din Registrul de

Stat.

În consecință solicită reclamantul încasarea forțată a prejudiciului material

în sumă de 39 918 lei, a prejudiciului moral în mărime de 19 959 lei, a cheltuielilor

de judecată.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21 decembrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Ministerul Educației al RM în beneficiul lui Vasile

Garabadjii prejudiciul material în sumă de 39 918 lei, prejudiciul moral în mărime

de 6 653 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 2190 lei.

La 26 decembrie 2016 Ministerul Educației a declarat cerere de apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016,

solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Educației și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 21 decembrie 2016.

La 22 august 2017 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanței de apel

este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural, iar instanța a apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei.

Consideră că instanța de apel nu a luat în considerație argumentele

Ministerului Educației din cadrul ședinței care erau de natură să afecteze sfera

circumstanțelor constate de către instanța de fond și pe cale de consecință să

influențeze valența soluției.

Indică că, instanța de apel era obligată să analizeze argumentele

recurentului într-o dezbatere contradictorie, iar la emiterea deciziei urma să fie

expuse raționamentele de combatere a acestora.

De asemenea menționează că, Vasile Garabadjii exercitînd atribuțiile unui

administrator al instituției de învătământ, participante la procesul de reorganizare

era responsabil de asigurarea tuturor finalităților de reorganizare și dizolvare a

instituției administrate în timpul de acțiune a raporturilor de muncă.

Astfel, accentuează că, neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată în

vederea determinării naturii raporturilor juridice dintre minister și Garabadjii

Vasile, precum și a constatării sfere de atribuție a directorului unei instituții de

învătământ și obligațiile pe care le impune acestea, constituie temei de casare a

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 22 august 2017 în termen, în cazul în care copia deciziei a fost

expediată participanților la proces la 20 iunie 2017 (f.d.138), iar la materialele

cauzei lipsește dovada recepționării acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

3

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 11 septembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Vasile Garabadjii cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Ministerul Educației, Culturii și

Cercetării în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Galina Stratulat

judecători Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5